1. Castele şi palate din România. 2. Castelul Banffy din Bonţida.

TIPĂREȘTE

1. Până nu de mult, adică până acum, făceam confuzie între palat şi castel. Iată ce spune DEX:. Castel: Clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri și cu creneluri, înconjurată de ziduri și de șanțuri, care servea ca locuință seniorilor feudali; Palat: Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care este folosită ca reședință de un nobil, un suveran, un șef de stat ori de guvern; p. gener: clădire mare luxoasă. Am căutat pe internet să văd câte castele şi câte palate sunt în România. Multe, foarte multe: 190 palate şi 180 castele plus 58 de cetăţi. Majoritatea palatelor sunt în oraşele mari în timp ce castelele sunt în general amplasate în mijlocul unor domenii proprietate ale castelanilor. Dacă în Bucureşti este o mare aglomerare de palate- nu vă gândiţi numai la Palatul Regal, Cotroceni, Curtea Veche, Mogoşoaia, Stirbey, Elisabeta, Ghika Tei, dar sunt şi palatele unde îşi au sediul mari instituţii: palatul telefoanelor, palatul CEC, palatul Victoria, palatul Universităţii, arhiepiscopal, palatul facultăţii de arhitectură, al celei de drept sau medicină, al copiilor, al sporturilor, de justiţie, în total 52. În schimb în Bucureşti, castel nu este decât cel al lui Vlad Ţepeş din parcul Libertăţii şi acela în degradare. Deasemeni Iaşiul este bogat în palate: al Culturii, Metropolitan, Sturdza, Al. i. Cuza, Cantacuzino, în total 20. În privinţa castelelor, majoritatea se află în Transilvania şi au aparţinut familiilor nobiliare maghiare iar acum prin retrocedări, descendenţilor lor. Am parcurs lista de castele din Transilvania şi înafară de castelul de la Săvârşin, proprietate a MS Regele Mihai, Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus (în ruină) şi al Corvineştilor ca să ţinem seama de originea lui Iancu de Hunedoara, nu am găsit castele aparţinând familiilor româneşti. Anumite familii ca Banffy, Bethlen, Kemeny, Teleki apar cu multe proprietăţi în diferite judeţe. Nu am făcut remarcile astea din naţionalism orb ci ca să ridic problema că multe din aceste castele dacă ar fi refăcute ar putea reprezenta o mare atracţie turistică. Se pune însă problema stării lor. În ultimii ani am vizitat câteva – foarte puţine în raport cu numărul imens pe care nici nu l-am bănuit- dar orişicum am putut să-mi fac o părere. Le-aş împărţi în trei categorii:

- cele care sunt bine întreţinute, li s-au alocat fonduri şi fac parte din circuitul turistic (palatul regal, al fostei poşte, palatul Mogoşoaia, palatul Culturii din Iaşi, palatul domnesc de la Ruginoasa, Cantacuzino din Buşteni apoi castelele Peleş şi Pelişor, Bran (retrocedate), castelul Huniazilor şi altele), majoritatea fiind muzee.Tot în această categorie intră castelele care au fost refăcute de noii proprietari. Aceştia de regulă le-au transformat în hoteluri de lux şi mai rar în muzee, aşa cum e cazul celui de al doilea palat Bruckenthal din comuna Avrig.

- cele cărora li s-au alocat fonduri puţine de la stat sau de la Consiliul Judeţean şi operaţiunile de restaurare sunt oprite sau derulate cu încetinitorul. Deasemeni cele care au fost retrocedate/ vândute şi noii proprietari nu au mai investit fonduri în ele. Acestea vor fi expuse degradării. Palatul Sturdza de la Miclăuşeni vezi impresii este 80% restaurat, nu mai este în pericol de ruinare dar mai sunt necesare fonduri pentru refacerea zugrăvelilor interioare şi a mobilierului. Palatul Martei Bibescu de la Comarnic este închis, vezi impresii şi nu i s-au alocat fonduri deşi nu pare degradat la exterior.

- cele de care nu se ocupă nimeni chiar dacă au fost câştigate prin licitaţii sau au fost atribuite foştilor proprietari. Sunt într-o stare avansată de degradare. Din edificiile pe care le-am văzut şi mi se rupe inima pentru ele, fac parte palatul Micul Trianon din Floreşti cu 365 de camere, ridicat de Cantacuzino- Nababul (palat ruinat după război), palatul Bruckental din Sâmbăta de Jos amplasat alături de herghelia de cai lipiţani (administrat de Romsilva), palatul Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus (concesionat unei firme care ar vrea cândva să facă un hotel). Edificatoare sunt fotografiile de pe Face Book de la adresa: ww.facebook.com/SalvatiCasteleleConaceleSiPalateleDinTransilvania.

2. În cele ce urmează am să vă scriu câteva cuvinte despre cel mai mare castel din Transilvania, care a fost numit Versailles-ul Ardealului. Este vorba de castelul Banffy din Bonţida (jud. Cluj). În primul rând cu trimitere la ce am scris mai sus este vorba de un castel spre deosebire de palatul baroc Banffy din oraşul Cluj. Palatul din Cluj a fost construit în sec. XVIII de guvernatorul Transilvaniei şi este sediul valorosului Muzeu de Artă. Muzeul este în pericol de a fi evacuat ca urmare a retrocedării imobilului.

Castelul din Bonţida se află la 30 km nord de Cluj, mergând pe E 576, sensul spre Dej de unde se parcurg 2-3 km pe DJ 161 până în comuna Bonţida. Coordonatele castelului sunt N 46.54' 36” şi E 23.48' 36”. Castelul are rădăcini cu 700 de ani în urmă, când pe terenul dăruit de regele Sigismund de Luxemburg, baronul Banffy a început construcţia unui castel-cetate. Construcţia a durat 100 de ani, din 1437 până în 1543 şi a fost prevăzută cu ziduri fortificate. În prima jumătate a sec. XVII proprietarul Dionisie Banffy cu ajutorul arhitectului italian Serena a mărit castelul la dimensiunile finale. El a dat o atenţie deosebită fortificaţiilor care au fost completate cu patru bastioane şi un turn de pază. Următorii descendenţi Banffy, au căutat să imprime marca marilor palate ale lumii, copiind stilurile hotelurilor (palate) franceze şi al Schonbrunnului din Viena. Parcul de 70 ha. care mergea până în Someş a fost decorat cu un lac, fântână arteziană, statui. Au apărut clădirile manejului, grajdurile, camerele de serviciu. Au fost construite două aripi care au dat castelului forma de U iar curtea din faţa porţii a devenit Curte de Onoare. Poarta de intrare a fost decorată cu impunătoare statui clasice. Dat fiind perioada lungă de ridicare a castelului cât şi refacerile din secolele următoare, în construcţia sa se regăsesc stilurile renascentist (sec XV), baroc (secXVII) şi neogotic (sec. XIX). Astfel prin modificări şi dezvoltări care au ţinut pasul vremii, castelul din Bonţida a ajuns Versailles-ul Transilvaniei.

Distrugerea castelului a început la sfârşitul celui de al doilea război mondial, când castelul a fost folosit de trupele germane ca spital militar şi apoi incendiat la retragere. A fost şi o răzbunare a naziştilor pentru demersurile pe care le făcuse ultimul proprietar Bonffy pentru ca împreună cu Ungaria să-i trădeze pe germani în 1944. Nu a fost cruţat nimic din mobilier, pinacotecă, bibliotecă, rămânând în urma jafului doar nişte ziduri înnegrite de fum. Ce a scăpat de la nemţi, au continuat sătenii să distrugă. Ei au furat ce au mai găsit: bârne de lemn de despicat şi de pus pe foc, câte un capiteliu de coloană de spart şi făcut gard de piatră, cărămizi pentru case de zid, câte un scaun pe jumătate ars de dus la bucătăria de vară. După 1948 ce putea fi făcut cu cuibul de năpârci al grofilor? Într-un acaret rămas în picioare s-au făcut birourile CAP-ului. La ce putea servi parcul de 70 ha. făcut de peisagişti vienezi? La pus pe foc, pentru că lemnul copacilor bătrâni de sute de ani era uscat. Fazanii din parc? La cuptor. La ce mai putea servi parcul şi curtea din faţa castelului? La o păşune comunală. Dar încăperile arse? La depozit de materiale de construcţii. Ca şi cum distrugerile nu erau suficiente, în 1963 Liviu Ciulei a filmat acolo scene din Pădurea Spânzuraţilor, ocazie cu care s-a mai pus de un foc. Începuseră să circule poveşti cu fantome din cauza unei colonii de lilieci care se aciuise în camerele devastate. Cercetători ai Muzeului de Artă au reuşit să salveze 21 din cele 80 de statui din galeria castelului şi să le expună în muzeul de la Cluj. Astăzi în muzeul improvizat al castelului mai sunt şapte statui.

În ceasul al 12-lea al existenţei sale, după 1990, iubitori de artă şi istorie s-au hotărât să-l salveze. În 1990 castelul Bonffy de la Bonţida a fost declarat monument istoric. În anul 2000 organizaţia World Monuments Watch a nominalizat castelul printre primele 100 cele mai periclitate situri din lume. Sub patronajul prinţului Charles care a vizitat de mai multe ori castelul, a principesei Margareta care conduce Centrul de Specializare şi Reabilitare de la Bonţida, institutul Historic Building Conservation din Londra, alte organizaţii şi Ministerul Culturii din România au început refacerea castelului aşa cum a fost el în perioada lui de glorie. În anul 1999 au început lucrările de restaurare. Mai există o singură urmaşă a familiei, baroneasa Katalin Banffy, fiica lui Mikloş, scriitoare nonagenară care trăieşte în Maroc. Pe baza jurnalelor pe care le-a ţinut în cursul vieţii, ea a publicat un roman în care povesteşte saga familiei sale răspândită în lume şi schimbările politice din Transilvania din prima jumătate a secolului trecut. În 2009 a concesionat fundaţiei Transilvania Trust pe termen de 49 de ani dreptul de a reabilita castelul. Până acum s-au cheltuit 2 mil. eu pentru refacerea acoperişului întregului castel, a capelei, a clădirii Miklos, a fostei bucătării unde a fost amenajată o cafenea, a încă una-două clădiri anexe, o încăpere muzeu improvizată în care sunt expuse ce a mai rămas din statuile domeniului precum şi a unei aripi unde se ţin cursuri de restaurare. Se apreciază că vor mai fi cheltuieli de 7 mil eu. pentru refacerea integrală a castelului. În final castelul va susţine o intensă activitate de artă şi cultură dar şi de autofinanţare prin deschiderea unui restaurant şi a unui hotel de lux în clădirea principală. Deja anual în luna august începând cu 2002 au loc zilele Bonţidei când se ţine un festival de jazz Electric Castle, teatru de păpuşi, târg de carte, parade ecvestre, târg artizanal, etc.

Până la intrarea deplină a castelului în circuitul turistic şi cultural se mai câştigă un ban din nunţi şi botezuri. Se oficiază câte o nuntă în capela refăcută, se mai montează din când în când câte un cort mare în Curtea de Onoare, se încing grătarele cu mici şi cârnaţi debreţin, răsună manelele în ecoul zidurilor în ruină şi peste ani, uitându-se la poze, mirii îşi vor aduce aminte că au făcut nunta în castelul unui grof.

Grandeur et decadence!

---

VIZUALIZĂRI: 9084 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI