GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Biserica Sf. Mare Mucenic Dimitrie din Salonic – monument UNESCO
Grecia, trecut de jumătatea toamnei…. Oarecum vremea este bună, avem parte de o temperatură plăcută, dar plouă destul de des. Natura este încă verde, florile colorează peisajul. Proniile divine m-au purtat la Salonic, la câteva zile după prăznuirea Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Am mai vizitat Salonicul o dată, în urmă cu aproape 20 de ani, dar atunci nu am intrat în biserica-monument istoric.
Biserica este situată pe artera care poartă numele sfântului (Ag. Dimitriou), la câțiva pași de Forumul roman, un vast sit arheologic care mai cuprinde Odeonul și Agora antică. Edificiul religios își are originile într-o modestă bisericuță – un martirion – ridicată pe locul fostelor băi romane, unde, potrivit tradiției, ar fi avut loc martiriul tânărului Dimitrie. Aceasta a fost înlocuită ulterior de o bazilică mai amplă, care, în urma unor transformări succesive, a devenit o impresionantă biserică (refăcută după distrugătorul incendiu din 1917). Refacerea din perioada interbelică a inclus sistematizarea întregii zone, amenajarea terasei din fața bisericii și reconstrucția parțială a edificiului:
În ceia ce privește restaurarea sau mai bine zis rezidirea bisericei, d. Zachos o realisează cu o exactitate și un gust artistic incomparabil. El a rezidit zidurile laterale și se ocupă acum de restabilirea coloanelor de marmură verde (verde antico), care încă rămân la locul lor, legate prin cercuri de fier, dar care sânt în întregime arse. Ar fi de ajuns să se sufle deasupra pentru a le vedea căzând în cenușă. (Cuget Clar, ianuarie 1929)
Martirizat în timpul marii persecuții a lui Dioclețian (începutul anilor 300), Sfântul Dimitrie face parte din categoria sfinților militari, o categorie reprezentată iconografic prin veșminte și accesorii specifice (suliță, scut). Dar nu toți teologii și cercetătorii sunt de acord cu această încadrare, unele studii prezentându-l pe sfânt drept diacon sau conducător al Salonicului și afirmând că în icoanele mai vechi sfântul este reprezentat în haine civile. Cultul sfântului datează de peste 1600 de ani, debutând imediat după martirizare, prin pelerinaje la mormântul lui, apoi prin construirea unui sanctuar creștin pe locul martiriului.
După ce admirăm terasa împodobită cu flori de toamnă și fațada din cărămidă a bisericii pătrundem în locaș, surprinși întrucâtva de mărimea acestuia, nebănuită din afară. Șiruri de coloane vechi sau noi, un balcon sprijinit pe alte coloane, un acoperiș lung din lemn, candelabre de mari dimensiuni și scaune tapițate – este prima imagine ce o cuprindem cu ochii. Apoi o vedem pe Maica Domnului în absida altarului și peretele de vitralii galbene care lasă lumina să pătrundă în biserică.
În fața iconostasului sculptat în piatră și prevăzut cu un baldachin liturgic în fața ușilor împărătești (ciborium) este așezată racla de argint cu moaștele Sf. Mare Mucenic Dimitrie. Deasupra raclei se află o mitră arhierească din argint, cu rol ornamental și votiv, oferit în semn de cinstire a Sfântului Dimitrie. Nu mai vorbim despre mirosul de mir care se simte în momentul atingerii raclei.
În stânga raclei de argint, cu ocazia hramului bisericii, era așezată spre închinare icoana Maicii Domnului Hozoviotissa, adusă special de pe insula grecească Amorgos. Povestea icoanei și a mănăstirii este una frumoasă, care reunește fragmente din alte legende athonite și chiar românești (legenda construirii bisericii de la Curtea de Argeș).
În bazilică se află și raclele cu moaște ale Sf. Anisia și a Sf. Grigorie Kallidis – panouri informative (inclusiv în limba română) ne descriu viața acestor sfinți.
Cripta de sub bazilică cuprinde partea estică a unui vechi complex de băi romane și era locul de venerare al Sf. Dimitrie. În epoca otomană cripta este umplută cu pământ, fiind redescoperită în 1917, după marele incendiu care a distrus biserica. Acum aici este organizat un muzeu care se vizitează gratuit. Din păcate am ajuns în afara programului de vizitare.
Într-o capelă laterală vedem cenotaful (mormântul simbolic) Sf. Dimitrie, un monument funerar din piatră și marmură care amintește de locul martiriului și al primei înmormântări a Sfântului Dimitrie.
Nu în ultimul rând trebuie amintite mozaicurile bizantine care datează din secolele V–VII și păstrează prin bucățelele de sticlă reprezentări foarte rare ale relației dintre sfânt, locuitorii orașului și binefăcătorii bisericii. Mozaicul care îl înfățișează pe Sfântul Dimitrie alături de doi copii creează o emoție aparte.
În interiorul bisericii sunt două magazine și câteva locuri de unde poți cumpăra lumânări, pe sistemul introduci banii corespunzători categoriei de lumânări alese în cutie, le iei singur și le aprinzi. Am văzut aici lumânări de mari dimensiuni, peste 1 m, care se pot așeza în suporturi speciale.
Dacă ajungeți în Salonic puteți ajunge ușor la Biserica Sf. Dimitrie și veți descoperi un sfânt foarte iubit, prezent și în Catedrala Patriarhală din București.
Numai bine!
P. S. Pentru informații suplimentare și două stiluri diferite de a prezenta biserica din Salonic citiți articolele lui @elviramvio (vezi impresii) și a lui @Yersinia Pestis (vezi impresii).
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de tata123 🔱 in 04.11.26 19:53:24
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
- Alte destinații turistice prin care a fost: Europa
2 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.

ECOURI la acest articol
2 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@all: Care este varianta corectă: Sf. Dumitru sau Sf. Dimitrie. Iată răspunsul automatizat:
Sfântul Dumitru este varianta populară, tradițională și cea mai răspândită în vorbirea curentă. Este numele folosit de majoritatea românilor când se referă la sărbătoarea de toamnă din calendarul ortodox (26 octombrie – „Sânmedru” în tradiția rurală) sau când folosesc numele uzuale de familie și prenumele de zi cu zi.
Sfântul Dimitrie este varianta oficială, liturgică și istorică. Este forma utilizată de Biserica Ortodoxă în calendarele oficiale, în slujbele religioase, în pictura bisericească (pe fresce scrie Sf. Mare Mucenic Dimitrie) și în lucrările teologice. Această formă păstrează pronunția originală din limba greacă (Demetrios).
@all: Pentru cei interesați, iată un rezumat oferit de AI (sau IA) în privința icoanei și mănăstirii de pe insula Amorgos:
Povestea icoanei este una deosebit de frumoasă, reunind mai multe tradiții și relatări cu caracter miraculos, transmise de-a lungul secolelor. Potrivit uneia dintre legende, icoana ar fi fost salvată de la distrugere în timpul persecuțiilor iconoclaste din secolele al VIII-lea–al IX-lea, fiind încredințată mării, într-o ambarcațiune în care ardea o candelă.
După o călătorie miraculoasă, în care tradiția amintește și de o popas în Cipru, icoana ar fi ajuns pe țărmurile insulei Amorgos, în apropierea locului unde avea să fie ridicată mănăstirea care îi poartă numele. O altă tradiție povestește că însăși Maica Domnului ar fi indicat monahilor locul în care trebuia construit lăcașul de cult, pe stânca abruptă deasupra Mării Egee.
Potrivit legendei, atunci când meșterii au început construirea Mănăstirii Panagia Hozoviotissa de pe insula Amorgos, lucrările ridicate în timpul zilei se prăbușeau în fiecare noapte, până când, într-o dimineață, au descoperit cu uimire că uneltele lor, împreună cu dalta meșterului și coșul său de nuiele, fuseseră mutate și înfipte în stânca abruptă, mult deasupra mării, iar acest semn a fost înțeles ca voința Maicii Domnului de a-și avea mănăstirea chiar în acel loc, unde avea să se înalțe, asemenea unui cuib alb, una dintre cele mai spectaculoase mănăstiri ale Greciei. Potrivit tradiției, dalta meșterului a rămas înfiptă în stâncă timp de secole, până în 1952. Uneltele sunt păstrate în interiorul mănăstirii.
Astfel, istoria icoanei Hozoviotissa împletește amintirea persecuțiilor iconoclaste, salvarea sfintelor icoane, minunile atribuite Maicii Domnului și tradiția întemeierii unei mănăstiri devenite unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din insulele grecești.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2026 Agios Dimitrios - Salonic și biserica ocrotitorului său — scris în 26.10.26 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Aug.2017 Agios Dimitrios, în casa lui din Salonic — scris în 25.09.17 de elviramvio din JUD. ILFOV - RECOMANDĂ
- Jun.2014 Biserica Sf. Dumitru si Turnul Alb din Salonic — scris în 07.05.16 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ

Rog așteptați...






















