Black Isle Bar&Rooms - o cazare studențească la Inverness

TIPĂREȘTE

Inverness este un oraș, dacă nu singurul, cu siguranță cel mai mare din regiunea Highlands, Scoția. El se află așezat pe malurile râului Ness de unde îi vine și numele și pentru că este cel mai bun punct de plecare spre Ruta NC500 dar și cel mai bun punct în care te poți opri după ce ai făcut-o, l-am ales și noi pentru un popas. Vecinătatea cu Loch Ness și speranța că vom da nas în nas cu monstrul Nessie ne-a făcut să rezervăm 2 nopți în cochetul orășel.

La Inverness am ajuns foarte târziu, după cea mai lungă și cea mai frumoasă zi petrecută în Scoția. Tot cu mașina închiriată la Edinburgh, după ce am făcut partea a 2-a a rutei NC500, pe coasta Atlanticului, drum de aprox 200 de mile, adică vreo 320 de km pe care i-am fi putut face în 4-5 ore maxim, dar noi l-am făcut în 12 ore. Așa că am ajuns de la John O’Groats, trecând pe la Castelul Reginei Mamă, Mey, prin Thurso, una din localitățile mai mari care se găsesc pe această rută, pe lângă coastele Atlanticului, oprindu-ne la toate plajele renumite și nu numai, apoi la Dunres, de asemenea o localitate mai măricică și la Ullapool ne-am îndepărtat de apă și am închis cercul la Inverness.

Cea mai slabă cazare din vacanța noastră prin Scoția, dar nu atât de rea, a fost la Inverness. Am făcut rezervarea prin booking și ne-am bucurat că am găsit un preț mai bun decât în celelalte locuri în care am mai stat, dar și o poziție centrală. Am plătit 65 de lire pe noapte fără MD, față de Dufftown unde am dat 80 de lire cu MD, John O’Groats, 80 lire fără nici o masă și Glasgow 75 de lire cu MD. Black Isle Bar&Rooms are o poziție foarte bună, exact în centrul orașului istoric, dar camerele, așa cum spuneam și în titlu, sunt pentru studenți.

Clădirea Black Isle Bar&Rooms este situată pe colț, pe strada Bisericii (Church Street), are la parter barul-restaurant cu multe mese, care era ticsit de oameni la ora la care ne-am cazat noi, iar sus la etajele 1 și 2 camerele dar și o grădină secretă la etajul 1. Are două intrări, de pe ambele străzi la intersecția cărora se află și accesul spre camere se face prin barul-restaurant. Din fericire am vorbit pe drum cu ei ca să îi anunțăm că ajungem târziu și față de multe alte locuri de prin Scoția, unde nu prea mai găseai mâncare după 8 seara, aici ne-au spus că nu este o problemă, așa că am stat liniștiți din punctul ăsta de vedere și am ajuns când am putut.

Camerele noastre au fost la etajul1 unde era și grădina secretă. Când am intrat în cameră ne-a pufnit râsul. Știam că avem paturi suprapuse dar nu ne-am imaginat că o să fie o cameră atât de mică. Am intrat direct în pat, ca să zic așa. Nu tu un hol, doar în spatele ușii era un cuier și puțin loc unde să-ți pui un geamantan. Apoi era un culoar doar cât să treci spre geam unde era scărița cu 2 trepte ca să te urci în patul de sus. Prima treaptă a scăriței ținea loc și de scaun pentru că pe perete în stânga era pliat un blat de lemn mic, mic pe care l-am ridicat și aia era masa noastră. Altceva nimic. Nu al doilea scaunel sau treaptă sau orice-o fi ca să stea 2 persoane, nu vreo poliță, nu dulap, nu noptiere, absolut nimic. Cuierul de la intrare cu 2 agățători, treapta de la scăriță și blatul acela de 20-30 de cm, asta a fost toată dotarea camerei. Aaaaa, pardon, mai era pervazul de la geam pe care am mai depozitat și noi una-alta. Din fericire vederea era într-un gang cu flori care dădea spre grădina secretă.

Asta a fost tot mobilierul din cameră. Nu vă imaginați că am fost supărați. Paturile au fost suficient de mari, curate, curat în cameră, cald în casă pentru că mergea caloriferul, ca peste tot în Scoția, chiar dacă era august... n-am avut nici un loc de depozitare dar ăsta nu era un capăt de țară pentru noi. Nu ne-am oprit la Inverness ca să stăm în casă așa cum nu stăm aproape pe nicăieri în vacanțele de acest gen.

Ne-am oprit la Inverness 2 nopți știind că în prima zi o să ajungem foarte târziu, iar a doua voiam să facem o excursie la Loch Ness, de care eram foarte aproape, ca să vedem monstrul și cât de mult puteam din împrejurimi, chiar să atingem puțin insula Skye. Așa că și a doua zi urma să plecăm dis-de-dimineață și să ne întoarcem noaptea, deci camera aceea micuță nu avea cum să ne încurce planurile.

Dar trebuie să recunosc că niște spații de depozitare ne-au lipsit. Eu nu-i înțeleg pe cei din industria hotelieră. Înțeleg cazările de tranzit cu dotări minime și prețuri mai mici, dar nu înțeleg de ce nu-i duce mintea să pună niște polițe pe pereți de care să se ajute lumea că nu costă mare lucru, mai ales că pereții erau absolut goi.

Baia a fost obișnuită în schimb. Asta am remarcat peste tot. Oricât de mici ar fi celelalte spații, băile sunt normale cu niște cabine de duș mari. Ai loc să intri liniștit 2 persoane. În schimb nici acolo nu am găsit vreo dotare care să ne satisfacă. Nu o agățătoare în care să ne lăsăm schimburile când făceam duș sau să ne agățăm prosoapele. Nu am avut foehn, dar îl puteam cere de la recepție la nevoie.

Evident că nu am avut balcon la o asemenea cazare, dar la etajul nostru era acea grădină secretă, un spațiu foarte frumos aranjat pentru cei care voiau să stea la aer și să bea ceva. Nu am avut timp să stăm pe acolo dar ne-a plăcut și era o variantă de a-ți petrece timpul dacă ai fi stat prin cameră mai mult.

Nici mic dejun nu am avut dar ne-au spus de la check-in că avem ceai și cafea la discreție, de câte ori dorim, pe baza cartelei cu care intram în cameră, ceea ce dovedea faptul că suntem oaspeții lor. Deja ne obișnuisem că în Scoția găsești în camere fierbător, ceai, cafea, lapte, zahăr, biscuiți... Aici nu era posibil să te gospodărești pentru că nu aveai unde să pui un fierbător, dar au compensat prin faptul că ni le ofereau de la bar. Pentru noi a fost foarte bine așa. Dimineața se ducea soțul și lua cafeaua de la bar. Ne puneau ceștile mari pe o tavă cu lapte și zahăr și când ajungea cu ea pe măsuța noastră nu mai aveai loc să pui un ac. Cam asta era suprafața mesei, cât să încapă o tavă cu 2 cești mari de ceai/cafea. Dar trebuie să recunosc că am băut o cafea foarte bună la ei și am și mâncat în una din seri așa că recomand cu căldură Black Isle Bar&Rooms și pentru masă.

Foarte aproape de noi era un supermarket COOP, destul de mare, care era deschis până la ora 24 duminica (când am ajuns noi), iar luni până la 22,30, foarte bine aprovizionat, cu care ne-am făcut și noi treaba. Am mai mâncat într-o seară la restaurantul nostru niște bruschete foarte bune și în alta noi am băut bere și am mâncat niște aperitive la un pub, iar prietenii noștri au mâncat la restaurantul Indian, care se află chiar vis-a-vis de hotelul în care am stat și au mâncat tot mâncare dulce, ca și la Duftown.

La Inverness a fost singurul loc unde am plătit parcarea. Pentru că Black Isle Bar&Rooms se află chiar în centrul istoric așa cum am spus, nu aveai voie să parchezi pe stradă, așa că ne-au trimis la colțul străzii unde era o parcare publică foarte mare, păzită, City Center Car Parks (și cred că este singura parcare publică din oraș) unde taxa era de 7 lire/zi. Dar dacă lăsai mașina până în 12 ore era 6 lire, până în 8 ore, 5 lire și tot așa, cu cât se micșora numărul de ore în care lăsai mașina acolo, cu atât scădea și tariful.

Internet wireless a fost în tot hotelul, am avut parolă și a funcționat foarte bine.

Dintre facilități, poziția centrală a fost de departe cel mai mare avantaj. Ne-a permis să descoperim orașul într-un timp scurt, oraș care nu are totuși atât de multe de oferit, am avut la îndemână magazine, cafenele, restaurante, baruri unde ne-am petrecut serile cu o bere și muzică live scoțiană.

Una peste alta Black Isle Bar&Rooms este o opțiune de luat în seamă pentru Inverness dacă știi toate cele de mai sus și nu ai așteptări mai mult decat trebuie.

---

VIZUALIZĂRI: 1436 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI