Locul unde „chiriaşul” n-a mai fost grăbit...

TIPĂREȘTE

După precedentele impresii referitoare la lăcaşul de cult de la Nămăeşti (vezi impresii) simt că, parcă, am lăsat lucrurile fără un final ce se cere spus, cel puţin pentru datoria mea faţă de viitorii turişti ai zonei respective. Dacă paşii m-au purtat pe-acolo nu puteam să ratez vizitarea ”Casei Memoriale George Topârceanu”, care se vede de sus, de pe platforma mânăstirii de maici.

Casa este o filială a muzeului municipal din Câmpulung, Argeş Ea a fost a socrilor poetului, căsătorit cu învăţătoarea Victoria Iuga, fiica acestora, casă pe care în anul 1966 a donat-o statului pentru a fi amenajată ca muzeu, în memoria poetului. In anul 1979 a fost declarată monument istoric.

Topârceanu a creat şi locuit aici doar opt ani, împreună cu soţia şi cu fiul lor, Gheorghe. Cum păşeşti în curtea casei te întâmpină un mic părculeţ cu pomi fructiferi şi straturi de flori în care „tronează” bustul poetului, operă în bronz a sculptorului Marius Butunoiu, din anul 1973. Trebuie să recunosc, spre ruşinea (sau ignoranţa?!) mea : habar n-am avut că Topărceanu a trăit şi pe aceste meleaguri. Bustul în bronz din curtea casei, el a fost acela care mi-a atras atenţia, tot uitându-mă prin curţile şi la casele oamenilor, în drumul meu spre mânăstire.

Este o casă tipic muntenească, nu prea mare, cu odăi şi dependinţe la nivelul inferior şi cu odăi şi cerdac la nivelul de sus, la care se ajunge pe o scară din lemn masiv., foarte bine păstrată până acum. Odăile sunt micuţe şi mobilate cu strictul necesar pentru care au fost create (bucătărie, odăi de dormit, birou). S-a păstrat chiar mobilierul de care s-a folosit poetul. Pe pereţi sunt expuse tablouri înrămate, cu fotografii de familie sau cu prietenii, diplome, desene (printre altele „autoportretul” foarte reuşit) şi schiţe, executate chiar de poet care, se pare, avea o uşurinţă în a mânui cu graţie şi umor nu numai condeiul, pentru a scrie versuri, ci şi creionul. pentru a face grafica unor poezii (vezi :”Balada chiriaşului grăbit”)

Din fotografii aflăm că tatăl său, Gheorghe, a fost cojocar, iar mama, Paraschiva, ţesătoare de covoare, amândoi de prin părţile Sibiului. Tot din fotografii aflăm şi prin ce locuri şi-a făcut şcoala primară şi liceul. A urmat câteva cursuri ale Facultăţii de Drept, la care a renunţat în favoarea celor de la Facultatea de Litere. N-o termină nici pe aceasta. În 1912 se căsătoreşte cu frumoasa învăţătoare Victoria Iuga cu care are un singur copil, pe Gheorghe. Căsnicia lor se va destrăma curând, după numai opt ani (de aici se presupune şi perioada scurtă în care a locuit la Nămăeşti, împreună cu soţia şi copilul). După separare se va infiripa o poveste de dragoste frumoasă şi discretă între el şi poeta Otilia Cazimir, al cărui chip se poate vedea în fotografiile expuse în muzeu.

Încearcă să-şi termine studiile de filozofie la Iaşi, dar nu reuşeşte pentru că este mobilizat, în 1916, în primul război, unde cade prizonier chiar în primele zile, la Turtucaia. Rămâne în captivitate până în 1918, perioadă care-i va afecta sănătatea şi aşa şubredă, el nefiind un bărbat voinic (avea puţin peste 1,65m) Se îmbolnăveşte de cancer la ficat şi moare la Iaşi, în 1937, în casa prietenului Demostene Botez.

Din fotografiile expuse se vede că a fost prieten bun (şi apreciat de ei) cu mulţi confraţi de breaslă, printre care: Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Hortensia Papadat Bengescu, Otilia Cazimir

După vizitarea casei am ieşit în curtea cu bustul poetului, în fapt un mic părculeţ, despărţit cu un gard nu prea înalt, de o livadă mare de meri şi pruni, din lateralul casei.

Am plecat de la casa memorială G. Topârceanu recitând, în gând, versurile: „locuinţa mea de vară e la ţară..., acolo era să mor de urât şi de-ntristare, beat de soare şi pârlit îngrozitor!... ”, învăţate în liceu, care mi-au plăcut şi-atunci, dar care, parcă acum, după ce-am văzut şi locul care l-au inspirat pe poet să le scrie, au o altă savoare (pentru mine, cel puţin).

---

VIZUALIZĂRI: 2109 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI