George Topîrceanu la Nămăiești

TIPĂREȘTE

Cu două nopți în urmă un strat subțire de nea a acoperit ca o plapumă coastele muscelelor, iar brazii și ceilalți arbori poartă o frumoasă mantie albă. Ziua de iarnă se anunță plumburie, norii nărăvași nelăsând nici măcar o rază de soare să pătrundă spre pământ. Ne aflăm la Câmpulung Muscel și trebuie să găsim neapărat ceva care să ne înveselească. Am găsit! Vom merge spre locul unde poetul Topîrceanu a scris o mulțime de versuri cu tâlc.

Traversăm orașul celebrelor expresii „Pardon! ” - „Merci! ” și ne îndreptăm spre culoarul Rucăr-Bran pe DN 73. În apropierea intersecției cu drumul Târgoviștei cotim stânga pe un drum comunal, în dreptul unor indicatoare mari care ne confirmă faptul că ne aflăm pe șoseaua corectă, spre satul Nămăiești. După câteva sute de metri ajungem în parcarea mănăstirii Nămăiești unde putem lăsa autoturismul. Vis-a-vis se află Casa memorială „Poet G. Topîrceanu”, o casă țărănească cu trăsături arhitecturale specifice zonei submontane.

Portița e deschisă, casa așteaptă vizitatori cu ușa deschisă, livada hibernează până la primăvară, ochii de bronz al poetului supraveghează curtea mult îndrăgită. În prag ne întâmpină cu brațele deschise doamna muzeograf care ne îndrumă spre camera de la parter unde este cald. Plătim câte 6 lei/adult, 3 lei/copil; există și o taxă foto amatori de 6 lei/aparat, precum și taxe pentru ghidaj în limba română/engleză (17 lei/22 lei). Locuința poetului poate fi vizitată de marți până duminica între orele 09.00-17.00.

Ne adunăm cu toții, adulți și copii, în mica încăpere de la parterul casei cu pereți groși și timp de 15 minute ascultăm fascinați cuvintele doamnei muzeograf. Detaliile biografice se îmbină cu secvențe din viața poetului, dar mai ales cu fragmente din poeziile sale. Copii ascultă cu atenție versurile atât de bine ticluite de Topîrceanu, iar noi, adulții, ne emoționăm la auzul acelor cuvinte frumoase care ne aduc aminte de copilărie și școală.

Tudor Arghezi îl numea pe Topîrceanu drept caricaturist verbal și scamator fără pereche. Poetul Topîrceanu scrie o poezie cu rimă, abordând diverse teme, dintre ele cele mai iubite de copii fiind cele despre Natură, multe versuri fiind amuzante și pline de învățăminte.

Care este legătura lui George Topîrceanu cu Nămăieștii? Ei bine, el petrece 8 ani în această casă de pe valea râului Argeșel. Părinții, transilvăneni la origine, s-au cunoscut la București, apoi au călătorit prin mai multe zone ale țării. De ce? Mama sa era o pricepută țesătoare, remarcată de medicul Carol Davila la Sibiu la o expoziție și adusă la Azilul „Elena Doamna” (aflat și astăzi pe șoseaua Pandurilor, lângă Cotroceni; se află în plin proces de restaurare) pentru a învăța pe tinerele orfane o meserie. Aici îl cunoaște pe cojocarul Ion Topîrceanu cu care se căsătorește. În 1886 se naște la Azilul „Elena Doamna” Gheorghe, viitorul poet.

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, soții Topîrceanu se mută la Mănăstirea Văleni din Argeș pentru a organiza acolo un atelier de țesătorie și covoare. Am vizitat mănăstirea argeșeană în vara anului 2017, se află într-o zonă naturală superbă, iar căsuțele tradiționale din curtea complexului monahal sunt superbe (vezi impresii). În imaginea cu numărul 20 din articolul dedicat mănăstirii Văleni puteți vedea casa în care a copilărit Topîrceanu. În Șuici, satul din apropiere, urmează partea finală a școlii primare; natura și animalele pe care le va admira în acest colț de Rai vor deveni subiecte ale poeziilor sale. Liceul îl va urma la Matei Basarab și Sf. Sava în București, cu bursă și internat.

Bunica lui Topîrceanu din partea mamei, care i-a urmat peste tot, se călugărește la Văleni, apoi se transferă la Mănăstirea Nămăiești. Astfel, în 1905 familia Topîrceanu se mută cu chirie în casa educatoarei Victoria Iuga, chiar peste drum de mănăstire. Este chiar casa memorială pe care o vizităm azi. Adolescentul George își petrece vacanțele la Nămăiești unde o cunoaște pe tânăra educatoare de care se îndrăgostește nebunește. În 1912 se căsătorește cu Victoria, au un singur copil. Soția însă nu îl va urma la Iași unde poetul debutează literar și își găsește o slujbă bună. Nu va câștiga niciodată suficient pentru a trimite bani soției cheltuitoare și părinților aflați la Nămăiești.

George Topîrceanu moare la Iași în 1937, iar soția și fiul se mută în orașul Câmpulung. În 1958 casa este donată autorităților locale pentru a se organiza o expoziție memorială, colecție rearanjată de mai multe ori de-a lungul anilor.

Casa memorială se află într-o clădire țărănească specific zonei Muscelului, desfășurată pe două niveluri. La parter se află casa scării și două încăperi, într-un fiind biroul muzeografului, în cea de-a doua aflându-se panouri informative privind viața poetului și vitrine cu obiecte care au aparținut lui George Topîrceanu. Remarcăm un ceas de buzunar Omega, o tabacheră, o frumoasă trusă de birou într-o combinație de albastru-auriu, un stilou și diploma de absolvire de la liceul Sf. Sava.

Urcăm treptele scării de lemn până în pridvorul larg care se deschide spre livadă, util spațiu de relaxare și meditație. Etajul e compus dintr-un hol central și două încăperi, nu foarte mari, luminate de mai multe ferestre. În hol găsim alte panouri cu informații despre viața omului de litere, exemplare din cărțile publicate, mai multe tablouri. Într-o vitrină sunt expuse obiecte care au legătură cu pasiunile lui Topîrceanu: pictura, vânătoarea, muzică, fotografie.

Camera din dreapta reproduce biroul de lucru al poetului: un pupitru micuț de scris, o oglindă mare, rafturi pentru cărți, un interesant scaun dublu, superbe scoarțe colorate. Icoana cu ștergar, soba albă, lampa, un ceas de masă, fotografii înrămate și, mai ales, geamantanul „chiriașului grăbit” îmi atrag privirile. Într-o scrisoare din 1910 adresată Victoriei, Topîrceanu își aduce aminte cu drag de căsuța de la Nămăiești: Și încă din Nămăești, din căsuța ta atât de bogată în amintiri... S-a schimbat ceva acolo? Măsuța tot între ferestrele dinspre curte? Oglinda tot în fund, d'asupra măsuții cu parfumuri? Dar fotografiile de pe păreți, tot le mai ți acolo pe toate? .

În încăperea din stânga descoperim dormitorul soției, loc unde dormea și poetul când venea la Nămăiești. Un pat micuț cu tăblii metalice decorate, țesături tradiționale (la ferestre, pe perete și pat, pe dușumea), o sobă discretă, un dulap de lemn, câteva rafturi și o masă cu scaune reprezintă elementele prezente în această încăpere. Totul e simplu, util, frumos. Majoritatea obiectelor și mobilierul sunt originale, au aparținut familiei lui George Topârceanu.

În curtea casei construite la sfârșitul veacului al XIX-lea se află bustul de bronz al poetului. La vară printre copacii din livadă va apărea o alee cu bănci și foișoare de lemn. După restaurarea interioară din anul 2016 va urma și o renovare exterioară. Noi ne-am simțit foarte bine în casa țărănească din Nămăiești, am plecat după 45 de minute cu bateriile încărcate. După cum scria criticul literar Dumitru Micu: Orice pagină din Topîrceanu înseninează spiritual, descrețește fruntea, odihnește intelectul. Vă recomand o vizită la casa memorială Topîrceanu, vă veți aminti de poezie, copilărie, viața la țară.

---

VIZUALIZĂRI: 860 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI