Biserica de lemn din Șurdești - monument UNESCO

TIPĂREȘTE

Față de Dănești, satul în care eram cazați la Secret Garden Hotel, localitatea Șurdești se află la doar 3,3 km. De fapt, aceste sate vecine fac parte din aceeași comună - Șișești. Era deci firesc ca prima biserică maramureșeană vizitată să fie cea din satul Șurdești.

Situată la 17 km de Baia Mare, pe drumul care duce la Cavnic, localitatea Şurdeşti a devenit cunoscută datorită Bisericii de lemn, una dintre cele mai înalte din lume. Biserica de lemn din Șurdești, o capodoperă a arhitecturii religioase, a fost construită în 1721, la scurt timp după ultima invazie a tătarilor. Pentru stilul său arhitectural, pentru înălțimea sa neobișnuită - 72 de metri - Biserica de lemn din Șurdești a fost inclusă în 1999 în Lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

În cea de-a doua zi a circuitului nostru maramureșean - Maramureș și bisericile de lemn - începându-ne programul de vizite, nici n-am plecat bine din Dănești că am și ajuns la primul obiectiv. Autocarul ne-a lăsat la șosea, noi urmând pietonal un drum sătesc, asfaltat, dar îngust și șerpuit, mai greu accesibil pentru autocar. Turla înaltă a bisericii, ca o săgeată pornită spre înalturi, se ițea deasupra copacilor fiind un bun punct de reper pentru orice călător străin de aceste locuri.

Rând pe rând, am trecut prin poarta de lemn lucrată în stil maramureșean, având în partea stângă icoana reprezentându-i pe Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, hramul bisericii, dedesubtul căreia este înscris "Anul 1984", probabil anul realizării porții. Nici n-am pătruns bine în incintă când am văzut apărând din căsuța de lângă pârâu o doamnă care s-a dovedit a fi gazda noastră la Biserica de lemn din Șurdești.

Cerul înnegurat și înălțimea neînchipuit de mare a sfântului lăcaș au fost factorii care ne-au împiedicat să avem fotografii reușite de acolo. Până de curând (în anul 2003) când a fost terminată Biserica Mănăstirii Săpânța - Peri, înaltă de 78 m, Biserica de lemn din Șurdești era cea mai înaltă dintre bisericile maramureșene. Din cei 72 m, doar turla măsoară 54 m. Turla cu rol de clopotniță, este împodobită de patru turnulețe așezate în fiecare colț al acoperișului, elemente care semnifică faptul că în trecut, "sfatul bătrânilor" din comunitatea sătească avea drept de a judeca și de a condamna pe cel vinovat.

Ni s-a atras atenția că în vârful turlei, pe cruce, există o semilună amintind de rezistența localnicilor în timpul invaziei tătarilor din anul 1717. Din păcate, cu lumina slabă a zilei și cu ochii noștri de seniori, nu am identificat acest simbol.

Acoperișul bisericii, din șindrilă, este realizat cu două "poale", așa cum vom vedea și la alte biserici de lemn maramureșene. Fațada principală, cea vestică, sculptată în lemn de stejar, împodobită cu mușcate înflorite, este ingenioasă și originală. Pe cele două niveluri sunt șiruri de arcade ornamentate cu sculpturi. Un alt element distinctiv, exterior, este funia împletită, sculptată în lemn, care înconjoară biserică.

La invitația doamnei ghid local, am pătruns în pridvorul îngust, apoi în pronaos, locul de rugăciune al femeilor. Aici sunt mai multe bănci lungi, de lemn, acoperite cu țesături groase, de lână. Din prezentarea ghidei aveam să aflăm că locul de rugăciune al femeilor - pronaosul - era separat de locul de rugăciune al bărbaților - naosul - printr-un perete cu doar un mic spațiu de trecere. Mult mai târziu, în 1932, în acest perete au fost tăiate două deschideri mai mari.

Primul aspect care m-a surprins în naos, a fost statuia Fecioarei Maria postată pe o masă, în stânga altarului, apoi micul portret al Papei fixat pe peretele balconului, înspre pronaos. Am înțeles că ne aflam într-o biserică greco-catolică, lucru de altfel certificat și de ghidă chiar de la începutul prezentării ei. Biserica de lemn din Șurdești, cu hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril", a fost construită în 1721 de comunitatea greco-catolică din sat sub îndrumarea meșterului Ion Macarie. În 1948 autoritățile comuniste au dat-o în folosință Bisericii Ortodoxe Române, abia mai apoi (după 1990) revenind Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică).

Pictura murală a fost realizată în 1783 de pictori locali, zugravii Ştefan și Stan din Şişeşti. Meșterului Ștefan i se datorează și o serie de icoane în tempera aflate în biserică. Cei patru evangheliști sunt reprezentați în medalioane, în cele patru colțuri ale naosului, iar spre altar, în centru, se poate distinge Sfânta Treime (Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh în chip de porumbel). Pe latura de nord sunt reprezentați Prorocul Ilie şi Elisei, iar în partea de sud Apocalipsa. Coborârea de pe cruce, scene din Patimile lui Iisus, precum şi scene din Vechiul Testament sunt alte picturi din interiorul bisericii. Catapeteasma este foarte frumos sculptată, ușile împărătești fiind cele care impresionează cel mai mult prin dantelăria lor minuțios executată.

De remarcat sunt cele două candelabre lucrate în lemn, deosebit de ingenioase, precum și scara de acces în balcon, cioplită din trunchiul unui singur stejar. De asemenea remarcăm icoanele de pe peretele nordic și cel sudic al naosului, toate împodobite cu ștergare albe, lucrate în motive tradiționale, cu roșu și negru, de credincioasele din sat.

Biserica de lemn din Șurdești, la fel ca și alte vechi biserici maramureșene, se află în mijlocul unui cimitir, și el foarte vechi. Mai multe cruci sculptate în lemn ne amintesc de vechiul meșteșug al maramureșenilor. Câteva morminte din fața bisericii, cu cruci de piatră, seamănă cu sarcofagele romane. Și pe unele cruci este marcată semiluna, simbol rămas în tradiția locală, în amintirea invaziilor tătărești.

În partea de nord a incintei, mi-a atras atenția o construcție de lemn, veche și ea, având agățate pe un perete lateral o scară, două roți de căruță și câteva unelte folosite în gospodăria țărănească. M-am apropiat, iar pe placa de lemn fixată la intrare, sculptat, am citit următorul text: "Această șură a fost cumpărată în anul 2018 din satul Preluca Nouă de la Florian Ioan. Construită înainte de anul 1900".

Am dat ocol și am admirat șura în timp ce colegele mele de grup, îndemnate de ghida bisericii, culegeau și se înfruptau din merele dulci ale unui pom de lângă gard.

Aici am încheiat vizita la Biserica de lemn din Șurdești. Pe drumul de acum cunoscut, mărginit de gospodării cu animale, case și tot felul de acareturi, bucurându-ne de frumusețea primelor brândușe de toamnă, ne-am regrupat la autocar. Ne așteptau alte și alte obiective. Ziua era abia la început.

---

VIZUALIZĂRI: 611 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI