Schitul Sfanta Ana - o destinatie ce nu trebuie omisa

@micutzu: Ma bucur ca votul meu a adus SB acestui articol scris cu modestie si bun-simt! Si eu cred ca Dumnezeu e unul singur pentru toata lumea si, mai mult, ca se afla "pulverizat" in tot ce-i viu sau nu! Si ca stralucirea privirii Lui sporeste si mai tare cu fiecare lucru bun gandit sau faptuit de fiecare dintre noi!

Marturisesc ca n-am stiut de existenta acestui schit. Voi merge negresit, chiar ma gandeam la o revenire in zona candva, in viitorul apropiat.

@crismis - Multumesc mult pentru vot. Ma bucur ca v-a placut acest review, am incercat sa exprim ceea ce am simtit fara a incarca prea multe date tehnice. Am mai vizitat si alte lacasuri de cult unde am trait sincer aceleasi emotii. Ati fost la Manastirea Stanisoara?

Zona e frumoasă, mai ales iarna. Prin anii 90, cînd era zăpadă destulă, pe aici coboram în Sinaia pe schiuri, pe drumul vechi de cotă, iar schitul apărea ca o surpriză, la un cot al drumului.

Apropo de asta, schitul nu e nou, e de cînd lumea, mai vechi decît Sinaia, de la 1453 (conform informațiilor de pe net, căci eu îl știu numai de prin optzeci și ceva). Din 2008 e biserica cea nouă.

Drumul ăsta, mai jos, se bifurcă spre Poiana Stînii, alt loc „secret” al Sinăii. Tot pe drumul ăsta era un loc de popas de pe vremea monarhiei. Parcurgeți-l, puteți avea surprize din trecut.

@abancor - Salut. Exact asa cum ai spus schitul este foarte vechi, de fapt pestera despre care a povestit batranul calugar. Eu am facut referire la constructia actuala Biserica si celelalte cladiri fiind noi construite. Chiar as dori sa vad niste poze cu schitul din perioada comunista. Merci mult de informatii si sa auzim de bine. Stima

Nu era vreo construcție spectaculoasă, și nu aș băga mîna în foc că e vorba de finele anilor 80 sau începutul anilor 90, dar îmi aduc aminte un zid tencuit și nevopsit, destul de rudimentar, o senzație de „clădire cu spatele la stradă”, amplasat într-o curbă a drumului. Nu îmi aduc aminte dacă exista o biserică, sau era doar un mic paraclis în una din încăperile acelei clădiri.

Mai știu de stîncile Sf. Ana, stîncile Franz Josef (la Poiana Stînii), încă niște stînci unde era și banca de piatră de care zic mai sus, dar nu mai localizez totul perfect, că n-am mai fost pe acolo de 15 ani.

Oricum, ideea e că merită o plimbare de la Cota 1400 în Sinaia pe acest drum (noi îi ziceam „drumul vechi de cotă”), e destul de liniștit și calci pe urme ilustre.

Am ajuns și noi anul trecut în luna mai la Schitul Sfânta Ana și la Cota 1400. Nu știam până atunci de existența lăcașului de cult, indicatorul acela către schit ne-a semnalat prezența în apropiere a obiectivului. Am mai găsit atunci câte un mic pâlc de zăpadă ascuns prin vreun colton și ne-a fost și nouă teamă de prezența urșilor în zonă, mai ales că văzusem panourile de avertizare. Dar am ajuns acolo și ne-am întors cu bine, așa că experiența acestei vizite a fost una plăcută.

Și pentru că tot ați amintit de Mănăstirea Stânișoara într-un ecou, noi am ajuns acolo vara trecută și locul este unul fabulos, parcă nu ne mai venea să plecăm din acel mic colț de rai. Acestea sunt locuri în care te simți, într-adevăr, un pic mai aproape de Dumnezeu.

Despre vizita la Cota 1400 și la Schitul Sfânta Ana de la Sinaia am scris pe site, însă vizita la Stânișoara încă intră la restanțe. Dar intenționez să remediez acest lucru în curând

Felicitări pentru un articol frumos!

Micutzu-le esti mare om, am vrut sa citesc articolul tau inca de ieri pentru ca stiam ca ma asteapta o surpriza placuta. Nu am decat cuvinte de lauda ca in loc de sanius ai ales un lacas sfant, despre care ai avut asemenea cuvinte frumoase prin care sa descrii totul. Cat despre ceea ce ofera aceste clipe in care uitam de stress, cred ca drumul merita din plin si probabil ca dupa ce se duc zapezile locul este mai usor accesibil. Imi pare bine ca este primul articol citit pe ziua de azi asa ca mi-am inceput ziua cu bine. Felicitari pentru ca ai impartit cu noi aceste momente frumoase.

@abancor - Salut. Cam acelasi lucru ne-a povestit si batranul calugar, si chiar a insistat sa venim vara pentru a vedea si stancile si o anume grota care a tinut loc de biserica, dar din motivul expus in review nu am vrut sa intru prea mult in amanunte cu aceste detalii care cred ca nu intereseaza pe cei de alta religie. Stima

@Crazy_Mouse - Multumesc mult pentru apreciere si vot, si eu am citit si votat articole foarte bune scrise de tine. Astept cu nerabdare un review despre manastirea Stanisoara, loc unde sper sa ajung si eu in aceasta vara. Daca ajungi in acest loc inaintea mea cauta pe mos Spiridon, un batran calugar de acolo si atatal un pic cu cateva intrebari si o sa afli o multime de lucruri interesante. Cand incepe mosul sa povesteasca cu greu il mai poti opri. Stima

@mishu -Merci mult pentru aprecieri. Ca si dumneavoastra ma bucur foarte mult cand gasesc asemenea locuri, unde ai impresia ca timpul sta in loc si de imbatranit imbatranesc doar calugarii ce locuiesc in aceste mirifice locuri. Pentru noi mirenii astia impovarati de multitudinea de probleme pe care le intalnim, de stresul nemilos care ne ucide miseleste si perfid, aceste locuri reprezinta pentru noi o fata a raiului pe care nu se stie daca il vom cunoaste. Stima

@micutzu - Felicitări pentru articolul de mai sus; ați prezentat un loc ancorat în istorie. Prin acest articol mi-ați adus aminte de excursia pe care am făcut-o în 2005 pe Poteca Regală din Sinaia, aflată „la câțiva pași” de Stânca Sf. Ana și la mai mulți pași distanță de schitul menționat de Dvs. (vezi impresii). Am fost uimit când am citit despre toate legăturile Familiei Regale cu această zonă, după cum bine preciza și @abancor. Amănunte și fotografii frumoase vedeți aici unbolovan.com/2015/09/09/ ... oachim-si-ana-3; imagini vechi cu amenajările vechi de lângă „Stânca Sf. Ana” puteți vedea aici: rotarybvp.ro/stanca-sfant ... -ana-din-sinaia.

Călătorii frumoase!

@tata123 - Merci pentru apreciere. Am vazut pozele pe linkul trimis, v-am citit reviewul despre poteca regala si va multumesc mult pentru informatiile oferite. Despre acest traseu, batranul calugar a spus ca nu il recomanda acum in plina iarna. Se poate vizita si pe timp de iarna? Multumesc.

@micutzu - Nu am urcat iarna pe acest traseu dar presupun că dacă zăpada nu este foarte mare se poate porni la drum pe cărarea regală pavată cu piatră. Ar mai putea apărea probleme și din cauza animalelor sălbatice, doar pătrundem în habitatul lor natural. Un exemplu de incursiune pe timpul iernii îl găsim exemplificat aici: hoinariromani.ro/2015/12/ ... le-franz-joseph.

@micutzu - Dupa lupte seculare care au durat cat au durat, pentru mine relativ putin, pentru cei obisnuiti cu cititul pe calculator foarte mult, am reusit sa citesc de la un capat la altul acest minunat articol, pentru care aveti aprecierea mea. Desi ma laud ca as mai cunoaste zona montana de la Sinaia, recunosc cinstit ca nu am auzit de acest schit, iar pozele vazute ma determina sa cred ca este construit recent. La ora la care scriu incerc sa realizez cam pe unde este schitul si banuiesc ca este cumva pe un drum care mergea de la Hotelul Alpin, de la cota 1400 la cabana Poiana Stanii, pe care am fost doar o data. Apelez la amabilitatea dvs. pentru a ma lamuri daca ma insel sau nu.

La cabana Poiana Stanii am fost in trei tabere (in perioada 1968-1969), am fost in vara anului 1968 in tabara Schiori (peste drum de cabana Schiori, pe drumul cotei) sase saptamani in practica de santier si apoi in tabara, in mai multe concedii petrecute in Sinaia, dar despre schit nu am auzit.

Ca sa incerc sa povestesc si sa depan amintiri din tabere si concedii in zona ar dura prea mult si ma limitez sa spun ca invatasem toate potecile din zona montana Sinaia, ca vara pe pajistea din fata cabanei Poiana Stanii (acum Stana Regala) foloseam bucati de pfl late de circa 50 de cm si lungi de doi metri pe post de sanii. In iarna 1968-1969 in tabara la Poiana Stanii, am plecat pe drumul cotei sa ne dam cu saniile si tot cautand o partie am gasit una care parea mai ingrijiata si am inceput sa coboram pe ea. Repede am inceput sa prindem mai multa viteza decat puteam noi duce, incepusem sa ne fie frica, mai ales ca franele cu bocancii nostri nu functionau cum trebuie. Dar cum berzei chioare Dumnezeu ii face cuib, asa am avut noroc ca la un moment dat ne-a iesit in cale o contrapanta care, impreuna cu franele noastre, au oprit saniile noastre si am scapat cu bine din aceasta aventura. Stiti pe unde ne-am dat cu saniile? Nu stiti, asa ca va spun eu. Am fost pe partia de bob, care era pregatita pentru un concurs care urma sa se dispute la sfarsitul saptamanii. Dar nu stiti cum am aflat. La sosire am fost premiati cu bulgari de zapada si cateva bete pe spinare de la comisia de premiere, constituita din organizatorii concursului, de la care am aflat unde ne distrasem noi. Dar de ajuns cu nostalgiile!

Numai bine si va astept cu noi articole din excursiile, dar mai ales din drumetiile dvs.

@liviu49 - Salut. Multumesc mult pentru aprecieri si exact cum ai banuit schitul se afla pe acel drum spre poiana stanii. Cum dealtfel am aflat si eu de la colegi afa schitul ar data de pe la 1600, iar constructiile actualului schit sant noi de prin anul 2008. Oricum va recomand sa ajungeti acolo, un loc minunat si binecuvantat unde o sa gasiti o oaza de pace si liniste. Stima

Bun, de aceea am spus că se poate scrie despre mănăstiri/biserici ca obiective turistice, turism în sine, nu ecumenic!

Și, da, religia este ceva prea intim pentru a fi dezbătută pe vreun site! Respect și voi respecta orice religie atâta timp cât nu cade în vreun extremism!

Frumos reviewul, l-am votat ca fiind nasol, dacă ești nemulțumit pune-mă la icoane! ????

Mutat, la reorganizare, în rubrica «Biserici, schituri în Sinaia» (nou-creată, între timp, pe sait)