Topârceanu

TIPĂREȘTE

George Topârceanu e o fire boemă ce găsea sens printre gâzele planetei. A fost, totodată, chiriaș grăbit și ostenelile materiale nu făceau sens pentru el sau poate, pur și simplu, așa i-a fost norocul până s-au îndurat prietenii de el și i-au dat o casă – relativ modestă - unde a mai dus-o ceva ani până a plecat, nefericit, dintre oameni.

Casa este în Iași, pe strada Ralet, 7 și a fost construită de cumnata lui Demostene Botez care, practic, n-o folosea astfel că a ajuns sediu de revistă precum și locuință pentru visătorul poet în ultimii săi 5 ani din viață. De oferte a avut parte dar nu prea i-au picat bine. Casa din Iași este acum muzeu însă Topârceanu este personalitate a literaturii române ce se bucură de două case memoriale.

Pe lângă cea din Iași, mai are una și lângă Câmpulung Muscel unde a locuit împreună cu soția sa, casa fiind zestre de la aceasta. Nici la Câmpulung nu prea i-a priit, fiind furat de mirajul literaților ieșeni care i-au oferit un rost pentru o vreme.

A fost prieten apropiat al lui Mihail Sadoveanu care, la fel de scriitor ca și Topârceanu, avea cu totul altă fire și nu s-a sfiit să facă o avere din scris. Topârceanu a avut sprijinul lui Sadoveanu însă a rămas același boem uncorijibil.

Lângă Câmpulung, Topârceanu și-a petrecut o parte a copilăriei, alături de părinții săi și prima parte a vieții sale de adult. A avut un fiu care, la moartea poetului avea 24 de ani și venise, de ceva vreme, la tatăl sau, la Iași însă nu prea era mare lucru de capul lui, după cum scria Otilia Cazimir și nu prea se știe ce s-a ales de el.

Casa memorială a lui Topârceanu de la Nămăești, la 7 kilometri de Câmpulung, este la marginea șoselei și fix peste drum de biserica de la Nămăești și, totodată, lângă primărie. Este o casă cu parter și etaj, cu arhitectură simplistă, cubică și cu un pridvor larg la etajul întâi. În curte se află bustul poetului, cu fața spre drum.

În casa care acum este proprietatea statului se păstrează efecte personale, scrisori, fotografii, manuscrise organizate în niște vitrine care le protejează. Aveau și vederi de vânzare, 2 lei bucata. Pentru vizitat, trebuiau 5 lei.

Să spun drept, prea multe nu am avut de văzut în fosta sa locuință, există exponate și sunt reprezentative dar, sincer, n-am stat să descifrez scrisul cât, mai mult l-am pomenit stând la soare pe banca din curte și amintindu-ne de școala primară când ne chinuiam mințile cu Balada unui greier mic sau Bivolul și coțofana.

În curte, parcă timpul s-a oprit. Dincolo de gard, se dau subvenții pentru însămânțare, copii-și târăsc ghiozdanele la școală și mașina de pâine aduce navetele aburinde la 6:00 dimineața. Topârceanu, de pe soclul lui, scurtează totul cu apatie.

Mănăstirea Nămăiești încă e vie peste șosea dar nu cred că mai funcționează atelierul de covoare înființat de mama sa. Ne place sau nu, timpu-și duce-n lege anii, cu greieri sau fără, cu sau fără bivoli și coțofene.

Locul e frumos, întins și natural, sub dealul Mateiaș și pe lângă vânzoleala din șosea.

O vizită este plăcută și mai ales că permite momente de relaxare în atmosfera arhaică din curte.

---

VIZUALIZĂRI: 217 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI