Biserica de lemn din Desești - monument UNESCO

TIPĂREȘTE

Căutând pe AFA locul cel mai potrivit în care să postez articolul de față, am constatat că în secțiunea "DESEȘTI [MM]" nu există decât câteva articole despre cazare și alte câteva despre "Unde mâncăm în zona Desești-Mara". Cum? Din toți cei care au fost acolo, nimeni nu a vizitat Biserica de lemn "Sf. Paraschiva" din Desești? Acest sfânt lăcaș nu este unul oarecare. Este o biserică-monument care face parte din rândul bisericilor maramureșene incluse pe Lista patrimoniului mondial UNESCO.

M-am bucurat că circuitul Maramureș și bisericile de lemn din această toamnă mi-a oferit prilejul de a vizita și această biserică, una dintre cele 8 recunoscute în lume pentru valoarea lor culturală.

Dintr-o publicație pe care am găsit-o la biserică - Cronica satului Desești - am aflat că Ghidul Verde Michelin pentru România include Maramureșul cu văile lui - Mara, Iza și Cosău - în rândul destinațiilor turistice care au primit trei stele Michelin, cotația maximă. Biserica-monument UNESCO din Desești, alături de alte situri turistice din Maramureș (Memorialul Victimelor Comunismului și Rezistenței și Muzeul Satului Maramureșean din Sighetu Marmației, Cimitirul Vesel din Săpânța, Mocănița de pe Valea Vaserului, drumul care traversează Gutâiul, Turnul Ștefan din Baia Mare) a primit două stele Michelin.

Cu hramul Sfânta Cuvioasă Paraschiva, Biserica de lemn din Desești se remarcă în rândul celorlalte biserici maramureșene incluse în patrimoniul mondial prin pictura interioară, de sfârșit de secol XVIII. A fost ridicată din bârne de stejar pe o fundație din piatră de râu, din râul Mara, pe locul alteia mai vechi, arsă de tătari în timpul invaziei. Legenda spune că localnicii au încercat să ridice biserica în alte patru locuri, dar piatra de altar s-a răsturnat de fiecare dată până când a fost pusă în locul actual, unde a rămas fixată definitiv. În perioada 1996-1998 la Biserica de lemn din Desești s-au derulat ample lucrări de restaurare care au vizat în special arhitectura și pictura. Recent a fost schimbat și acoperișul.

De la ghid, am mai aflat că din anul 1948 Biserica "Sf. Paraschiva" din Desești este în administrarea Bisericii Ortodoxe Române. Lăcașul este revendicat de Biserica Română Unită cu Roma, Parohia Română Unită (Greco-Catolică) Desești, în administrarea căreia era până la interzicerea sa în timpul comunismului.

Autocarul ne-a lăsat în apropierea sfântului lăcaș ridicat pe un delușor, în mijlocul cimitirului sătesc. Urcând pe aleea pietruită, mărginită de morminte vechi și umbrită de arbori între care remarcăm și un stejar falnic, de 300 de ani, ne ajunge din urmă părintele Ioan Ardelean, cel care urma să ne fie ghid.

În biserică, aflăm că anul construirii lăcașului nu este cunoscut cu exactitate. Unii specialiști sunt de părere că anul ctitoririi este 1770, alții că acesta ar fi 1780.

Construită din grinzi groase de stejar, Biserica din Desești are ușa de la intrare încadrată de decorațiuni simple, cu funii răsucite și cu un motiv triunghiular, asemănător unor colți de lup. Același motiv se regăsește și la ferestre, precum și pe pereții exteriori, între cele două streșini. Valoarea culturală a lăcașului din Desești este dată de pictura realizată în stil naiv de meșterul Radu Munteanu din Ungureni-Țara Lăpușului, ajutat de ucenicul său Gheorghe Zugravu. Numele acestora este menționat în 1780 pe o grindă a pronaosului. Lucrarea acestora a fost completata de cunoscutul pictor de biserici Alexandru Ponehalschi, care a zugrăvit catapeteasma și alte câteva icoane din biserică în perioada 1778-1780. După aproape 100 de ani, în 1865, în cadrul unor lucrări de restaurare, zugravul Antonie Șerban aduce îmbunătățiri picturii anterioare.

Pictura Bisericii "Sf. Paraschiva" din Desești este bine păstrată, acest ansamblu parietal fiind un exemplu reprezentativ de pictură postbizantină din sec. XVIII, specifică Maramureșului.

Iconostasul a fost realizat de Alexandru Ponehalschi cunoscut pentru lucrările sale realizate în acea vreme. Pictorul nu s-a semnat, dar prin analogie stilistică cu alte iconostase semnate Alexandru Ponehalschi, tâmpla bisericii din Desești este atribuită acestui pictor.

La Desești iconostasul este format din trei registre suprapuse, partea inferioară fiind constituită din patru mari icoane mobile, icoanele împărătești. În partea superioară a tâmplei sunt pictate trei scene: Răstignirea, Punerea în mormânt și Învierea. În cel de-al doilea registru este reprezentat Dumnezeu-Tatăl având de o parte și de alta proorocii. Scena Deisis, flancată de reprezentările apostolilor, se află în centrul celui de al treilea registru.

Pictura absidei altarului Bisericii de lemn din Desești respectă canoanele picturii bizantine, conform cărora bolta și pereții sanctuarului sunt dedicați Fecioarei Maria și sfintei liturghii. În mijlocul bolții este pictată în medalion Maica Domnului, medalion înconjurat de reprezentările celor patru evangheliști. De asemenea sunt reprezentate scene biblice și chipurile unor sfinți.

Pe bolta naosului sunt pictați Isus Învățător, Maica Domnului și patru arhangheli.

Ca și în majoritatea vechilor biserici maramureșene, pereții naosului Bisericii de lemn din Desești abundă de scene din Vechiul și Noul Testament, precum și de chipuri de mucenici, sfinți militari și pustnici.

În pronaos, locul de rugăciune al femeilor, "Judecata de Apoi" ocupă cel mai important loc în cadrul picturii, reprezentarea decorând toți cei patru pereți ai încăperii. Scena Iadului are cea mai amplă dezvoltare, aceasta întinzându-se pe trei pereți. Râul de foc iese de sub picioarele lui Isus și se varsă în gura monstrului. Pictorul a ilustrat multe personaje - păcătoși, diavoli, dar și Lenea, Moartea, Ciuma și Foamea. În registrul superior al peretelui sudic, se află Moise care conduce cetele spre tronul de judecată al lui Isus.

În afară de picturile de pe pereți, Biserica de lemn din Desești păstrează un valoros patrimoniu constând în 14 icoane, toate pictate în tempera, pe suport de lemn. Icoana care îl reprezinta pe Isus Pantocrator datează din sec. XVII, iar celelalte din sec. XVIII.

Regret că nu toate fotografiile din interior sunt reușite. Lumina slabă a fost factorul determinant. De asemenea, cerul înnegurat nu a permis o imagine mai reușită a bisericii văzută din exterior. Dar, așa cum sunt, sper că fotografiile atașate reflectă cât de cât importanța sfântului lăcaș de la Desești, înscris - alături de alte șapte - pe Lista patrimoniului mondial UNESCO.

---

VIZUALIZĂRI: 562 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI