Palatul de la poalele Caraimanului

TIPĂREȘTE

Perioada anilor 1840-1940 a fost deosebit de agitata in intreaga lume. Mai ales pe batranul nostru continent. Dupa ce Watt a descoperit forta aburului, Edison, cea a electricitatii, Diesel, ce a motorului cu ardere interna si Stephenson a construit prima locomotiva ce se deplasa pe drumul de fier cu incredibila viteza de 50 de km pe ora, lumea a intrat intr-o noua era, cea a revolutei tehnico-stiintifice. 70% din inventiile tehnice ale omenirii, le datoram britanicilor din Europa sau cei ce-au emigrat peste ocean, iar majoritatea frumusetilor artistice ale lumii, le datoram in special grecilor sau gintei lor latine (italieni, francezi, spanioli), dar fiecare popor si-a adus, intr-un fel sau altul, aportul sau propriu la progresul tehnico-artistic al omenirii. In preajma anului 1848, au avut o serie de restructurari si in constiinta si in gandirea umana. “Boieri, destul ati adunat", zicea poporul revoltat si obidit ce traia in promiscuitate si jinduia si el la o existenta mai decenta. Capetele incoronate si imperiile ce sugeau fara incetare seva coloniilor, au cazut, unele dupa altele in uralele furibunde ale multimii. Aproape ficare tara a lumii si-a ridicat fruntea din tarana, devenind independenta. Dar, pentru acest vis al umanitatii si-au pierdut viata multe milioane de oameni in cele doua razboaie mondiale. Castelele si palatele in care o minoritate traia in lux si stapanea majoritatea bogatiilor unei tari, au devenit muzee sau unele au ajuns in paragina. Astazi, ele incearca sa fie renovate, cu banii unor organisme ce pastreaza viu patrimonial artistic al umanitatii. Asa e si cazul minunatului palat al Cantacuzinilor din Busteni.

Ia inchideti ochii si imaginati-va un moment din viata lui…cum a decurs inaugurarea palatului, in anul 1911….

Crainicii si menestrelii au anuntat mai intai evenimentul dar nu oricine era invitat la serbarea de inaugurare, doar lumea cea buna, ”VIP"-urile acelor vremi. ": E mare serbare mare la castel! Vino lume, vino! "... Familiile cu sange nobil isi pregateau toaletele tesute cu fire de matase, aur si perle veritabile. In ziua “Z”, calestile au fost inhamate si au inceput sa soseasca, una dupa alta, in curtea din spate a palatului Cantacuzino, luminat feeric de superbe lampioane. Apoi, ele au fost parcate in spatii special amenejate din curtea interioara sau se intorceau, ocolind un rondou, spre casa. Nu s-a facut economie la nimic in acea zi. Servitorii, imbracati in frumoase vesmite de epoca, primeau invitatii, care erau anuntati cu mare fast, impreuna cu toate titlurile lor de noblete... Stapanul castelului, boierul, bancherul, mosierul, minisitru, ambasadorul Grigore Cantacuzino, ii intampina pe toti cu un zambet larg. Apoi el a tinut “spiciul” de bun venit si a taiat panglica. Sampania frantuzeasca curgea valuri, valuri, mancarurile alese soseau fara incetare. Apoi, a inceput balul in sala cea mare. Ah, ce mai toalete, ce de printese tinere infasurate cu trei randuri de cordoane la mijloc, ca sa para mai zvelte, ah ce de valuri de parfumuri scumpe pluteau in aer, ah ce tineri cu parul bucalat, plini de farmec si bune maniere! Ce vremuri!… “Bonjour madam, mersi monsieur”, “Comment ca va cheri... donnez moi cette farfurision, et une furculision, je voudrais, s’il vous plait, un peu de porcochon”…Palalatul Cantacuzino nu era decat la o arucatura de bat de "Micul Paris" in care activa uneori si Caragiale, nu-i asa? , “Oh-la-la, c’est toi, Joujou? Voila Fifi, mon nouvel “mec a moi”… Aie, aie, c’est superrr par-la, et quelle superbe panorama Bucegeoaze et Caraimanoaze a l’orizon! ”.

Si balul de inaugurare incepu. Se discuta orice, politica, can-canurile vremii, despre Viena, Paris si Stambul, se barfea, tinerele isi scapau neintentionat cate o batista parfumata in fata a cate unui june elegant, se infiripau idile sau se puneau la cale afaceri. Nimic nou pe lume. Apoi incepea dansul, valsuri vieneze, menuete, cvadriluri, polca, gavota, etc...

Palatul Cantacuzino azi

E superb. In luna mai, cand l-am vizitat eu, era in curs de renovare, se refacea terasa principala din fata palatului, ce ofera o priveliste grozava asupra masivului Bucegi si a Caraimanului. Am auzit ca un grup de actionari a preluat palatul si, folosind bani europeni, doreste sa-l introduca in circuitul turistic international, sperand ca beneficiul sa fie macar ca cel al castelului Bran. Domeniul palatului e mare, asadar, un hotel de lux va fi constuit in incinta, iar frescele interioare, acoperite cu var de catre regimul trecut, vor fi refacute de restauratori. O perioada palatul a functionat ca sanatoriu de boli pulmonare si orice lacas de sanatate, trebuie sa aiba peretii varuiti intr-o singura culoare. Spre norocul nostru si al patrimoniului cultural, minunatele picturi murale, nu au fost decat acoperite cu var, nu si distruse, deci scoaterea lor la lumina va fi posibila, cu atat mai bine, mai ales ca pictorii erau unii de valoare, adusi de la Venetia.

Cum se ajunge la palat? Simplu. In centrul Busteniului, venind dinspre Brasov, o luati pe langa “La Maison Franco-Roumaine”, si ajungeti pe strada Zamora, inaintati vreo 200 de metri si veti zari pe o costisa impadurita, palatul. Cred ca e drumul cel mai direct. Palatul, construit in stil neo-brancovenesc, e legat de numele lui Grigore Cantacuzino (1832-1913), supranumit si “nababul” dar in afara de “nabab”, Grigore Cantacuzino a mai indeplinit si atributiile de print, ministru al Justitiei, Presedinte al consiliului de Ministri, ministru de Finante, primar al Bucurestiului si presedinte al Partidului Conservator. Nababul? Da! , Grigore Cantacuzino, era un om bogat, oricat s-ar fi caznit el sa-si numere banii, n-a fi reusit niciodata. Printul se afla in mijlocul unui arbore genealogic extins, precum un baobab, cu ramuri in intreaga tara ba chiar si-n Balcani.

Palatul are trei aripi, cele din spate erau destinate servitorilor si personalului de intretinere si cei ce ingrijeau garajele si grajdurile boieresti. Partea din fata a palatului era destinata familiei. De pe terasa acestei aripi “din fata”, se poate admira panorama Bucegilor, palatul e situat chiar la poalale Caraimanului. Tot acolo, langa terasa, o frumoasa gradina cu fantani arteziene, alei, lampioane si statuete, o insotesc. Poate ca romanii ar putea organiza aici unele intalniri de mare anvergura (intalniri intre sefi de state, oameni politici, etc) daca acestea ar avea lor vreodata, metoda este des uzitata in Vest. In extrasezon nu e prea multa lume, asa ca ghida, atunci cand a vazut ca ne-am adunat vreo 5-6 persoane, ne-a si condus in prima sala a palatului. Ghida era o fata foarte draguta si amabila, nu ezita sa-ti dea un raspuns la orice o intrebai, asa ca mai toti o incadrau si pe ea in fotografii. Am vizitat, atat la parter cat si la etaj, pe rand Sala Principala, m-a impresionat mozaicul, candelabrul si tavanul, apoi Salonul de oaspeti, Sala de Bal (care poate fi inchiriata pentru unele petreceri mondene), Salonul mare, dotat cu o scena unde aveau loc reprezentatii de teatru, opera sau vodevil. Peste tot, vitralii, mobilier de valoare, blazoane ale familiilor din arboreale familial, seminee, candelabre bogat ornamentate. Totusi palatul mi s-a parut cam gol, in afara de tavanele din lemn lacuit, unele picturi de familie si vitralii, nimic nu mai aduce a palat boieresc, asa cum am incercat eu sa va starnesc fantezia cu acea povestioara din introducere. Ghida ne-a anuntat ca mobilierul original, “s-a evaporat”, si urmeaza sa fie adusa o alta mobila identica sau asemanatoare, in curand. La etaj, camerele erau si mai goale, asa ca, cel mai frumos lucru ce-l puteai admira acolo, era ghida.

Pretul unui bilet de intrare era de 20 de lei iar taxa foto costa10 lei.

Programul de vizitare 10 -19.

@Web, un vals te rog!

http://www.youtube.com/watch?v=Z6YkyO5YzrA sau http://www.youtube.com/watch?v=FaxTRX9oAV4

---

VIZUALIZĂRI: 2103 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI