Catedrala Mitropolitana Iasi

TIPĂREȘTE

Catedrala mitropolitana

Iaşiul este considerat oraşul cu cele mai multe biserici din România. Din cele peste 100 de lacaşuri de cult ortodoxe, cea mai importantă - din punct de vedere al ierarhiei - este Catedrala Mitropolitană.

Pe o arteră principală din inima Iaşiului — bulevardul „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, numit altădată „Uliţa Mare”— se află impunătoarea construcţie a Catedralei Mitropolitane, cea mai spaţioasă clădire bisericească de până astăzi din ţară. Are trei hramuri: Întâmpinarea Domnului (2 februarie), Sfântul Gheorghe (23 aprilie) şi Cuvioasa Parascheva (14 octombrie).

Începerea lucrărilor de construcţie este legată de domnia lui Ion (Ioniţă) Sturza, dar este consideerată ca fiind cea mai importantă înfăptuire a marelui mitropolit şi cărturar Veniamin Costachi, întrucât Ioniţă Sturza a fost scos din scaunul domnesc în 1828, chiar înainte de a se pune piatra fundamentală.

Pe acest loc exista în vremuri îndepărtate o biserică despre care se spune că a fost zidită în a doua jumătate a veacului al XV-lea, de către domnitorul Ştefan cel Mare, întru pomenirea înfrângerii lui Radu Vodă cel Frumos, fratele lui Vlad Ţepeş, în luptele de la Soci, pe Siret, în judeţul Baia. Acelei vechi biserici i se spunea Biserica Albă şi avea hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzienele) ce se prăznuieşte în fiecare an la 24 iunie.

Datorită degradării in timp a constructiei, pe timpul domniei lui Gheorghe Duca Vodă, doamna sa – Anastasia – a hotărât să o rezidească, ocayie cu care i-a schimbat şi hramul, în cel de „Întâmpinarea Domnului” (Stratenia). După ce lucrările au fost întrerupte de ieşirea din domnie a lui Gheorghe Duca Vodă şi a morţii sale, Constantin, la venirea pe tron a fiului său, văduva Anastasia a reluat ideea continuării lucrărilor la biserică. A rascumpărat mai multe terenuri şi case din jur, a desfiinţat din temelie vechea biserică şi a rezidit una nouă, cu destinaţie de mitropolie.

Nici acestei construcţii nu i-a fost hărăzit sa dăinuiască mai mult decât până în anul 1833 când, ajungând în ruină, a fost dărâmată de mitropolitul Veniamin Costachi, care, în locul acestei biserici, neîndeajuns de încăpătoare, a conceput construirea unei noi mitropolii, căreia i-a pus piatra fundamentală la 3 iulie 1833.

Noul domnitor, Mihail Sturza, cel care a decretat dezrobirea ţiganilor domneşti şi mănăstireşti, a îmbrăţişat ideea mitropolitului Veniamin Costachi, aducând lucrările la aşezarea acoperământului în anul 1834. Clădirea s-a ridicat după plaanurile arhitecţilor Freiwald şi Bucher. În ultimii ani, lucrările au fost conduse de arhitectul rus Sungurov.

Iniţial, clădirea era prevăzută cu cinci turle. Bolta centrală însă s-a prăbuşit în anul 1845, dintr-o vină de construcţie.

Lucrările au fost abandonate până în 14 aprilie 1880. Atunci, din iniţiativa noului Mitropolit Iosif Naniescu şi cu sprijinul lui Mihail Kogălniceanu pe lângă Regele Carol I, s-au reluat lucrările, întreaga lucrare, ajunsă la forma de azi, fiind terminată în anul 1886 şi sfinţită în ziua de Sfântul Gheorghe (23 aprilie) 1887. La solemnitatea inaugurală, la care a fost prezent Regele Carol I, au mai fost de faţă, printre alţii: Spiru Haret, A. D. Xenopol, Vasile Pogor, Grigore Cobălcescu, Nicolae Culianu, Leon Negruyyi şi alţii. Lucrările de refacere aparţin arhitectului Alexandru Orăscu, iar pictura este opera marelui artist român Gheorghe Tattarescu. El păstrează cele patru turnuri laterale decroşate, dar renunţă la cupola centrală de mari dimensiuni, înlocuind-o cu un sistem de patru bolţi, despărţite prin arce transversale şi adaugă cele două rânduri de pilaştri masivi în interior, realizând o clădire de plan basilical, cu o navă centrală şi două nave laterale mai mici. Stilul arhitectural este inspirat din formele târzii ale renaşterii italiene.

Vitraliile care îmbogăţesc ferestrele au fost comandate la Fabrica de sticlarie din Munchen, iar catapeteasma a fost sculptată de Ioan Babic. Poetul Vasile Alecsandri, aflat la Paris ca ambasador, a procurat candelabre, obiecte de cult din aur şi argint, precum şi brocarturile vesmintelor.

Cu prilejul târnosirii, s-au adus aici şi s-au depus într-un frumos sicriu de argint şi sub un frumos baldachin, moaştele Cuvioasei Parascheva, ce fuseseră aduse în anul 1641 de la Constantinopol şi păstrate până în anul 1887 în biserica mănăstirii Trei Ierarhi, din apropiere. Aici, la Mitropolie, se face anual prăznuirea Sfintei, la 14 octombrie.

La 1 iulie 1891, trupul neînsufleţit al lui Mihail Kogălniceanu a fost adus la Iaşi şi a stat îmbălsămat timp de trei zile la Mitropolie, înfăşurat în drapelul tricolor. Tot aici, în anii grei ai primului război mondial a fost sdăpostit vremelnic capul lui Mihai Viteazul, adus de la Mănăstirea Dealu, pentru a fi protejat de o eventuală profanare. Totul s-a petrecut în desăvârşită taină.

În curte, spre bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, în mijlocul unui mic părculeţ, se află o cişmea monumentală, în stil gotic, ridicată de domnitorul Alexandru Ghica Vodă. Este turnată în fier şi are greutatea – după documentele vremii – de 3328 ocale (in Moldova, ocaua avea 1,21 Kg.). Este realizată după planul inginerului hidraulic Mihailiuc Hodociu şi s-a lucrat în localitatea Blanska (Moravia). În prezent nu este în funcţiune şi este păcat că nu se îngrijeşte nimeni de acest lucru.

În curtea mitropoliei este un Palat mitropolitan, zidit în anul 1797 de mitropolitul Iacob Stamate. Restaurarea – cu modificări - s-a făcut între anii 1902-1904.

Tot în curtea mitropoliei se mai află:

-clădirea cu etaj a cancelariei mitropolitane zidită între 1959-1962;

-clădirea (aşezată simetric) în care se află biblioteca mitropolitană;

-căminul monahal, care poartă numele „Epivata”, amintind de numele localităţii de origine a Sfintei Cuvioasei Parascheva.

În incinta Complexului mitropolitan se află şi bustul – în bronz – al lui Gavril Muzicescu, primul care a tradus întreaga cântare bisericească de pe note muzicale bisericeşti, pe note muzicale occidentale (laice).

Catedrala mitropolitană din Iaşi este sediul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, şi este un simbol de cinstire creştinească. Ea este deschisă publicului şi pusă la îndemâna credincioşilor în fiecare zi.

La Catedrala mitropolitană (sau mai pe scurt - Mitropolie) se poate ajunge uşor. De la gară, urmând traseul liniei de tramvai până în Piaţa Unirii (o staţie), iar de acolo, o plimbare de cinci minute pe bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt vă va duce până la poarta Catedralei, pe care o veţi întâlni pe partea dreaptă, pe stânga fiind un alt reper important al Iaşului, Teatrul Naţional, cu a lui spectaculoasă esplanadă plină de vegetaţie.

Indiferent de confesiunea din care faceţi parte, vizitarea acestui complex vă va prilejui momente de admiraţie artistică, istorică şi spirituală.

---

VIZUALIZĂRI: 4746 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI