Sacre Coeur și Montmartre

TIPĂREȘTE

O clădire nu trebuie sa fie veche ca să devină renumită și faimoasă în cazul nostru discutăm despre Bazilica Sacre Coeur destul de nouă cu anul începerii construcției 1875. Nu știu dacă există turist care n-a auzit de Sacre Coeur, de fapt tot cartierul Montmartre este un obiectiv turistic care s-a dezvoltat foarte mult. Bazilica este construită pe un deal numit Montmartre și se observă din diferite locuri ale Parisului devenind un simbol al orașului franțuzesc.

Istoria cartierului Montmartre și bazilicii Sacre Coeur

Montmartre are istoria sa și asta încă de pe vremea romanilor urme de templu dedicat lui Marte adică zeul războiului. De acolo și denumirea acestui loc Mont (munte) Martre (Marte). Mai târziu această colină devine un refugiu creștinilor, tot aici a fost decapitat primul episcop al Luteției Sf. Denis în 272. În evul mediu ordinul creștin benedictin va construi o mânăstire, de asemenea și în locul în care astăzi vizităm Scare Coeur a existat un lăcaș de cult. Pe acest deal încă de pe vremea romanilor și până după evul mediu au existat mine de ipsos. Cartierul Montmartre înainte de 1860 a fost o localitate independentă abia după această dată a devenit parte a Parisului.

Locul în care urma să se construiască bazilica Sacre Coeur a fost ales de către episcopul principal al Parisului. Construcția urma să aibă în afară de destinația sa religioasă și rolul de memorial al victimelor războiului franco-germane având loc tot în acest secol. Așa că toată construcția a fost finanțată de către statul francez dar și donațiile au fost numeroase, totalul a fost 40 mil. de franci la valoarea de atunci.

Din punct de vedere turistic acest loc cu bazilica, și restul de obiective turistice are un loc binemeritat în top 10 locuri de văzut în Paris.

Unde este și cum se ajunge?

Din avion sau din turnul Eiffel e simplu, se vede colina de 130 m desupra mării, cu bazilica din vârf, acolo este, acolo trebuie să ajungem. Din punct de vedere rutier se mai complică puțin lucrurile dar nu atât de mult, cartierul ocupă o parte din arondismentul 18 și 9.

Metroul este principalul mijloc de transport al turistului într-o capitală europeană aglomerată. Pentru a ajunge într-una din stațiile cele mai apropiate cartierului vom folosi metroul albastru linia 2 și vom coboră la stația Anvers (Sacre Coeur), Pigalle (intersectează linia 12 verde), Blanche, Place de Clichi (cimitir Montmartre). Folosind linia 2 mov putem coborâ la Chateau Rouge, iar cea verde 12 la Pigalle și Lamarck-Caulaincourt. Autobuzul RATP singurul care circulă doar în cartierul Montmartre se numește Montmartrobus și nu are număr, și urcă de ex de la Piața Pigalle și Piața Jules Jofrin la fiecare 12 minute. Celălalte autobuze care circulă din alte zone ale Parisului și se opresc aici sînt cu numarul 30,67,80.

Personal am ajuns aici folosind linia de metrou 4 mov, urcând la stația Saint Germain (articolul anterior), am schimbat pe linia 2 albastru la stația Barbes Rochechouart și am mers încă o stație la Anwers acolo unde am și coborât.

Vizita la Sacre Coeur și Montmartre

După coborârea din metrou am observat imediat bazilica impozantă, cel mai scurt drum până acolo se numește Steinkerque o străduță comercială unde le găsești absolut pe toate, magazine de souveniruri, bijuterii, modă, chinezești, restaurante, cafenele, ceainării, bufet stradal, chioșcuri, vânzători ambulanți, chinezi, negri, romi, turiști, cerșetori, hoți de buzunare, oameni fără adăpost, etc, etc. După ce am intersectat o altă străduță la fel de pitorească/comercială am ajuns în Piața Saint Pierre de unde începe ascensiunea pe cele 222 scări până la bazilică sau pentru cei care nu pot/nu vor sau pur și simplu vor să experimenteze funicularul de Montmartre costul ascensiunii este costul unui bilet de metrou.

Funicularul Montmartre are o istorie de 117 ani, 1900 a fost anul înființării. Bineînțeles că s-a mai reînnoit de atunci cele 2 vagonete văzute în prezent sînt moderne. Personal am preferat urcatul pe scări pe lângă zone cu vegetație amenajată iar funicularul am preferat să-l văd din exterior la întoarcere de pe scările Rue Foyotier. Imediat după începerea urcării am fost abordat de negri insistenți unii cu apă de 0,5 l contra 1 eur, alții cu bere (care dacă nu ai grijă ti-l desface pe loc și spune pe urmă că tu ai vrut cerând 5 euro) alții vin și vor să lege de deget, o sfoară tricoloră în culoare Franța și pe urmă să iau banii, până în ziua de azi nu am înțeles ce rost are, pe urmă mai vin și romii noștri cu liste pentru donații (pt. diferite organizații) sau la cerșit. Pe piața Saint Pierre mai este un loc de joacă pentru copii, bănci pentru odihnă sau de observat odraslele în timp de joacă, niște chioșcuri cu de-ale gurii și un carusel.

Urcând peisajul se schimbă apare încet panorama Parisului și de sus vedem tot mai multe din acest oraș. Locul cu scările și vegetație, amenajări florale se numește Square Louise Michel. Aici găsim grupuri de toate felurile din toată lumea. Unii stau pe iarbă, alții se distrează dansează sau cântă, miresele chinezoaice (că nici aici nu am scăpat de chinezi) se fotografiază. Ajungem și în fața bazilicii strada din față se numește Rue du Cardinal Dubois. Înainte să intrăm observ un panou pe balustradă cu fotografia panoramică făcută din această direcție. Pe panou este indicată fiecare clădire importantă așa se va observa mai ușor direcția în care se află. Intrarea în bazilică ca de altfel în toate lăcașele de cult nu se plătește, fotografia fără flash la fel este permisă, dar controlul riguros de securitate este absolut obigatorie și sînt de acord cu asta având în vedere despre ce monument discutăm. Prețul pentru vizitarea criptei și observatorului de sub cupola din vârf este de 6 euro dar merită pentru panorama văzută. Fără lift așa că spor la urcat. Observ programul sfintelor liturghii, așa am aflat că duminică orele la care începe așa ceva sînt: 7.00,8. 00,11.00,16.00,18.00, și ora 22.00. Sâmbătă 18.00 și 22.00. Nu am auzit de o oră așa târzie (22.00) nicăieri până acum.

Opera lui Paul Abadie a fost construită între anii 1875-1914 în stil arhitectural romanic și bizantin. Sfințirea bisericii a avut loc în 1919 (sub hramul Inima lui Cristos) după terminarea primului război mondial de către Papa Benedikt XV. Tot de atunci este și bazilica minor Dimensiunile generoase sînt: 85 m lungime, 83 m înălțime, și 35 m lățime. Exteriorul este alb, pe lângă cupola imensă centrală se văd alte patru laterale mai mici. Deasupra fațadei l-am văzut pe Isus în forma unei statuete superbe de 5 m înălțime. În spatele cupolei centrale se vede alt turn imens cel de clopotniță. Intrând observ din nou cupola dar pe dinăuntru de această dată fiind luminată de ferestrele superioare. Am găsit și înauntru o mulțime de turiști mai mult sau mai puțin gălăgioși. Am început turul interiorului de la stânga la dreapta, prima inscripție observată și fotografiată de mine este cel care descrie sfințirea bisericii în 1919. Mergând mai departe ajung tot mai aproape de altarul principal, și observ pe cei 12 apostoli sculptați. Deasupra altarului pe o boltă imensă se vede o pictură imensă (de fapt un mozaic) reprezentând pe Isus. Nici altarele secundare din părțile laterale și din spate nu sînt de neglijat fiecare este o operă de artă în sine. Trec printre păduri de lumânări aș putea aprinde una contra unei sume de 1 euro, este autoservire. O altă placă ne povestește despre istoria bazilicii, în alt loc îl văd pe Sfântul Anton de Padua. Altarul secundar din spate exact în spatele altarului principal este deosebit și poate fi altarul oricărei catedrale mai mici. Și la acest altar am găsit o pictură extraordinară pe tavan (de fapt una din micile cupole) reprezentând tot pe Isus. Ajungând pe partea dreaptă la aceste altare îi observ pe Maica Domnului și alți sfinți. Ajung însfârșit să observ și orga principală. Biserica dispune de o orgă principală și una secundară. Orga principală a fost fabricată de către constructorul de orgi Aristide Cavaille Coll, meseriaș pe care l-am menționat în articole anterioare. Ultima restaurare a avut loc între 1980-1985 iar eu am avut norocul s-o aud aici în bazilica Sacre Coeur.

Ieșind din bazilică am observat clădirile anexă din partea stângă. Aproape de stația superioară a funicularului am văzut un mic parc în care se află o statuie a cavalerului Barre, așa se numește și parcul. Timpul rămas l-am folosit explorând partea turistică a cartierului. Am plecat pe strada Rue du Mont Cenis și după observarea teraselor, magazinelor și a mulțimii m-am oprit în fața Turnului de apă din Montmartre construit în 1914. După observarea turnului de apă din exterior, dar despre care am aflat că se poate vizita și urca, am ajuns în Piața Claude-Charpentier, de unde se poate coborâ pe partea cealaltâ a Montmartreului. De la această piațetă am intrat pe strada Rue Cortot unde am văzut o casă în care a stat compozitorul Erik State, și imediat Muzeul Montmartre amenajat în 1960. Colecția muzeului constă în picturi, manuscrisuri, fotografii și alte exponate toate reprezentând viața din Montmartre și împrejurimi. De muzeu aparține și o grădină Renoir. Am coborăt și explorat pe străduțele înguste din acest cartier este o plăcere plimbarea aici, este și multă verdeață. Dar cred că șoferilor de autobuz nu este o plăcere nici nu îmi dau seama cum reușesc să vireze cu un autobuz mare pe aici pe niște străduțe pe care ar trebui să meargă cel mult microbuze.

Urcând din nou pe Rue de Saules am găsit o expoziție de artă ceramică Galerie d Art de Ceramique, cu vânzare bineînțeles. Exponate se văd și în stradă mai mult pentru reclamă. De aici ajung într-un loc unde sînt mai mulți turiști pe mp decât localnici. Câteva atracții, terase, restaurante văzute de mine aș dori să enumăr: La bonne Franquette (restaurant, cafe, vinărie) Le Consulat (restaurant), Cafe Montmartre, La Petaudierre (pizzerie și piano-bar) Restaurant Chez Eugene, Restaurant La Cremaliere, Restaurant La Mere Catherine, Restaurant Au Cadet de Gascone. Repet nu am mâncat/băut aici dar după numărul clienților și după cum arată mesele aranjate, servită mâncarea/băutura le recomand. Ca orice zonă turistică care se respectă acel trenuleț/tractoraș sau ce o fi care se vede peste tot în lume trăgând după el vreo două vagoane pline de turiști nu lipsește nici din cartierul Montmartre, te ajută să urci și să cobori dealul Montmartre și te ușurează cu 6 euro (la circuitul complet) Într-o mică piațetă (Place du Tertre) ți se face portretul cel mai simplu undeva de la 30 euro la 80 euro color. Dacă vrei ceva artistic pe pânză prețul urcă de la 200 eur în sus.

Cimitirul Montmartre deschis în anul 1825 este la fel un obiectiv turistic, dar nu am dorit să ajung acolo, nu mai aveam nici timp liber prea mult. Dar am aflat că acest cartier a fost cel al artiștilor aici au trăit și lucrat Renoir, Picasso, Van Gogh, Toulouse Lautrec și mulți alții. De pe vremea când au existat minele de ipsos se foloseau morile de vănt pentru forța vântului și măcinarea materiei prime. Astăzi morile sînt atracții turistice Moulin de la Galette de ex este un restaurant astăzi, Moulin Rouge deschis în 1889 cabaret și în același timp un obiectiv arhicunoscut.

Am coborăt de pe dealul Montmartre pe lăngă linia funicularului (în dreptul străzii Rue Foyotier) pe scări și am putut observa acest vehicul. În piața Saint Pierre am servit pe o bancă un sandvis consistent cu carne de pui (3 eur) după care am coborăt spre stația Anvers. În drum am observat cum se pregătesc de culcare cei fără un acoperiș de asupra capului și din păcate nu erau puțini. În dreptul stației de metrou am luat o hotărâre și anume văzând pe GPS că până la hotel am de mers pe jos aproximativ 20 de minute am luat-o pe jos spre locul meu de cazare. A fost o alegere inspirată am mai văzut câte ceva din aceste arondismente.

Rog WM să atașeze filmuletul drona, cu un fond sonor extraordinar, mulțumesc

https://www.youtube.com/watch?v=qoI4ZkrymBc

---

VIZUALIZĂRI: 8280 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI