'La mare' in Thassos

TIPĂREȘTE

Astazi o sa va povestesc despre ce altceva ati mai putea face in Thassos in afara de a vizita satele de munte, care mai de care “ capitala” administrativa, culturala sau culinara a insulei :).

De exemplu, puteti merge la plaja. Care plaja, ca sunt zeci?! (Se poate si mai “rau”, stati linistiti, in Sardinia sunt sute.) Pai nu pot sa va zic decat ce stiu! Si nu ma recomand eu chiar doxa in materie de plaje ale Thassos-ului, altii le-au descris mai frumos si mai exact decat o voi face eu. Daca as fi batut Insula de Smarald in urma cu vreo cativa ani, cred ca nu v-as fi vorbit decat de plaje, altceva n-as fi avut in cap. Necazul e ca intre timp am mai imbatranit si m-am mai sucit un pic la minte! (nu ca mi-ar pasa prea tare :); vorba aia: “cui nu-i place…”).

Dar sa revenim la… plajele noastre. Despre cele 3 din Skala Maries v-am povestit deja pe larg in postarea despre acest sat de pescari, autentic si minunat in simplitatea sa. Nu mai reiau, deja le stiti, cu bune si cu mai putin bune. In drum spre Teologus, ne-am oprit pret de cateva poze si la Tripiti Beach, cam la 3 km nord de Limenaria. Aici exista doi pinteni de stanca, in mare parte acoperiti de vegetatie, care lasa intre ei o despartitura de forma unui triunghi, prin care marea patrunde pe o mica plaja de nisip. Lasand in dreapta (cu greu) acest peisaj de vis, ajungeti pe un drumeag de numai vreo 50-60m la plaja cea mare Tripiti, dotata cu umbrelute, sezlonguri si tot ce mai trebuie. Noi nu ne-am oprit, am plecat mai departe. As inclina spre nota 9 spre 10, dar nu cred ca ar fi corect sa ma pronunt, deoarece “nu am fost cazata” pe aceasta plaja :).

Plaja localitatii Limenaria e mare, echipata si ea corespunzator, dar fara nimic deosebit, din punctul meu de vedere. Nota 7. La intoarcerea din Teologus, obiectivul il reprezenta celebra plaja Aliki (era cat pe ce sa iau cazare in zona); fiind insa dupa-amiaza, n-am reusit sa gasim locuri de parcare pe o distanta de 1 km inainte si dupa plaja, pe sosea, asa ca am renuntat si ne-am reconfigurat traseul, catre Paradise Beach. Aflata in sud-estul insulei, aproape de localitatea Kinira, aceasta e considerata una din cele mai frumoase plaje ale Thassos-ului, si pe buna dreptate. Noi am lasat masinile sus, la sosea, coborand apoi pe un drum prafuit cam 10 minute pana la plaja, fiind depasiti periodic de alte masini care coborau sau urcau urmate de un nor consistent de praf. La dus nu prea ne-a pasat, urma sa “ne spalam” in mare, dar la intors… si mai si urcam! :(... De retinut ca exista parcare jos, “la botul… plajei”, nu e musai sa faceti drumetia pe care am facut-o noi, decat daca aveti maxime remuscari legate de masa de pranz pe care tocmai ati dovedit-o :)...

Paradise Beach prezinta, evident, toate dotarile de care ati avea nevoie, exista si cateva “mancatorii” in zona. E lunga, lata si aglomerata. La ora cand am ajuns noi (3-3 jumate) nici pomeneala de vreun sezlong liber, dar ne-am asezat prosoapele pe nisipul fin si alb si ne-am avantat in apele inspumate si calde. Intrarea in apa e lina, dar in ziua respectiva erau valuri destul de mari si riscai relativ usor sa fii intors cu rotile in sus. In tot cazul, distractia a fost pe masura! Nota 10.

In ziua urmatoare, dupa vizitarea “satului parasit”, Sotiros, am coborat la plaja aferenta localitatii de litoral, Skala Sotiros, numita chiar Sotiros Beach si intinzandu-se in vestul insulei, intre Skala Sotiros si Neos Prinos. Am lasat masinile la umbra, intr-o padurice, aproape de plaja si ne-am inarmat cu prosoape, colacele, lopatele si alte “-ele”. Plaja e in mare parte cu nisip, dar si ceva pietre. Sezlonguri cate vrei, locuri de joaca pentru copii. Intrarea in apa e cu pietre, a fost singurul loc in care mi-am testat papucii de apa; a fost ok, dar m-au cam incurcat la inotat. Am inchiriat sezlonguri contra unei mici consumatii de la barul din spatele plajei (procedura arhi-uzitata in Grecia; mie mi se pare o afacere corecta) si am urmarit de sub umbrele ferry-boat-ul care pleca din portul alaturat, Prinos, catre Kavala (peste cateva zile urma sa ne aflam si noi pe un astfel de vas). Am parasit plaja la ora pranzului, goniti de agitatia soriceilor din burticile proprii :). Nota 9.

In aceeasi dupa-amiaza, dupa ce ne-am clatit ochii si sufletele in apele involburate ale “celor 3 izvoare ale dragostei” din Panagia, am coborat vreo 2-3 km pe un drum serpentinos catre celebra, magnifica si mult-cantata de poetii AFA- Golden Beach! Intinsa de fapt intre 2 localitati, Skala Panagia si Skala Potamia, plaja este preferata de majoritatea romanilor si nu numai, fiind strajuita de zeci de “dormitorii” si “mancatorii”, precum si multe alte facilitati de petrecere a timpului liber, precum locuri in care copiii se pot distra, dar si ceva clubulete si barulete bune pentru distractia adultilor, mai ales inainte de a avea copii. In spatele tuturor vegheaza, ca un parinte atotputernic, Muntele Ypsarion, sufland delicat aer racoras spre plaja mangaiata de valurile marii. Nisip auriu, intrare lina in apa, dar nu de-aia de te plictisesti mergand, nici urma de pietricica. La ora cand am ajuns noi (tot 3,5-4 dupa-amiaza), nu era neam de sezlong liber, dar peste vreo ora lumea a inceput sa mai plece si ne-am transmutat pe sezlongurile eliberate, fara sa ne intrebe cineva de sanatate. Nota 10+.

…Ei, si a venit randul intalnirii cu Giola, “ochiul zeilor” sau “lacrima Afroditei”! Minunata piscina naturala, sapata intre stanci, alimentata periodic de valurile inspumate. Pe ea o gasiti in partea de sud-vest a insulei, dupa ce treceti de Potos mai mergeti 8-9 km si, inainte de a intra in Astris, in dreptul hotelului Aeria, fiti geana, ca va apare in cale un indicator care va indruma in dreapta, spre Giola, 2km! Gata, de-acum v-ati lins pe botic de asfalt, drumul e cu vai si dealuri, doar nu va imaginati ca e simplu sa accesati o asemenea minunatie! Trebuie sa munciti oleaca, nenisorilor! Dar va invat eu o smecherie: nu va lasati masina in “parcarea” de sus, desi umbra maslinilor ar putea sa va para ademenitoare, nici in cea de la vreo 500m mai jos, unde se afla o “cantina” cu racoritoare si sendvisuri, ci aveti nerv si mergeti incet-incet, dar sigur, umplandu-i de praf pe toti fraierestenii (ca noi) care au pornit in drumetie pe propriile picioare, pana la locul de unde incep terasele de calcar. Acolo se afla o parcare privata, nu stiu cat costa, dar cat ar putea sa coste?! … E si o sandrama, cred ca a tipului cu parcarea privata, unde puteti sa va rehidratati corespunzator, daca ati neglijat aspectul. Apropo, nu neglijati aspectul! Daca va aflati in miezul verii (mai-septembrie), daca decideti totusi sa porniti la drum per pedes, luati cu voi cel putin un litru de apa (apa, nu altceva!) de caciula, acoperiti-va “inteligenta” si abuzati de crema de protectie solara! Nu glumesc!

Coborand terasele de calcar alb care va duc spre Giola, veti intelege insa ca orice efort merita sa fie facut pentru asemenea peisaj! Iar in momentul cand dati cu ochii de ea, doar de ea, trebuie sa va opriti neaparat in loc, pentru ca, uitand sa respirati, creierele voastre vor fi lipsite de oxigenul necesar pentru a da comenzile corespunzatoare picioarelor voastre! Va reculegeti si porniti mai departe. Va lasati calabalacul pe o stanca si va duceti spre partea de jos, dinspre mare, pe unde puteti intra lejer in “piscina” (o sa fie mai greu sa iesiti, mai ales ca stancile sunt acoperite in apa de simpatici arici de mare). Va acomodati cu apa calda, asta nu e greu, ca apa oricum e mai calda ca apa marii, fiind incalzita toata ziua de Sfantul Soare. “Piscina” are forma ovala, cu diametrul mare de vreo 10m si e adanca de 6-8m, dar apa e atat de limpede, incat vi se pare ca puteti atinge usor fundul, ceea ce n-o sa se intample, chiar atunci cand o sa va luati inima in dinti si o sa sariti de pe stancile inconjuratoare, intai de la 2m, apoi de la 4-5m, iar la final de pe stanca cea mai de sus, de la vreo 10m! Deja ma priviti cu maxima admiratie, simt asta! Si as putea sa va las sa credeti ce va place, dar nu-mi da voie inima, asa ca o sa va dezamagesc si o sa va spun ca n-am facut toate astea, in fond sunt o biata femeie (abia) trecuta de prima tinerete, marturisesc ca am stationat prozaic pe o stanca, intr-o mana cu o berula hidratanta (aveam si apa de rezerva, nu sariti!), iar cu cealalta mana pozand “aripa tanara” a tribului. Mi-a palpitat un pic inima cand l-am vazut pe Baietel cocotat pe stanca aia de 10m (cine-i mama, stie ce vorbesc), dar m-am tinut tare si, nu doar ca n-am facut istericale, dar am reusit chiar sa imortalizez momentul! Am parasit Giola mandri fiecare in parte de performantele lui, imbogatiti cu cateva amintiri de neuitat. Nota 20.

La Aliki Beach am revenit in aceeasi dupa-amiaza, de data asta reusind sa gasim locuri de parcare relativ aproape de scarile care coboara din sosea, pe langa un supermarket, pe plaja. Aceasta – frumoasa, nisip fin, alb (praf de marmura), apa de un turcoaz ireal, calda, cu intrare lina. Evident, super-aglomeratie, mai ales ca plaja nu e foarte mare. Fortuna ne-a calauzit in continuare si am reusit sa gasim 4 sezlonguri disponibile, cate un set pentru fiecare familie; noi eram 8 de toti, dar am zis “bogaproste”, oricum urma sa stam mai mult in apa. Pretul a fost mai mare ca in alte parti, trebuia fie sa mancam de pranz la “taverna administratoare”, fie sa consumam de vreo 20 euro. Am ales a doua varianta, caci tocmai servisem pranzul in alta parte. “Beach-boy”-ul insa un nesuferit! Spre seara, cand s-au eliberat sezlongurile din primul rand si am vrut sa ne mutam pe ele, nu ne-a lasat! Din acest motiv sunt nevoita sa depunctez plaja :); nota -10.

Langa Aliki Beach va puteti intalni si cu istoria antica, sub forma sit-ului arheologic alaturat plajei, care se viziteaza gratuit, lucru pe care vi-l recomand din suflet! Macar pentru a vedea lezpezile de marmura alba ca zapada prelingandu-se in marea turcoaz!

Alta experienta memorabila a fost pentru noi excursia la Plaja de Marmura (Saliara sau Makriammos Beach); la iesirea din Limenas catre Panagia, se face un drum in stanga (pe langa Carefour), acoperit de praf alb de marmura, cu destule denivelari, lung de 6-7km. Mergeti cu grija si o sa ajungeti in Paradis! Am vazut poze cu plaja amenajata in anii trecuti cu sezlonguri, taverne si alte alea. Cred ca n-aveai loc sa arunci un ac! Vara asta plaja a ramas virgina, dupa o furtuna care a maturat toate dotarile ei “lumesti”, doar cu pietricelele albe si cu marea colorata in cel mai luminos turcoaz! Aici am ajuns cu niste amici care o vazusera si anul trecut si care au fost dezamagiti acum. Mie mi-a placut maxim! Nota 20!

La intoarcerea de pe “drumul de costisa”, masinile noastre aratau insa ca si cum tocmai iesisera din desert! Pe dreapta, aproape de intersectia cu lumea civilizata, un grec intreprinzator si-a deschis o mica spalatorie auto, vazusem reclama si la dus, “RO-MA-NTIKA, Free Car Wash”. Nu pricepeam de ce free, dar unde-i moaca, hop si romanasu’ nostru! Hai sa ne spalam masinile la nenea, ca doar n-o sa plecam cu ele acasa in halul asta! Evident, tzeapa pentru romani! Spalatoria detinea si o terasa umbrita de vita-de-vie, strugurii erau aproape copti, dar din loc in loc, erai avertizat in scris in limba romana: “Strugurii sunt stropiti”. Am luat cate un suc la terasa lu’ nenea, care facea dus masinilor noastre, crezand in naivitatea noastra ca in felul asta ne achitam. Ash! La final a venit si nota de plata, 5 euroi de vehicul! Deci, ca sa stiti, “free” inseamna “mai nimic, 5Euro”.

Ultima plaja vizionata de noi a fost Metalia, intre Limenaria si Potos. Si la ea se ajunge tot pe un drum de tara, dar mult mai soft ca cele catre Giola sau Saliara. Cadrul natural deosebit, strajuit de o fabrica dezafectata de minereu. Nisip si pietre, intrarea in apa cu pietre, 2 sezloguri cu umbrela=5 euro, cabina de schimbat hainele. Si, intr-o oarecare proximitate, un amplasament reprezentand un zodiac format din lespezi de calcar alb, asezate in cerc. Nota 9.

Simt nevoia sa rezerv macar un paragraf pentru capitala insulei, Limenas. Un oras frumos, aerisit, cu multe pensiuni si taverne, cu un port in care vin ferry-boat-urile de pe continent, dar si un port mai mic, turistic, extrem de romantic, vegheat de taverne cu terase umbroase. Va mai puteti instrui, daca aveti chef, timp de 45-60 de minute la Muzeul Arheologic, puteti vizita gratis sit-ul arheologic din vecinatate, dar si vechea Agora sau Teatrul Antic (la aceste ultime 2 obiective noi n-am mai ajuns).

Thassos e o experienta de viata. E un loc pe care, la cat am auzit vorbindu-se despre el, l-am crezut comercial si cumva artificial. Nici pomeneala! M-am inselat amarnic! Tocmai de aia vorbim atata despre Thassos, pentru ca avem despre ce. E o insula verde, vie, salbatica, aromata, cu plaje la care trebuie sa “muncesti” ca sa ajungi, cu sate de munte vechi si misterioase, cu natura salbatica, nu usor de cucerit, cu bucate simple, dar delicioase, cu oameni mandri si primitori! Go Thassos, cei care n-ati fost, va recomand cu mana pe inima!

---

VIZUALIZĂRI: 6877 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI