Casa Memoriala “ MARIA LATARETU” si doar atat… [Balcesti]

TIPĂREȘTE

Ploaia cerne marunt, urmam drumul spre Targu Jiu, trecem de Horezu, pentru a vedea maretia lui Brancusi. Lasam in urma Cheile Galbenului si Cheile Oltetului cu ganduri marete. Stim cand intram pe Valea Gilortului deoarece la un moment dat trecem un pod cere era semnalizat de un panou cu Raul Gilort. Prima localitate dupa pod este Balcesti. Telefonul suna. Prietena mea aflata in urma masinii noastre ma anunta entuziasmata de urmatoare oprire. Un panou pe parte stanga ii atrasese atentia: “ Casa Memorial Maria Lataretu”, este pasionata de muzica populara romaneasca. Hai sa oprim. Bagam masina pe o ulita de tara si sotul incepe sa injure. Drumul neasfaltat si gropile formate datorita ploii ii dau emotii. Oprim si intrebam un satean de casa memoriala. O ratasem cu vreo 100m. Casa este la strada principala, langa primaria Balcesti. Curtea larga din fata casutei este imprejmuita cu un gard simplu. Poarta este incuiata, nimeni prin preajma. O localnica trece in graba pe langa noi. Cu greu se opreste sa stea de vorba, dar ne spune ca aici nu avem ce vedea, locul unde s-a nascut Maria Lataretu este pe o ulita, dar casa nu mai exista de mult. Da din mana si pleaca mai departe. Asteptam 5 minute si nu vine nimeni. Fortam un pic poarta, de fapt era prinsa cu un zavor dintr-acela ca la tara, si se deschide foarte usor. Intram in curtea larga pe o potecuta pietruita, nici tipenie de om. Prindem curaj si inaintam spre bustul din marmura alba al Mariei Lataretu. Inscriptia de bust ne da frisoane: “…Mereu se-nalta, vesnic suie, In alte noi privighetori…”

Curtea casei este neingrijita, florile aflate pe marginea aleii par cam vestede. Casa este micuta cu numai doua camere, probabil imita foarte bine casa in care s-a nascut Maria Lataretu. Geamurile casutei sunt mici si murdare, privim cu greu prin ele. Inauntru doar un pat, un fotoliu si niste ziare aruncate pe jos. Usile sunt incuiate si de data asta nu reusim sa le desfacem. Nici nu insistam, vazusem pe geam tot ce era de vazut. Langa Casa, Primaria Balcesti troneaza frumos ingrijita cu spatiu de joaca pentru copii si un monument ridicat in cinstea eroilor neamului. Oamenii trec grabiti pe strada, dar niciunul nu ne ia seama. Oare atata a ramas de Pasarea Maiastra a Gorjului??? Imi aduc aminte pick-up parintilor mei. Aveau placi cu Lataretu, cu Dolanescu, Maria Ciobanu si multi altii. Cati dintre voi ati crescut cu pick-upul din lemn cu panza pe difuzoare, mare cat un dulapior? Probabil ca majoritatea. Era singura modalitate de ascultare a muzicii la sindrofiile lor cu prietenii. Eram mica, dar cantecele haulite si doinele ei imi rasuna si acum in tample. Cateodata mai aud vocea ei inconfundabil la radio, nu mai este o alta voce ca a ei, dar doar atat. Am crescut cu vocea ei in urechi, mama fiind o impatimita a muzicii Mariei Lataretu. Cand era veselie in casa se auzea “Mai tii minte, mai draga Marie”…

Povestea ei… S-a nascut la 7 noiembrie 1911 intro casa sarmana cu doua camere, intro familie de lautari cu 16 copii: "Cand am deschis ochii pe lume m-am pomenit intr-o casuta mica si saraca, cu doua incaperi. Acuma nu mai exista... Dar gradina casei mele nu am sa o pot uita niciodata. Avea gard de jur-imprejur cu stobori impletiti cu nuiele, iar in gradina aveam o multime de trandafiri, nalbe, garoafe, gherghine si o tufa de liliac. Pot sa spun ca era, poate, cea mai frumoasa gradina din Balcesti. ". Poate ca asa ar trebui sa arate si gradina de acum. La 12 ani canta deja intrun taraf din Novaci. La 16 ani devine solista principala a tarafului Tica Lataretu. Acesta ii devine sot. La varsta de 26 de ani, dupa 10 ani in care a cantat la petreceri, este invitata la Bucuresti pentru a inregista in Arhiva de popor a Societatii Compozitorilor Romani. In 1946 devine cantareata primei orchestre de muzica populara de stat, care avea sa devina mai tarziu orchestra Barbu Lautaru. Se spune ca Maria Lataretu a invatat sa cante intai imitind pasarile. Viata ei devine una plina de spectacole dedicata intru-totul muzicii populare si publicului drag.

Viata de familie insa a fost una dureroasa. Cinci copii din sase nascuti ii mor, un singur baiat supravietuieste. Se spune ca cel mai foc i-a fost dupa o fetita, Mariuca, care ii mostenea glasul si talentul. A murit muscata de un caine cand Maria Lataretu era plecata intrun turneu in tara. S-a urcat pe scena, a cantat si dupa aceea a plecat la inmormantarea fiicei ei. A avut parte de un barbat bun pe care l-a iubit pana la moarte. A sustinut-o in tot ce facea si nu a lasat-o sa dea inapoi. Tragedia vietii ei este expusa in cantecele ei.

Scena era altarul vietii sale. Avea un respect deosebit pentru oamenii pe care ii incanta cu muzica ei. Nu a urcat niciodata pe scena cu capul gol, inaintea fiecarui spectacol aprindea o candela, spunea o rugaciune si ii multumea lui Dumnezeu. A fost o femeie simpla, modesta, care nu a profitat de renumele ei. Intodeauna avea la ea un castron in care manca mancarea adusa de acasa, niciodata nu servea masa in restaurant ca ceilalti artisti, intotdeauna isi cosea hainele singura.

"Cand canta ea, simteai pentru ce traiesti tu! N-a fost si n-o sa mai fie alta ca ea! "; "Si pasarile cerului taceau cand canta ea"- sunt vorbe spuse de marele Johnny Raducanu intrun interviu despre Maria Lataretu.

Cine nu cunoaste macar una dintre celebrele ei melodii? Care dintre noi n-am fredonat macar o data “Lie, ciocarlie”-melodie compusa in memoria copiilor ei? Isi scria singura versurile, a invatat sa scrie singura la o varsta destul de inaintata. N-a avut vreo scoala de muzica, dar a avut scoala vietii, o viata plina de durere, si a mai avut in sange darul acesta Dumnezeiesc. A fost iubita de sot si de public si a murit la un an dupa sotul ei, pe scena. Ce mare artist nu si-ar dori asta? ! ? Talentul si daruirea ei strabat generatii, amintirea ei nu va muri odata cu noi, cantecele ei vor dainui peste generatii, pana cand se v-a gasi cineva sa pastreze cum ar trebui memoria ei… Exista, am inteles un festival la Targu Jiu, de fapt un concurs al tinerilor interpreti, si atat… Citeam un comentariu pe Net si cineva scria ca ar trebui introdusa in manualele de muzica… A murit pe scena, la varsta de 61 de ani.

Am plecat, frustrati de ce am gasit acolo si de ignoranta autoritatilor din Gorj- Balcesti. Casa Memoriala a fost facuta in anul 2006, decorata cu costumele de scena ale Mariei Tanase si cu obiecte din viata acesteia, dar in 2007 au fost retrase de nora acestei, deoarece in casa ploua, pamantul din spatele casei o luase la vale, nu exista curent si autoritatile nu au facut nimic. Am sa pun si cateva poze.

---

VIZUALIZĂRI: 5689 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI