Județul Thassos

TIPĂREȘTE

Pentru mine Thassos a fost ca prima dragoste. M-am simțit extrem de bine de fiecare dată, mă încarcă cu energie pozitivă și abia aștept să mă reîntorc dacă s-ar putea în fiecare an. Grecia e extraordinară chiar și așa pe pandemie cu restricțiile inerente la muzică și distracție! De ce iar și iar această insulă? Pentru că am început să mă simt din ce în ce mai mult ca acasă. Oi fi vreo specie rară, pe cale de dispariție, pentru că multor conaționali le„pute„dacă aud vorbe românești prin-prejur: Hai dragă d-aci că mă simt ca la Mamaia! Au invadat Tasosu, nu mai ai loc nici aici de ei...

Desigur sunt genul ăla de oameni mici la suflet care doar ei sunt cine sunt, nimeni nu mai are voie să calce pe unde au călcat ei, nimeni nu mai are dreptul să respire ce respiră și ei. Le dau dreptate doar dacă nu mai suportă bădărănia, lipsa de educație, orăcăiala de pe plaje și mai ales aruncatul de ambalaje unele de-a dreptul penibile (am văzut cu ochii mei dintr-o dubiță cu nr de România niște pamperși aruncați pe geam în drum spre Giola) În fine toate popoarele au uscăturile lor, pe mine mă interesează doar de ale mele dar e adevărat că scopul acestui review nu e despre a face teoria chibritului sau mai bine spus a mucului de țigară lăsat în nisip.

Așadar anul acesta am bătut mai mult plajele din partea nord-vestică a insulei fiind cazat în capitala Thassos- Limenas. Ce să mai scriu despre ele? S-au scris atât de multe de-a lungul timpului încât nu a apărut nici un fir de nisip nou în plus, nici rechini... nici măcar colonia de meduze ce am traversat-o la un moment dat la trecerea cu feribotul n-a ajuns la mal.

Plaja Tarsanas mi-a apărut la cotitură prima fiind cea mai aproape de cazarea mea (cca 1 km) Astfel noi am mers pe jos, alene, în păștere. Nu prea aveam ce să paștem că era doar asfalt, eventual tufe de leandri dar n-am avut curaj căci nu știu cum faci pe urmă. Cum dai în șoseaua principală după ce ieși de la feribot faci dreapta spre Limenaria și apare ea în prima curbă spre dreapta (sunt niște steaguri chiar și un indicator, oricum waze-ul e baza) E mică dar cochetă se vrea a fi de rangul celei La Skala dar nu e cazul. E și un resort acolo cu aceeași denumire pentru doritori. E muzică de la taverna plajei, apă cristal, caldă tip ceai în lunile august și septembrie. Posibilități de distracție reduse. Eventual table, rummy, cărți s-aveți la voi. Eu n-am văzut nici caiace, nici banane, nici skijeturi. Nu sunt valuri. De fapt pe partea de vest a insulei lipsesc. Intrare lină în apă, un pic de pietriș la început dar apoi nisip. Mișto. Puteam să-mi văd oja de la unghiile picioarelor ???? Bălăceală. Ședință foto cu steagurile grecești. N-am mâncat bine dar de foame merge. Mâncare plictisită ca și bucătarii și ospătarii de pe acolo.

Plaja Pachis Un pic mai la vale cam la 7 km de locația mea, în nord vestul insulei apare această plajă de cca 300-400 m în lungime. E cam greu cu parcarea în plin sezon. Bine că e gratuită ca peste tot pe unde am fost eu la plajă în Thassos. E foarte aglomerată și am înțeles de ce. E pentru toate buzunarele. De la băștărimea ce-și face veacul în partea stângă a plajei cum te uiți la mare care are muzică de la bar, baldachine, șezlonguri și impresii până la cioclășimea ce face plajă la prosop sau la rogojină în dreapta, cu ea înfiptă (umbrela) în nisip eventual cu cutia de bere în mână sau cu sarcofagul (lada frigorifică) la picior iar consoarta ne mai săturându-se de admirație pe watssap în direct:„da mamă, uite mamă ce frumos ie, uite ce apă clară ie c-aia de la noi din puț. Da măicuță uite-l și pe Georgică cum bea bere pe mal!... „Am văzut și corturi. Mi se pare că sus în mal există un loc special amenajat pentru așa ceva. Și destui români și colo și colo. Marea are însă aceeași culoare splendidă pentru toți indiferent de orânduirea socială. Intrarea în apă e super doar vreo două porțiuni mici cu un pic de pietriș în rest un nisip fin propice constructorilor de castele. Sunt două taverne câte una la ambele capete ale plajei. N-am fost, nu mă pronunț.

Plaja La Skala Aflată între cele două la mică distanță până în plaja Pachis aceasta are un aer aristrocratic chiar de la intrare. Și tarifele șezlongurilor sunt pe categorii 20-15-10 euro în funcție de distanța până la apă. Și aici baldachine, perne și toate nebuniile, cocktailuri și muzică de la bar. Unii chiar din cauza asta preferă plajele de pe partea de vest pentru că au un aer mai boieresc. Alții sunt topiți după priveliștea și eventualele valuri oferite de cele din est. Și aici nisip din belșug. Apa este la fel ca și la celelalte. parcă să zic că ajungi mult mai repede cu ea la gât dacă înaintezi spre larg. Deși marea Egee e mult mai sărată și oricum te ține la suprafață (eu nu-mi aduc aminte de vreun eveniment neplăcut cu vreo persoană înecată) totuși nu m-am aventurat prea mult. Când am sesizat că nu mai ating cu picioarele solul hop! am înotat spre uscat. Taverna plajei mi s-a părut scumpă și neinteresantă în felurile de mâncare. Doar am studiat un meniu, n-am mâncat acolo.

Plaja Glyfoneri Cred că e una dintre cele mai frumoase plaje de pe partea de vest. Sau în fine nord-vest. E după Pachis cum te duci spre sudul insulei. E atât de micuță și grozavă încât nu cred că încap pe ea mai mult de 60-70 de persoane. De fapt cam atâția pași am numărat eu dintr-un capăt în altul. Sunt vreo 40-50 de șezlonguri. Dacă vreți intimitate, nu vreți hărmălaie și să faceți plajă printre ramurile de pini aici e locul ideal. Sus pe mal, vă recomand să poposiți la taverna plajei. Cred că e o afacere de familie ca mai toate de pe aici. Mi-a plăcut viteza cu care s-au mișcat amfitrionii. Plaja e cu nisip puteți veni fără grijă cu cei mici apa nu e adâncă. Șezlonguri ieftineală 2 euro bucata în plin sezon. Atenție, nu veniți la 10,30 ca mine că s-ar putea să nu le mai prindeți decât pe ultimele două! Oricum puteți face plajă și la prosop mai într-un colț. Nu e nevoie de umbrele de soare așa cum am menționat. Găsiți parcare pe aleea din apropiere ce coboară spre plajă. E cam în pantă dar cu puțină îndemânare nu sunt probleme. Cea mai frumoasă experiență de aici a fost întâlnirea cu puiul de caracatiță ce mi-a amintit de celebrul film documentar premiat cu Oscar.

Plaja Rachoniou Acest nume este greu de pronunțat și mă face să mă gândesc la rachiu. Dar fiind în Grecia am preferat întotdeauna tsipouro, un rachiu de tescovină vestit. Mie îmi place ăla clasic fără arome de tot felul. Și rachiul și plaja mi-au intrat la suflet. Mergi până aici vreo 13-14 km din Limenas. Plaja nu are nimic spectaculos. Ba mai mult zici că intri în lac. Vegetație crescută în unele porțiuni și doar bărcile pot face valuri care să ajungă la țărm. Un golfuleț ca-n Halkidiki. Mi-a intrat la inimă această plajă nu pentru că și aici erau români. Aici erau numai români. „Ia uite ăi ci chește mari! ia uite ăi ci vaporoi în zari! „„Dragul mieu chiar îmi place aici„„Tulai doamne ce mai speriat! Sorinel stai cuminte... „„E frumos și pă la noi da nu chiar ca pă la ăștia! „Atunci am înțeles de ce într-un colț al plajei, lângă taverna Sakis, trona steagul României alături de cel al Greciei și... așa s-a umflat peptu-n mine! de mândrie încât am simțit cum mi se umezesc ochii. O fi fost și de la țiporo nu știu dar cert este că am revenit și în altă zi pe această plajă. A fost singura plajă vizitată de două ori în această vacanță. Aici m-am dat în bărci (la propriu) căci sunt de închiriat de la hidrobiciclete, caiace etc 10 euro ora până la skijeturi 50 de euro o juma de oră. Aici am auzit și un post de radio în românește de la o tavernă. M-ar fi dat pe spate să aud: Aici Radio Vacanța! Nu, nu era celebrul post de radio românesc, nu știu ce post de radio era habar n-am! Aici am mâncat cel mai ieftin cel mai gustos și mult. Ei, dar despre toate astea poate într-un episod viitor.

Vacanțe minunate românii mei!

---

VIZUALIZĂRI: 1994 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI