Arta negocierii – sau cum sa iesi invingator in “ lupta cu un comerciant arab”

Am inteles ca si in tarile arabe exista magazine cu preturi fixe care sunt asemanatoare cu cele pe care le poti obtine in urma negocierilor. Te intreb daca asa este pentru ca mie nu prea imi place sa pierd mult timp la cumparaturi, mai ales intr-o tara noua unde as prefera sa vizitez in loc sa stau intr-un magazin desi sunt convinsa ca este o experienta interesanta. Si grecilor le place sa negocieze dar si acolo preferam sa cumpar tot cu preturi fixe, de obicei faceau ei reducere fara sa cer eu. In toamna cred ca voi ajunge si eu in Tunisia si, daca nu am norocul sa gasesc preturile fixe, voi incerca sa aplic trucurile pe care ni le-ai detaliat aici. Pentru asta iti acord anticipat niste puncte.

Desi nu am fost in nici o tara araba, am citit cu mult interes un domeniu complet strain mie. Si eu sunt din categoria vazut, placut, cumparat. La prima vizita o sa incerc metodele descrise de tine aici.

Acum nu stiu cate din suvenirurile acestea sunt chinezisme, dar poate ca nici nu e asa important, valoarea sentimentala primeaza. Repet util. Deci puncte.

Bravo, Diaura

ai descris foarte bine arta negocierii in tarile arabe, chiar daca mie personal nu-mi place, asa e "modelul " si obtii preturile cele mai bune. Eu am cumparat pentru fiul meu 6 cutii cu scorpioni de diverse culori, o vipera de desert impaiata si una in cutie, care sunt in aceasi stare si dupa 6 ani.

Identic este si la turci avantajul (al lor sau al tau) este ca ei stiu si putin romaneste. Daca nu ai fost si vei merge aplica aceleasi reguli si acolo si o sa iesi invingatoare. A fi respectuos(7 ani de acasa) nu insemana ca i-ai cistigat increderea, ca tine (turisti) sunt sute care ii intra in magazin, daca negociezi si iti lasa la pret sa nu crezi ca l-ai prostit, platesti probabil pretul corect. Sa fii sigura ca daca el ar vinde in pierdere sau cu 0% adaos ar inchide magazinul (aceasi regula este si la noi). Ne dau ei impresia ca mamaaaa ce am negociat dar daca pui pe hirtie ai platit pretul corect, ca mai sunt unele persoane care daca le place un lucru il platesc (si isi permit) indiferent de pret acestuia, probabil chiar apreciaza acel obiect si il doresc in vitrina ca pe un trofeu.

Vroiam sa te intreb daca sti cum se formeaza si din ce anume acei trandafiri de desert!

P.S primele fotografii sunt asa de mici incit nu se poate observa mai nimic din acele magazine ???

In Tunisia, in orasul Sousse exista un magazin cu preturi fixe; Soula Center. Este singurul si oricine stie sa va indrume catre el. Preturile sunt un pic mai mari decat ati obtine la o "negociere de incepator". Si inainte sa va urcati in taxi negociati. Chiar daca pretul cerut de sofer (5 $ de exemplu) vi se pare rezonabil, cu siguranta va duce si cu 2$ pe aceeasi distanta. In Egipt cred ca sunt magazine cu pret fix, dar eu nu le stiu. Iar in Iordania sunt multe mall-uri si supermarket-uri, dar in ele nu gasesti obiecte specifice sau traditionale.

Chiar daca nu intentionez sa ajung curand in tarile arabe, recunosc... m-a fascinat review-ul tau! Si pozele sunt deosebite. Felicitari!

georgiana, nici macar Istanbul-ul nu te face curioasa?

de ce o femeie nu poate da mina cu un barbat arab?

Cine stie, stie; )

Ai de la mine maxim de puncte

Cand un barbat arab mangaie o femeie pe par sau pe mana ii transmite un mesaj (sau o invitatie) foarte intima. Este bine ca domnisoarele si doamnele sa nu dea mana (in chip de salut) cu un arab. Asta ca sa nu dea ocazia sa se transforme salutul intr-un altfel de gest.

Interesante aceste randuri, Diaura, si utile, in acelasi timp, pentru orice turist intr-o tara araba sau, de ce nu, in Turcia.

Diaura, felicitari!!! Foarte bine descrisa experienta aceasta, de a merge la cumparaturi intr-o tara araba! si foarte utila, pentru cine nu a fost pana acum. Imi amintesc starile prin care am trecut cand am fost prima data in Marele Bazar, la Istanbul, acu vreo 7 ani: incantare la inceput, ca ne "baga in seama" toata lumea, toti vanzatorii; jena mea de a negocia versus placerea sotului meu de a face un spectacol din negociere; bucuria ca am reusit sa cumparam "la pun pret bun" (credeam noi...) diverse lucruri; constatarea ca de fapt am cumparat o gramada de lucruri (printre care si 3 haine de piele, care au ramas nepurtate, si asta doar pentru ca numai in ochii vanzatorilor imi veneau minunat) de care nu aveam nevoie, mai mult de rusine fata de oamenii aceia draguti care pareau ca nu stiu ce sa ne mai faca pentru a fi noi multumiti Ce mai, oamenii astia sunt vanzatori innascuti!

Ideea e ca intr-o tara araba (si in special la turci) trebuie sa fii pregatit psihic inainte de a merge la cumparaturi. Sa stii clar ce vrei sa cumperi, sau macar cat vrei sa cheltui, sa nu te lasi impresionat. Krondia, piti, nu prea e de voi acolo, daca nu va place sa negociati... Nici de mine, de altfel: -)

Ca o completare la materialul tau, diaura: eu stiu ca daca nici macar nu incerci sa negociezi, vanzatorul se va simti jignit si va considera ca nu ii apreciezi marfa. Nu stiu cat adevar este, noi am aflat asta de la ghidul din a doua excursie facuta la Istanbul.

Bravo, Diaura, calatorind destul de des prin tarile arabe, am "prins" modul de a negocia astfel incat sa nu plang vazand in alta parte un pret mai bun.

Asa cum ai spus si tu, aproape intotdeuna inainte de negociere trebuie laudata locatia, aratandu-ti interes pentru marfurile expuse, dar nu trebuie foarte mult insistat asupra unui exponat. In general comerciantii sunt foarte smecheri "simt" cumparatorii, iar daca observa ca te intereseaza ceva anume foarte mult, atunci n-o sa scada pretul prea mult, stiind ca tu oricum cumperi.

In general, si mai ales in bazarurile din Turcia, negocierea trebuie inceputa de la jumatatea pretului care l-a spus vanzatorul. Diaura are foarte mare dreptate si incercati sa-i urmati sfatul. Intotdeuna pretul cerut de comerciant este dublu sau peste dublu. El stiind foarte bine valoarea obiectului n-o sa va vanda daca nu castiga ceva. Ei aici trebuie insistat. In momentul in care observati ca vanzatorul nu mai lasa din pret, plecati din magazin, spunand ca o sa cumparati din alta parte mai ieftin. Daca el nu mai poate lasa din pret o sa va lase sa plecati, daca totusi isi permite o mica reducere o sa va cheme inapoi, sa intrati in magazin. Atunci trebuie sa fiti sigur ca mai departe de acel punct nu mai poate negocia.

Felicitari, Diaura pentru modul cum ai descris negocierea meriti mai mult decat un superbonus, poate se strang punctele pentru doua SB.

Bun si comentariul tau, pepsi, dar de ce nu-l pot puncta?

Acum se poate puncta comentariul lui pepsi70ro, krondia!

Tehnica de vanzare folosita in tarile arabe incluzand si Turcia se numeste "tactica de bazar".

Se cere un pret mai mare de 5 ori sau mai mult decat valoarea reala, se creeaza un dezechilibru interior dupa care se reduce pretul la valoarea reala in functie si de abilitatile participantului la negociere.

Rezultatul fiind everybody happy.

Nu pot sa uit in Turcia in bazar, dupa o atenta analiza a preturilor efectuata in prima zi, am hotarat sa cumparam a doua zi de la un turc pasionat de" fumuri".

Respectos acesta ne-a invitat la un ceai si o narghilea numai ca el fuma hasis cu o pofta incredibila. Sub aburul fericirii al vanzatorului, dupa aproximativ 30 de minute am cumparat la preturi de nimic foarte multe produse.

Fiind binedispus a inceput sa incurce preturile dar acest lucru, nu avea importanta majora pt el.

Bravo Diaura pt lectia de marketing!

Review f util insa.

"negocierea" asta pe mine ma omoara... e de fapt un balci ca la piata din acest motiv dupa prima experienta de acest gen in bazarul din Istambul (unde altundeva) am refuzat sa merg la cumparaturi in Egipt sau Turcia. ultima negociere a avut loc ieri in Piata de Flori din Bucuresti (doar venea 8 martie si trebuia sa iau flori en-gros). Groanzic... e de fapt o tiganeala ieftina din care desi probabil ai impresia ca ai facut o afacere dar cel mai castigat este intotdeauna vanzatorul.

In Egipt era chiar sa iau bataie de la niste domni, care aproape m-au bagat cu forta intr-un magazin de "parfumuri", m-au servit cu ceai, narghilea etc, mi-au dat zeci de testere (sotia f incantata) dar eu am refuzat sa cumpar ceva doar din dorinta de a le testa reactiile.. Credeti-ma ca nu a fost funny deloc.

prefer preturi fixe... e shoppingul mai rapid.

Arta negocierii este ca orice arta: pt. unii e o placere, pt, altii, o “durere”. Unii o inteleg f. bine, altii nicidecum. Si altceva: trebuie sa fi facut pt. ea. Insa iti mai trebuie si dispozitia necesara dar si mult timp, trebuie sa fii un f. bun “orator”, sa-l intreci pe interlocutorul tau, sa-i dai de inteles ca marfa lui este f. buna dar sa fii retinut in a o lauda. Ce mai, trebuie sa fii un f. bun “politician” sau mai bine zis, diplomat, astfel ca si negustorul sa fie multumit ca ti-a vandut marfa la cat a vrut el, dar si tu sa fi convins ca l-ai “fentat” si ai reusit sa cumperi mai multe lucruri la un pret bun, mult mai mic decat cel initial. Este un fel de intelegere tacita in care negustorul de fapt, si-a vandut marfa la pretul ei real, dar si tu, cumparatorul, ai senzatia ca ai facut o mare afacere…Si pana la urma toata lumea este multumita si fericita…oare? ! dar este si f. obositor.

Cand am dat cu nasul prima oara in Istanbul, prin 1993, si doar pt. 12 ore, habar n-aveam de "arta negocierii". Dar in timp, am fost eleva silitoare si am invatat multe din ce povesteau altii si am reusit si eu sa devin o buna negociatoare... si am castigat pe langa produse mai multe la preturi mai mici, si zambete ale negustorilor si un loc de buna ziua pentru alta data...

Foarte util reviewul tau, Diaura si felicitari!

Dar exista si un anumit risc pentru comerciant, daca el cere asa preturi mari!

Clientul se poate speria si nu mai intreaba, isi poate pierde interesul pentru magazinul lui!

Mie, sincer mi se pare o treaba inutila, benefica doar de dragul conversatiei!

Recunosc, deschis, ca prefer preturile fixe!

Si, ma mira faptul ca, in sfarsit,pentru prima oara, am reusit si eu si Molko, sa avem acelesi opinii in legatura cu acest subiect!

of, of, of Georgiana... abia acum... poate mai gasim subiecte pe acelasi calapod.

Ceea ce doream eu sa subliniez este ca din punctul meu de vedere acest tambalau este mai degraba o targuiala. Deci poti fi asul asilor in arta negocierii... s-ar putea ca sa ti-o furi frumos in fata unui turc. Negocierea inseamna altceva Intr-o negoicere ambele parti mai lasa din pretentii dar in acelasi timp primesc ceva in schimb din partea cealalta, discutiile se poarta intotdeauna in dublu sens si nu au in vedere doar partea materiala si mai ales pretul. Doream doar sa semnalez lucrul asta... pt ca o negociere are o cu totul alta amploare decat targuiala din piata nu stiu daca ati vazut filmul Negociatorul... cu Samuel L Jackson... imi vine in minte in momentul asta.

Salutare tuturor,

Ma bucur ca am reusit sa starnesc un asa util subiect, insa cred ca ne-am cam departat de subiect. Nu neg faptul ca si shopping-ul are rolul lui intr-o calatorie, dar ce alegem? sa petrecem timp in micile si frumoasele lol magazine sau sa vizitam obiectivele turistice din zona? Cultura noastra europeana ne obliga la pragmatismul " cash and carry ". Eu unul prefer sa citesc aceste ecouri AICI, reff la cultul negocierii in lumea araba, si sa-mi petrec mai mult timp relaxandu-ma in Egipt; )

Nu te supara, cruiser, dar tine de fiecare sa stabileasca ce e mai important pentru el atunci cand merge intr-o tara - mai ales una cu o cultura atat de diferita... Eu una nu imi inchipui cum ar fi sa mearga cineva la Istanbul fara sa treaca si prin bazar. Acolo cunosti oamenii, nu in muzee. Sigur la fel e si in Egipt. Iar in Iordania, cu siguranta una din experientele cele mai placute a fost plimbarea de cateva ore prin piata si apoi in zona cu magazinele frecventate de localnici. Nu trebuie sa faci un scop din asta, dar e bine sa fii pregatit atunci cand ajungi fata in fata cu "dusmanul" :-))

Va multumesc tuturor pentru felul in care ati primit sfaturile mele.

Va voi spune o intamplare care pe mine m-a impresionat (desi nu oricine si cu orice “ ma da pe spate “). Am auzit limba egiptenilor de acum 2000 de ani.

In prima zi a sederii mele in Egipt, in Hurghada, am facut impreuna cu grupul un tur de oras si am vizitat si o biserica copta. Coptii sunt cei mai vechi crestini, si singurii din lume care in slujbele religioase vorbesc inca egipteana de acum 2000 de ani. In restul timpului toti vorbesc araba. Ghida, ne-a facut o paralela intre religia crestina si cea musulmana. , atragandu-ne atentia ca in Egipt traiesc multi crestini (copti). Atunci am intrebat-o cum as putea recunoaste un crestin de un musulman. Barbatii musulmani, datorita religiei lor nu poarta bijuterii din aur, doar din argint. Barbatii egipteni crestini, in vechime isi tatuau la incheietura mainii ori semnul crucii, ori simbulul crestinismului, acel pestisor stilizat. Eu la replica asta ma si vedeam cu ochii cat cepele dupa mainile barbatilor…. caci imi doream sa cunosc un “ copt”…imi doream nespus de mult sa aud limba care se vorbea acum 2000 de ani (limba Cleopatrei)... Apoi ghida a spus ca in zilele noastre putini isi mai fac un tatuaj, caci au curaj sa poarte o cruciulita din aur la gat. Eeeee…. aici se complica treaba in mintea mea; cum sa vad daca are sa nu unul cruciulita la gat cand poarta haine incheiate pana sus. Singurul indiciu ramaneau bijuteriile din aur sau din argint dupa caz.

In aceeasi zi, seara, am intrat intr-un magazin la doi pasi de hotel, de unde am cumparat vre-o doua lucruri si unde patronul conform obiceiului a fost foarte amabil, si pentru cele cateva maruntisuri cumparate, i-a facut cadou prietenei mele un tatuaj cu henna pe mana. Nu stiu sa va spun ce, dar ceva imi placuse la acel om. Si faceam ce faceam si mai cumparam cate un lucru de la el.

In ultima zi, cu ultimii bani care ii mai aveam si pe care trebuia sa ii cheltui, caci nici nu aveam voie sa ies cu ei din tara, m-am dus iar la magazinul respectiv. Mai mult vorbeam decat cumparam, omul facandu-mi o impresie buna, caci vorbea bine engleza (lucru mai rar) si era foarte interesat de Romanaia. Chiar vroia sa isi faca o cultura generala cat mai vasta din discutiile cu turistii.

Am observat ca nu purta nici un fel de bijuterii, si mi-a spus ca nu ii plac. Apoi a venit momentul in care eu “ am facut-o lata “…. nestiind cum sa spun in engleza “ deschie-te te rog la camasa “ …... am spus; “ te rog dezbraca-te de camasa “. Merita sa ii vedeti fata. Stiti cum faceau jucariile acelea catei care se puneau pe vremuri in masini? ... cateii care dadeau din cap …? Asa facea bietul de el…. mirat la mine. Imi venea sa intru in pamant de rusine. M-a intrebat intr-un tarziu “ de ce? ”. …... ” sa vad daca ai cruciulita la gat “ am balbait eu. Atunci cu cel mai victorios gest a scos din buzunarul pantalonilor o cruciulita de aur si mi-a spus ca in acea zi s-a rupt lantisorul si inca nu a ajuns sa il repare. S-a ridicat in picioare si mandru a spus “ da…eu sunt crestin “. Imi venea sa il pup de bucurie. Intalnisem un “ copt”. L-am rugat sa spuna ceva in limba veche egipteana. A sos dintr-un sertar o mica carte de rugaciuni, scrisa cat se poate de ciudat, si mi-a citit cateva pagini din ea. Am fost teribil de mandra ca am auzit cu urechile mele cum suna limba faraonilor. Ne-am despartit cu o strangere de mana cu adevat prieteneasca, el fiind mandru de atentia pe care i-am acordat-o si de bucuria pe care a putut sa mi-o faca.

nu stiu daca ati observat, dar filmul Negociatorul la care faceam eu referire tocmai a fost in seara asta la Antena 1.. l-am re-re-revazut cu mare placere.

Da l-am revazut, filmul reprizinta un etalon al tehniciilor de negociere si manipulare.

Intr-o negociere sa nu spui niciodata NU pt ca elimina toate optiunile o respect cu sfintenie.

Diaura, mi se pare cel mai educativ review referitor la comportamentul pe care trebuie sa il am in viitoarea mea vacanta la Istanbul. Completarile aduse de ceilalti imi sunt de mare ajutor. Iti multumesc pepsi ca m-ai indrumat sa il citesc.

Asa cum spunea cineva aici, voi " da piept cu dusmanul " in bazar. Sper sa facem macar un egal, daca nu voi fi capabila sa ies invingatoare.

Felicitari pentru detalii, dar sa fim seriosi: n-ai cum sa iesi castigator dintr-o negociere cu un negustor arab, nici macar sa fi jucat in filmul Negociatorul!!:)))))))) Never...

Intr-adevar, negocierea este o arta si un obicei, iar a accepta primul pret propus este uneori vazuta ca o jignire (am patit-o in Tunisia, la bazarul din Tunis: imi placusera la nebunie o pereche de bratari si n-aveam timp de targuiala...am acceptat pe loc cat mi-a cerut, iar cand sa le platesc, vanzatorul s-a razgandit brusc si mi-a cerut un pret pe care nu l-as fi platit niciodata...:"Sorry, madam, never sell my first price"!!)))

Ideal este sa aveti cateva zile la dispozitie pentru a cumpara ce va doriti...astfel aveti ragazul necesar sa trageti de pret (mai ales in cazul obiectelor scumpe, cum ar fi articolele din piele, covoarele, etc)... Pe langa ceasca de ceai oferita, conteaza foarte mult si atitudinea ta ca si cumparator: daca vei parea arogant, cu "tonul de sus", ai toate sansele nu numai sa nu obtii reduceri, dar respectivul sa nu vrea sa-ti vanda nimic (am vazut in turcia o astfel de situatie, cand niste nemti atotcunoscatori au fost politicos poftiti afara dintr-un butic de delicatese)...

Care-i pretul corect?? Asta nimeni nu o stie, nici macar vanzatorul:) Pretul este, de multe ori, facut "dupa om", dupa cat de simpatic ii esti vanzatorului...O rata acceptabila ar fi undeva la 50% din primul pret, dar daca cantitatea este mai mare, procentul poate scadea si pana la 35%...

Calitati necesare: rabdarea (muuulta), politetea si simtul umorului... Si inca un sfat (desi poate parea misogin): in masura posibilitatilor, lasati barbatii sa se tocmeasca, vor obtine cu siguranta un pret mai bun!!!

Viata toata e o mare Negociere. Mai lasam de la noi, ne mai impunem cand putem punctele noastre de vedere... deci e firesc ca si in comert sa existe aceasta regula "de piata". Dar ce se intampla cand cu toata negocierea tot nu vrei sa cumperi si pleci iar arabul ramane cu "buza umflata "? Mi-a zis cineva ca a patit-o chiar la Istambul... a fost injurat romaneste : " dracu tu "! Am ras cu lacrimi.

Inedit review, poze superbe. Vot.

In viata totul trebuie facut cu masura. Dar tocmai de aceea , viata este atat de colorata si fiecare face cum crede el ca e mai bine. ..caci e vorba de " masura bunului simt".

Si in negociere trebuie sa stii cand sa te opresti, pentru a nu deveni obraznic in fata vanzatorului.

mai Diaura, mare smechera esti tu, mai!

Dar recunosc ca ai dreptate, desi nici eu, ca multa alta lume de aici, nu ma omor dupa negociat preturi. In schimb pe sotul meu il distreaza.

Mi-a adus odata cand a fost doar el la scufundari in Egipt, un colier din corali pentru care se targuise la sange.

A incercat acelasi lucru si in Thailanda, cu niste statuiete, dar acolo nu i-a mers, aia nu sunt arabi.

Bravo Diaura,

frumoasa lectie de marketing, si pot spune a ai dreptate, atat arabii cat si turcii stiu sa faca comert. Sunt nascuti pentru asa ceva si tot timpul iti dau impresia ce ai facut cea mai buna alegere la cel mai bun pret. Votez ptr puncte multeeeee

Desi acest review este unul reusit, ma vad nevoit sa atrag atentia viitorilor turisti in Egipt ca, papirusul de 1,5 usd la care face referire autoarea, este, de fapt, coaja de banana; un papirus autentic este mult mai scump (in jur de 45- 50 usd la aceste dimensiuni) !

Intr-adevar, am cumparat si eu o... banana de 35x45 cm cu 1 usd de pe strazile din Hurghada, iar pe un papirus adevarat, de aprox. 45x85 cm, am platit 70 usd, la Muzeul Papirusului in Karnak.

Cat despre magazine cu preturi fixe, exista in Hurghada Cleopatra Bazar, doar ca produsele sunt de o calitate mai slaba decat in alte magazine.