Plaje de vis și drumuri complicate

TIPĂREȘTE

O să vă povestesc de plajele la care am ajuns cu mașina și mi-au plăcut. Nu le rețin pe toate, dar în topul meu trei au câștigat. Sau patru.

La una singură am ajuns de două ori. A fost plaja primei zile. Din Agios Georgios trecem prin Argyrades spre Marathias și Perivoli. Vedem un indicator ce ne trimitea la plajă:

Nu stăm pe gânduri, orice aventură e binevenită. Găsim câteva terase, o faleză mică, magazine de suveniruri și o plajă cu un nisip de culoarea lutului ars. Se ajunge ușor pe un drum acceptabil, chiar dacă cu greu găsești un loc de parcare. Avantajul nostru că suntem matinali și stăm la doar câțiva kilometri. Am găsit-o și sub numele Marathias Beach probabil își împart cumva locul. Intrare lină în mare, valuri mici, pești mai deloc.

O luăm la picior pe malul mării, statul la plajă nu e de noi. Un nisip fin ne gâdilă tălpile, o fâșie suficient de lungă pentru a putea face o plimbare până la epuizare. Cam doi kilometri. Apa limpede de un albastru deschis, ne ajută să ne răcorim din când în când. Ne îndreptăm spre sud, nordul era blocat de un peisaj stâncos.

Pe măsură ce ne îndepărtăm de taverne, turiștii sunt tot mai puțini. După 20 de minute de mers rămânem singuri. Fâșia de nisip nu are o lățime mai mare de 30 de metri, după care vegetație și un deal abrupt. O stâncă ce se continuă în mare ne întrerupe plimbarea. I-aș da 8 puncte din 10 după standardele mele. Subiective, reunosc.

Plajele din Ag. Georgios South erau la îndemână să le batem la picior, nu știu nimic de parcări. În dreptul stațiunii am găsit mai multe bucăți de plaje amenajate, unele prelungiri ale teraselor, altele cu șezlonguri contra cost, nu foarte aglomerate și cu apă curată.

După ce am epuizat plajele mai populate mergând spre nord, a început magia. Suntem pe plaja Issos. Lăsăm în urmă ultimul loc amenajat. Mai pierdem din noi pe traseu, unii epuizati de prea multă plimbare sau interesați mai bine de o baie. Știam că dacă ne îndreptăm spre nord vom da de lacul Korrision. Ambiția mea era să mergem cât de departe ne permite malul, vedeam pe hartă un canal care le leagă. Pe măsură ce înaintăm locul devine pustiu, iar apa tot mai curată. Nu căutați drum cu mașina. E doar pentru cine e dispus să meargă...

Călcăm pe dune de nisip neatinse. Liniște și pămînt binecuvântat. Dune înalte și vegetație pitică. Ne deplasăm cu greu, începuse să fie prea cald. Călcăm pe nisipul fierbinte prin care vegetația neprietenoasă cu tălpile noastre își face apariția. E o rezervație naturală, care desparte marea de lacul Korrision. Briza puternică face locul să fie ideal pentru windsurferi și kitesurferi. Am stat o vreme să le admirăm priceperea. Am primit salutul lor și o invitație în larg. Urcăm pe o dună mai înaltă și suntem răsplătiți cu un peisaj pe masura efortului.

Dacă vă luați papuci potriviți, în nici un caz slapi, puteți înainta prin rezervație spre lac. De la înălțime puteți avea în aceeași imagine și lacul și marea. I-aș da nouă puncte, cu o mică depunctare că am văzut niște gunoaie lăsate în urmă de turiștii veniți cu corturi. Nu poți intra cu mașina și zona ar fi greu de întreținut. Ar trebui să o facem noi, turiștii, dar...

Văzusem pe hartă un canal care leagă lacul de mare, dar nu se putea ajunge la el. Îl lăsăm pentru ziua următoare când ne îmbracăm în mașini și abordăm plaja din partea cealaltă a lacului dinspre plaja Chalikounas.

Ieșim pe strada principală, ne batem de un munte de gunoaie care devenise punct de recunoaștere și abordăm lacul din dinspre nord. Din strada principală se ramifică drumuri printre plantații de maslini. Vedem la moment dat niste sere și o tarabă cu fructe și legume de vânzare. Ne oprim. Duceam dorul uneor legume adevarate. Roșiie cumpărate din supermarket aveau același gust plasticat pe care il au și la noi. Nu sunt case sau restaurante. Lacul Korrision e o zonă protejată nu neapărat pitorească așa că turismul nu a afectat-o prea tare. Intrăm pe niște straduțe îngusete și neumblate decât poate de localnici, asfaltul se termină și înaintăm pe nisip.

O plajă ca la sfârșitul lumii. Fără restaurante, beach baruri sau umbreluțe de fițe. Lăsăm mașinile și o luam la pas să atingem canalul ratat în ziua dinainte. Peisajul e mai sălbatic, plaja cu mai multe pietre dar nu contează. Ajungem la canalul din ziua anterioara și ne declarăm satisfăcuți. Nu era cine știe ce, doar curiozitatea noastră. :)

O altă plajă care mi-a atins sufletul a fost cea din Ag. Gordios. Pentru mine a fost o surpriză că mi-a placut, pentru că e una aglomerată și cu multe facilități. Dușuri, cabine de schimb, restaurante și terase, vile de închiriat. Furnicar mare, terase multe. Am mâncat la Sea Breeze mult și bun. Dar plaja e destul de lungă încât să încapă toată lumea.

În partea sudică am găsit niște stânci verticale prin care apa își făcea loc. Poți avea parte de umbră în mijlocul zilei sau poți avea parte de distracție lăsându-te stropit de valurile care se lovesc de stânci. Am avut noroc și de valuri puternice așa că ne-a rămas în memorie ca unul din cele mai frumoase locuri. Aquapark natural. Nu am reușit să mergem mai departe. Erau prea tari stâncile alea așa că am rămas între ele toată ziua.

Am încercat să evit plajele prea cunoscute. De obicei unde sunt mulți turiști găsesc motive de nemulțumire. Am refuzat să merg la Canal d’amour spre bucuria șoferilor. Drumurile, deși par scurte, nu au fost ușoare. Ajungi greu dintr-un loc în altul, te rătăcești ușor chiar dacă ai gps. Traversezi sate pitorești, dar cu un drum atât de îngust trebuie să mergi încet, preventiv. E vegetație multă, curbe neașteptate. Mașini puține în general, mai aglomerată mi s-a părut coasta de est, dar acolo nu am mers la plajă. Nu mi-au plăcut, așa că nici nu am oprit mașina.

Cel mai nordic punct pe care l-am atins a fost Paleokastrita. Am vrut să o ating că prea mult auzisem de ea. Nu, nu a fost vorba de vizită la mănăstire. Când mergi cu două peștișoare adolescente puse pe distracție, n-ai cum să ajungi la mănăstiri. Am încercat așa să aduc vorba, sa le spun ca este o mănăstire veche, în vârful muntelui, faimoasă pentru amplasaent si panoramă. Ha! Mi-am luat numa niște priviri încruntate și ironii. O să o vezi din largul marii dacă e așa de sus și o să te minunezi de acolo dacă e așa frumoasă. … N-am insistat, nici eu nu țin să bat drumurile prea bătătorite.

Ce am făcut la Paleokastrita? Veți vedea în curând. Fiți pe fază. :)

---

VIZUALIZĂRI: 3091 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI