Casa Mayka, o bază excelentă pentru vizitat Catania și împrejurimile

TIPĂREȘTE

Ne-am hotărât ca de 1 Decembrie 2018 să petrecem românește, dar pe plaiuri... siciliene! Ca de obicei, Tati s-a ocupat de biletele de avion București-Catania pentru noi doi, achiziționându-le la un preț convenabil atunci când compania magenta a anunțat una din promoțiile sale. Și tot ca de obicei, mie mi-a revenit misiunea de a găsi locul ideal unde să ne întindem oscioarele la finele zilelor de colindat. Citit, studiat, rezervat: Casa Mayka, un apartament cu o terasă fabuloasă, situat nu departe de Piața de Pește, adică relativ central, 5 nopți pentru puțin peste 300 de euro.

Fiul nostru, Paul, ne-a cam dat pas în ultima vreme când a fost vorba de călătorii; e la vârsta când e mai important pentru el să socializeze cu prietenii la un film și o pizza acasă decât să-l târâie babacii pe toate coclaurile! Totuși, noi avem răbdare și-l întrebăm de fiecare dată dacă dorește să vină cu noi, expunându-i cât mai atractiv traseul. De data asta, deși inițial a zis nu, ne-am trezit că s-a sucit cu vreo lună și ceva înainte de plecare! Deh, s-o fi gândit că decât la școală, oriunde-i mai bine! :)... Cu maximă bucurie, Tati puse de-i căută și ficiorașului bilet de avion; desigur că-l găsi aproape de prețul pe care-l dădu pentru ălea două ale noastre, dar înghiți în sec și marcă bănuțu'.

Cât despre cazare... Îmi rămăsese pe creieri terasa aia, așa că luai pozele din nou la puricat, să văd dacă oi bunghi vreo canapea-ceva, să aibă unde dormi și copilul... Ca să n-am surprize, am trimis mail proprietarului, explicându-i situația și cerându-i ajutorul despre cum ar trebui procedat. Mi-a răspuns că apartamentul poate găzdui până la 5 persoane, dar că cel mai bine ar fi să anulez și să rezerv din nou pentru 3 persoane, căci costul total va fi diferit. Așa am făcut și am avut surpriza să nu trebuiască să decartăm decât vreo 40 de euro în plus. Ce m-a impresionat teribil a fost mailul cu calde mulțumiri ce a urmat imediat de la Fabio; săracul, o fi crezut că renunț și caut altceva! Dealtfel, comunicarea cu acest tânăr a fost una dintre cele mai bune din viața noastră turistică, atât înainte de cazare, cât și după (și chiar și mult după ce am revenit acasă! acum 2 sau 3 zile am primit de la el pe WhatsApp o poză care dovedește că booking a menținut aceeași notă excelentă - 9,9 - pentru Casa Mayka și în 2018!).

Am plecat pe 30 noiembrie, zborul a fost la o oră rezonabilă (puțin înaintea prânzului) și a decurs lin, fără nimic notabil. Tot ca de obicei, am călătorit doar cu bagaje de mână, iar pe mine Tati m-a răsfățat și mi-a plătit loc la fereastră; am avut noroc de vreme bună, astfel că am putut admira munții Macedoniei, acoperiți parțial cu zăpadă, precum și dantela țărmului albanez, pe care am recunoscut frumoasa Saranda și Lacul Butrint.

La ieșirea din aeroportul Fontanarossa, am dibuit ușor stația de autobuz (Alibus), ce face legătura cu Catania pentru 4 euro de persoană. Setasem pe GoogleMaps coordonatele cazării noastre, așa că am coborât la stația cea mai apropiată, lângă Piazza Borsellino. De aici ne-am întors puțin pe Via Alcala, am făcut stânga pe Cristoforo Colombo, unde la nr. 53 ne aștepta în prag însuși Fabio, vesel și volubil, așa cum mi-l imaginam (îi trimisesem anterior un mesaj cu ora aproximativă la care aveam să ajungem).

Clădirea ce găzduiește Casa Mayka nu se remarcă prin nimic; este o clădire P+2, cu intrări mari, boltite, dublate de grilaje metalice, iar la ferestrele etajelor sunt mici balcoane. Fabio ne-a condus în casa scării, unde împreună cu un vecin se apucase să gătească pomul de Crăciun (când ne-am întors seara, după cină, l-am găsit deja licărind vesel!). Casa Mayka se află la parter, imediat în dreapta lifturilor, în spatele unei uși inscripționate corespunzător.

Am intrat și în următoarele 10-15 minute ne-au fost prezentate facilitățile, cum funcționează aparatul de cafea, unde sunt prosoapele, chestii obișnuite. Am primit și aparate cu pastile pentru țânțari; la început ne-am mirat, dar mai apoi aveam să constatăm că încă sunt țânțari în decembrie în Sicilia! Și încă unii tare păcătoși! Fabio ne-a arătat un bol cu tot felul de bombonele și prăjiturele ambalate individual, pe care le-a numit „mic dejun”, oferit nouă drept „bonus”; ce-i drept, deși la început am râs în sinea mea, după vreo două zile am avut curiozitatea să încerc un fursec cu migdale, pe care l-am găsit de-a dreptul delicios! Până am plecat, erau toate „rezolvate”! Și în plus, frumos gestul, nu?!

„Mayka e o cățelușă, nu?!” am întrebat, cam fără legătură. „Da! De unde știi?” „Am văzut o poză pe booking.” „Da, și mai avem și un cățel pe nume Igor. Și încă un apartament de închiriat la etajul al doilea, Casa Igor.” (A doua zi dimineață, aveam s-o cunoaștem și s-o drăgălim un pic pe Mayka! Se oprise curentul și Tati ieșise pe hol, să vadă dacă și acolo e beznă. Tocmai atunci, cobora Fabio, care ne-a arătat cum să butonăm siguranțele într-o asemenea situație. I-am mulțumit și am închis ușa după el. Când ne-am întors, am descoperit cățelușa pudel adulmecând blugii lui Paul, care probabil miroseau a Cuky, bișonelul nostru...)

Fabio ne-a aprovizionat și cu o hartă a orașului, pe care ne-a însemnat câteva locuri bune de vizitat sau de luat masa. Ne-a explicat unde putem cumpăra alimente și unde e cea mai apropiată farmacie. La rugămintea lui Tati, ne-a dat ceva informații și despre excursia pe muntele Etna (pe care eu n-aveam niciun chef s-o fac în miez de iarnă; doar veniserăm aici să ne încălzim oscioarele!). N-au mai rămas decât câteva probleme logistice de lămurit. Contravaloarea cazării fusese retrasă de pe card cu câteva zile înainte, așa că Fabio ne-a pozat cărțile de identitate și s-a declarat mulțumit. A rămas că vom comunica pe WhatsApp în caz de. Și gata, ne-a urat alea-alea și-a plecat, nu fără a menționa că stă nu departe, undeva deasupra noastră. (Aveam să primesc în fiecare dimineață un mesaj de la Fabio: sunteți bine? e totul ok? aveți nevoie de ceva? Mărturisesc că așa ceva nu mi s-a mai întâmplat și că m-a impresionat!)

Am pornit, desigur, să ne explorăm apartamentul, care are următoarea împărțire: din hol se intră în dreapta în dormitor, în față în baie, iar în stânga în living, ce include și o zonă de bucătărie și apoi se iese pe terasă. Să vi le introduc pe rând.

Holul e mobilat sumar, fiind spațiu de trecere: o comodă micuță și un cuier fixat pe perete, de care atârnă 2 umbrele funcționale și o pălărie de paie, cu rol decorativ. Pe peretele opus, între ușa băii și cea a livingului, mai e un fel de etajeră foarte scundă, pe care stau o statuetă budistă, un aparat cu parfum pentru cameră și 2 decoruri luminoase, unul în forma cuvântului HOME, altul imaginând un ren, în ton cu Sărbătorile ce aveau să vină în curând. Trei tablouri grupate deasupra, pe peretele văruit în negru (de efect, vă asigur!) și interfonul. Pe ușa de la intrare e lipită o etichetă ce confirmă nota de pe booking, precum și o listă cu regulile casei - chestii de bun simț.

Intrăm acum în dormitor - spațios și intim. Piesa principală o reprezintă patul matrimonial, învelit cu lenjerie înflorată și cu o pilotă și mai înflorată, combinație ce pare „prea mult” așa, din vorbe, dar în realitate produce un efect vizual grozav! Salteaua avea să se dovedească și ea exact ce trebuie; dacă aș fi cârcotașă, m-aș lega de faptul că am avut la dispoziție 3 paie la 2 măgari (3 perne pentru 2 persoane), dar ne-am descurcat împrumutând una de la Paul.

Patul e flancat de câte o noptieră din fier forjat și sticlă, de forma unor măsuțe cu 3 picioare. Dedesubt sunt prize suficiente, iar deasupra câte o veioză cu abajur generos și câte o oglinjoară. Sus, pe perete, la mică distanță de blatul matlasat al patului, un tablou imens, reprezentând un chip budist. Efectul cromatic mi s-a părut extraordinar: peretele negru, ca și cel din hol, contrastând cu ceilalți pereți albi, cu tabloul în nuanțe neutre și cu patul multicolor!

Pe peretele opus, am avut o comodă mică pe care era instalat televizorul; nu l-am deschis, dar am răsfoit un pic albumele de călătorie pe care le-am găsit în unul din rafturi. Alături, un fotoliu, bun să-ți mai arunci una, alta pe el (dacă te cheamă Tati). Vreo 2 mici etajere pe perete cu tot felul de prostioare pe ele. O gravură cu un cerb. Sus de tot, într-un colț, aparatul de aer condiționat. Fereastra mare, îmbrăcată în perdele semi-mate, dădea spre frumoasa terasă.

Am mai avut un fotoliu și pe peretele opus ferestrei, bun și el să-ți mai pui una, alta (dacă te cheamă Mami). Alături, un suport metalic pentru bagaje, o comodă cu 3 rafturi (cam din alt film) și o oglindă lunguiață. În loc de șifonier, o bară fixată în perete, de care atârnă câteva umerașe.

Ne mutăm în baie, de mărime... normală, să zicem (de obicei băile italiene epatează prin spațiu, sau cel puțin așa am perceput eu până acum). Avem, desigur, tot ce ne trebuie: vas de toaletă (cu capac dublu, pentru adulți și pentru copilași; e prima dată când văd așa ceva!), bideu, chiuvetă cu oglindă, cabină de duș protejată de un perete transparent, dulăpioare și etajere. Câte un set de prosoape (3 de fiecare; în nuanțe de bej, asortate cu gresia și faianța!) legat frumos cu panglică de satin! Câteva suluri de hârtie igienică, uscător de păr, recipiente cu smacuri: săpun, șampon, balsam, gel de duș. Tot felul de chestii care ți-ar putea fi utile și din care Fabio precizase că ne putem servi: șervețele umede, plasturi etc.

Livingul poate fi împărțit arbitrar în 3 zone: una de mâncat (o masă înconjurată de scaune), una de relaxare/dormit (o canapea extensibilă) și bucătăria. Tot felul de decorațiuni drăguțe răspândite pretutindeni, nu le mai înșir pe fiecare, o să le vedeți în poze. Inclusiv scaun de copii am avut, depozitat frumos, într-un colț. Un alt TV fixat pe unul din pereți, într-o poziție cam incomodă de privit de pe canapea, dar nu s-a putut altfel și oricum pentru noi asta e ultima problemă. Încă un aparat de aer condiționat, pe care a fost nevoie să-l pornim seara pe căldură, camera asta fiind mai friguroasă. Mi-a plăcut foarte mult tabloul imens de deasupra canapelei, reprezentând o gașcă de papagali multicolori socializând pe o creangă.

Bucătărioara e organizată pe tot peretele opus și cuprinde într-un spațiu restrâns cam tot ce-ai putea avea nevoie: combină frigorifică (în care am găsit din partea casei un pet mare cu apă), aragaz cu hotă, cuptor cu microunde, cană electrică, espressor, prăjitor de pâine și, evident, veselă și tacâmuri suficiente. Consumabile pentru spălat vasele și coș de gunoi cu pungi de rezervă. Tot felul de folii pentru gătit și alte asemenea, care nu ne-au trebuit. Țin minte că n-am avut totuși șervețele de bucătărie, dar am cumpărat și le-am lăsat cadou la plecare; probabil că le-a scăpat, asta e! Am avut și ceva materii prime în cazul în care ne-ar fi pălit cheful să gătim, gen făină, paste, ulei, condimente etc.; la fel, Fabio ne-a dat mână liberă să le utilizăm, dar nu l-am ascultat.

Am uitat de mica debara, ascunsă după o ușă cu plecare tot din living, în care am găsit mașina de spălat rufe, masa și fierul de călcat și tot felul de accesorii pentru curățenie. N-am intrat decât în prima zi, preț de o poză-două.

... Și am ajuns pe terasăăă!... Lungă cât tot apartamentul, cam 10 metri, lată de vreo 3. În seara când am ajuns n-am putut să ne bucurăm de ea, fiind destul de friguț, nici a doua zi, când a plouat mărunt și sâcâitor. Din a treia zi însă, vremea s-a îndreptat considerabil și am avut câteva ocazii să ne savurăm la aer cafeaua de dimineață sau vinul de seară. Îmi imaginez ce drăguț trebuie să fie locul într-un sezon mai blând!...

Terasa e compartimentată într-o zonă de uscat rufele, deloc spectaculoasă și alta de relaxare, ce cuprinde o masă pătrată cu scaune (aici am fi mâncat dacă vremea ar fi permis), fotolii și o canapea din imitație de ratan, totul decorat foarte frumos, cu multe plante verzi, vase și figurine de ceramică multicoloră specifice Siciliei, clopoței atârnători, sticle colorate, chiar și un papagal de plastic stând pe un suport! Pe jos, gresie și covorașe de iută, iar deasupra un acoperiș din nuiele, ca să te apere de soare și de priviri indiscrete. Foarte, foarte drăguț locul, o oază de relaxare în inima orașului! (Dealtfel, destul de liniștit blocul și cartierul, în general, chiar dacă central.)

Una peste alta, Casa Mayka a fost pentru noi fix ceea ce ne trebuia ca să avem o vacanță memorabilă și din acest punct de vedere! Situată excelent, aproape de toate: 5 minute de mers pe jos până la spectaculoasa Piață de Pește, de unde începe practic centrul vechi; 5 minute până la strada cu brutării, aprozare și mici alimentare; 10 minute până la Piazza Borsellini, de unde se iau autobuzele către aeroport sau Siracusa (cele pentru Taormina doar din zona gării; noi tot pe jos am mers, cam jumătate de oră, dar poate fi luat un autobuz până acolo); cam 20 de minute până în port (unde nu prea ai ce face, doar să admiri peisajul cu catarge). Restaurante câte vreți destul de aproape și ele, majoritatea în centrul vechi, cale de o plimbare de voie. De preț v-am zis că-i rezonabil, v-am povestit și despre deosebita ospitalitate a lui Fabio, care avea să se reafirme și în ultima zi, când a fost de acord să eliberăm ringul la 12:30, și nu la 11, cum era prevăzut.

Așa că... alegeți Casa Mayka (sau Casa Igor) și nu veți regreta deloc!

---

VIZUALIZĂRI: 1490 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI