Vânători de plaje în Thassos. Sudul și estul insulei

TIPĂREȘTE

Știu că pe sait sunt mulți cei cărora le place în Thassos, care au mers și merg periodic în Insula de Smarald, după cum știu că ceea ce voi dezvolta în acest articol s-ar putea să nu le aducă nimic nou, însă mi-am propus să prezint plajele pe care le-am vizitat anul trecut în septembrie, cele situate în partea de est și sud ale insulei. E posibil să le fie de ajutor celor care vor vrea să consulte saitul înainte să plece la drum, iar pe mine mă va ajuta să-mi fac ordine în gânduri, notițe, fotografii și să mă țin de promisiune față de câțiva apropiați care mi-au cerut să scriu despre plajele vizitate anul trecut. Nu voi relua nicidecum ceea ce am povestit acum câțiva ani despre acele plajele pe care le-am descoperit și frecventat cu ani în urmă, cu ocazia primei noastre vacanțe din Thassos, consumată în 2011: Golden Beach, Paradise Beach, Saliara (Marble Beach), Aliki, Livadi, Skala Prinos, Skala Maries. vezi impresii

Descrierile sunt făcute urmare unui sejur de o săptămână în Thassos în care explorarea plajelor a fost unul dintre cele mai plăcute obiective, noi fiind niște îndrăgostiți declarați de mare și plaje. În fiecare zi ne stabileam să batem o anumită porțiune din țărmul insulei și acolo unde ne plăcea mai tare, simțeam nevoia să ne introducem în peisaj la o bălăceală sau la o ședință de lenevit la plajă. Altfel, priveam, admiram, fotografiam și ne vedeam, în cele din urmă, de drum mai departe. Aşadar:

-am început periplul plajelor stabilindu-ne ca punct cel mai îndepărtat Tripiti Beach, în sud, de la care urma să ne apropiem pas cu pas cu „vânătoarea” în zilele următoare de Chryssi Ammoudia, unde aveam baza. Se află la trei km vest de Limenaria, cel mai sudic oraș din Thassos. Tripiti este o plajă destul de mare, cam 500-600 m, acoperită de nisip auriu, de granulație mare cu pietricele, amenajată și bine organizată. Are în spate un complex cu hotel, restaurant de soi, dar și o tavernă obișnuită în stânga sa. Apa, de o limpezime remarcabilă, se adâncește destul de repede de la mal, fundul este, mare parte, din placă de stâncă, ceea o face potrivită pentru scufundări și snorkeling. Fiindcă ni s-a părut frumoasă, ne-am hotărât să ne oprim pentru câteva băi bune, să ne bucurăm de peisaj.

-au urmat plaja din Limenaria și plaja Metallia unde ne-am plimbat pentru câteva poze. Prima nu mi-a „spus” nimic, fiind lungă, destul de îngustă și destul de pietroasă, însă Metallia ne-a plăcut pentru farmecul său de netăgăduit, deși e o plajă nu prea mare, situată între doi versanți scunzi, în apropierea vechii mine de fier de la care își trage și numele. Organizată și ușor accesibilă, am văzut că Metallia se află în topul plajelor pe gustul multor conaționali.

-porniți din nou la drum, până să ajungem în Potos, am dat de plaja Pefkari, nu prea mare, străjuită de doi versanți de stâncă, nu prea înalți și în spatele căreia sunt mulți pini care i-au dat și numele. Alcătuită din nisip cu pietriș, cu apă medie la intrare, amenajată și organizată pentru sporturi de apă, cu multe taverne și terase, mi s-a părut cam aglomerată.

-apoi am intrat în satul Potos, am parcat undeva la margine de unde am pornit la plimbare către plajă. În drum am dat de străduțele cu tarabe de tot felul, iar la faleză de mulțimea de taverne și cafenele. Am remarcat din treacăt faimoasa tavernă Irene și ne-am fi oprit să mâncăm ceva acolo dar era prea de dimineață. Apoi ne-am aruncat privirile spre plaja destul de generoasă (câteva sute bune de metri), dar îngustă care era deja plină, în ciuda orei matinale la care eram. Este preferată datorită nisipului fin, intrării line în apă, facilităților pe care le oferă, inclusiv sporturi nautice, dar și excursii tip croazieră în apropiere sau chiar în insula Samotraki, beneficiind și de un mic port. N-am rămas, ne-am recuperat mașina și am continuat până la

-plaja San Antonio, practic vecina celei din Potos sau prelungirea acesteia, dacă mă gândesc că e un pic mai mică. Aici nu am găsit aglomerat, de aceea ne-am gândit că nu strică o bălăceală, în plus nisip fin gălbui pe alocuri cu pietricele, apă mică la intrare, nisip și în apă, organizată cu șezlonuguri și umbrele, acestea sunt avantaje de netăgăduit. În spate sunt resorturi cu beach-baruri, iar în stânga cum te uiți la mare pe un promontoriu se află biserica Agios Antonios, de la care se trage și numele plajei.

-următoarea a fost Rosogremos până la care am parcurs câțiva kilometri pe coastă. Rosogremos nu e o plajă mare (să aibă cam 150-200 m), ce ocupă un mic golf semicircular, iar în partea sa dreaptă chemându-se Sun Beach, în stânga găsindu-se resortul Royal. Mi s-a părut a fi o plajă liniștită, chiar dacă e amenajată cu de toate, dar în acealași timp frumoasă, acoperită de nisip fin, auriu, apă de cristal și deloc adâncă la intrare.

-una dintre cele mai mici plaje, dar în același timp cele mai fermecătoare este Notos, aflată într-un golfuleț, în vecinătatea plajei Rosogremos, până la care a trebuit să coborâm per-pedes o pantă abruptă. Notos e o mică bijuterie (nu depășește 50 m în lungime și 15 m lățime), cu nisip fin auriu, apă potrivită la intrare, cu câteva șezlonguri și umbrele, fără vreo taverne, baruri, fără dușuri, fără cabine de schimb.

-odată ce ne-am repus la drum după ședința foto de rigoare, vedem un indicator care ne îndruma către plaja Agia Anna lângă complexul de vile Isadora. Îl urmăm pe un drum de pământ relativ bunicel, apoi ne îndreptăm spre plajă. Dacă Notos este o plajă foarte mică, Agia Anna este una foarte, foarte mică, cuibărită într-un golf de vreo 20 m, mărginită jur-împrejur de stânci albe-gri. Aceeași culoare o are și nisipul său care este și foarte fin și pe care sunt așezate câteva șezlonguri cu umbrelele aferente. În mod clar, plaja aparține complexului de vile, și nici așa nu cred că ar fi suficientă pentru cei cazați acolo.

-plecând de la Agia Anna, la scurtă distanță se află plaja Psili Ammos, una dintre cele mai frumoase plaje din Thassos, după părerea mea. Evident că am simțit nevoia să ne bucurăm ceva mai mult de frumusețea sa rămânând la baie și trândăveală căteva ceasuri. Cu o amplasare excelentă într-un golf cu apă cristalină deloc adâncă, cu baza de nisip galben deschis, aspect ce a dat și numele plajei, cu o lejeră accesibilitate de la șosea, cu o bună organizare cu tot felul de facilități, spații de cazare, taverne și baruri în vecinătate, Psili Ammos este una dintre preferatele turiștilor, de aceea este mai tot timpul plină. În bună parte, mi s-a părut că seamănă cu Tripiti, deși este mult mai mică, circa 150-200 m lungime, iar parcări încăpătoare există de-o parte și de alta a șoselei principale din apropierea sa.

-micuța plajă Astrida a urmat în calea noastră la scurtă distanță pe șoseaua spre Limenas și am fost plăcut surprinși să descoperim din nou o bijuterie de dimensiuni reduse a insulei. Astrida ocupă un golf mic (vreo 50m), stâncos, înconjurat de pini și este din nisip auriu, nisip fiind și pe fundul apei. Are șezlonguri, umbrele, dușuri, cabine de schimb.

-Astris este plaja-soră mai mare a Astridei, de care o desparte, practic, o coamă de deal, fiind, la fel, amenajată și organizată, în plus având bar și tavernă, spații de cazare pe lângă ea. Astris are în componență nisip auriu de granulație potrivită combinat cu pietricele și apă medie la intrare. Nu mi s-a părut a fi aglomerată.

-una dintre cele mai greu accesibile plaje din Thassos a fost pentru noi, Salonikios, situată în cel mai sudic punct al insulei, lângă Cap Salonikios. Dar și una dintre cele mai frumoase. Până acolo am mers pe un drum off-road, de pământ roșiatic (1,5 km) care ne-a fost semnalat de un indicator din șoseaua principală. Situată într-un golf flancat de stânci albe, Salonikios surprinde prin contrastul dintre nuanța acestor stânci și cea a nisipului roșiatic din care este alcătuită. Nisipul nu este unul fin, ci destul de grosier și este însoțit de pietricele, iar apa limpede și azurie nu pare să se adâncescă imediat. Nu este mare, cam 70-80 m și lată de vreo 15-20 m. Este o plajă destul de liniștită, poate și pentru că este mai izolată, dar nu este lipsită nicidecum de amenajări, acolo am văzut șezlonguri cu bețe cu parasolare, dușuri, cabine de schimb, tavernă, toalete.

-Giola a fost un must, fiindcă nu ajunseserăm la ea în vacanța precedentă. Giola este acea piscină naturală de stâncă provenită din prăbușirea tavanului unei peșteri, umplută cu apă de mare și primenită la fiecare val care vine și o împrospătează. O dimineață întreagă a uneia dintre zilele de vacanță ne-am petrecut-o la Giola, până când aglomerația ne-a pus pe fugă. De la șoseaua principală unde am lăsat mașina, am mers pe o potecă de pământ, cam accidentată, circa 2 km, dar efortul ne-a fost răsplătit cu imagini frumoase ale piscinei și cu bălăceală fără prea multă lume la început. Am asistat la atâtea sărituri în apă, că aș fi jurat că am nimerit la vreun concurs de profil, înălțimea maximă de unde se poată sări fiind de 8 m.

-după plaja Livadi pe care am găsit-o de data aceasta neamenajată, până în Mănăstirea Arhanghelul Mihail, am zăbovit un pic la micuţa plajă Arsanas, să vedem ce oferă. Arsanas este o altă frumoasă „liliputană” a Thassosului cuibărită între doi pereţi stâncoşi, nu cred să depăşească 70m. Acoperită de un covor de nisip cu pietriş, organizată câteva cu şezlonguri, umbrele, cu duş, cabină de schimb, tavernă, bar, Arsanas avea vizitatori, deşi accesul până la ea nu e chiar uşor, făcându-se de la Livadi pe un drum mai prost.

-după ce am trecut de frumoasa mănăstire, până să ajungem la Aliki, Thimonia a fost următoarea plajă care ne-a atras atenţia făcându-ne cu ochiul, poate şi pentru pentru că se află în apropierea turnului medieval cu acelaşi nume. Deşi este o plajă de vreo 200 m lungime şi destul de lată, nu era decât parţial amenajată, ceea ce îi accentua aspectul de pustiu. Are baza de nisip cu pietricele de nuanţă deschisă, la fel şi în apă, iar intrarea nu se face chiar lin.

-la Porto Vathi am ajuns în altă zi când am vrut neapărat să vedem cum arată această plajă efectiv „construită”, dar foarte promovată, aşa cum primiserăm pliante de prezentare încă de când eram pe feribot la sosire. Mi s-a părut a fi un exemplu reuşit de plajă aranjată, în care albul impecabil al marmurei (materialul de construcţie de bază) este bine pus în valoare şi contrastează fericit cu verdele pinilor şi smaraldul apei Egeei. Wow, plaja este superbă! Fiind mai mare decât Saliara, este și mai aerisită. Destul de lată, cu nisip fin, alb (de la marmură) şi pietricele, amenajată cu două grupuri mari de șezlonguri despărțite de un teren de volei, plaja dispune de un bar de unde se pot achiziționa băuturi, înghețată și alte gustări. Aproape de bar, există dușuri, cabine de schimb, iar lângă bar, toalete destul de curate. În spate de tot se află și o parcare foarte generoasă. Pietricelele de marmură sunt mai colțuroase însă probabil că într-o zi vor fi la fel de rotunjite ca cele de la Saliara, în timp, apele mării, având rolul de șlefuitor perfect.

Apa mării este de smarald, limpede, numai bună pentru înot și snorkeling. Este potrivită și pentru copii, deoarece se adâncește treptat, nu chiar de la mal, ca la Saliara. Două șezlonguri și o umbrelă ne-au costat 15 euro, dar ni s-a explicat că de acești bani putem consuma produse aflate pe o listă agățată de umbrelă, așa că ne-am răsfățat cu frappé-uri, sucuri, bere fără alcool. Ni s-a părut, indiscutabil, mai ok decât la Saliara!

-îmi voi încheia periplul printre plajele de vis ale insulei Thassos cu plaja Vathi, o plajă cu adevărat pe gustul meu şi al soţulu meu: retrasă, frumoasă, sălbatică, neamenajată, departe de kitsch, intimă, chiar dacă am întâlnit alți turiști tolăniți la soare. Ascunsă într-un golf cu peisaje demne de cărţi poştale, Vathi mi se pare mai uşor accesibilă dinspre mare. Naturaleţea şi farmecul ei m-au impresionat încât am declarat-o în topul plajelor „vânate” în acest sezon de vânătoare. Din nisip fin, protejată în spate de pini aromaţi, scăldată de ape cristaline, de smarald, foarte puţin adînci, Vathi Beach este preferată de mulţi turişti ce iubesc natura, deşi nu e deloc uşor de ajuns la ea. Drumul de pământ, în stare nu prea bună, care trece pe lângă ea, este acelaşi care trece pe lângă Porto Vathy Beach şi ţine până la Chrissi Ammoudia, dar mie nu mi s-a părut o experienţă de repetat, mai bine ne întorceam la Saliara şi de acolo, spre şoseaua asfaltată. Se pare că a existat o tentativă de a fi fost construit chiar înapoia plajei Vathi un spaţiu de cazare, dar fără succes, după cum stă mărturie clădirea abandonată.

Plajele insulei Thassos sunt, fără îndoială, bijuteriile pe care aceasta şi le expune cu mândrie şi pe care turiştii le caută neîncetat dată fiind frumuseţea acestora. Deşi insula nu este foarte mare, zeii i-au hărăzit o mulţime de plaje care atrag vizitatorii ca un magnet. Dacă iubiţi insula Thassos, vă invit să-i descoperiţi sau să-i redescoperiţi plajele, după cum bine ştiţi, merită din plin!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 5274 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI