GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Vechiul sat din Creta sud-vestică: Palaiochora sau Paleochora
Pe când ne aflam în vacanță în Chania, una dintre zilele în care am avut mașină închiriată am alocat-o unei excursii în sudul Cretei, într-o localitate numită Palaiochora sau Paleochora, în traducere însemnând „satul vechi”. Are și supranumele de „mireasa Mării Libiei” datorat caselor albe, strălucitoare, pe care localnicii i l-au dat cu mândrie și-l promovează cât pot de mult.
Deși nu are mai mult de 2.000 de locuitori, Paleochora este cea mai mare așezare de pe coasta sud-vestică a Cretei, cunoscut fiind faptul că de cealaltă parte a Munților Albi, practic bariera naturală dintre nord și sud, satele sunt mici, nedezvoltate prea tare, dar cu aer autentic și tradițional. Acolo încă se practică un turism rural care este pe placul multor vesteuropeni deoarece acolo li se pare că întâlnesc viața veritabilă din Creta nemachiată.
Dintr-un sat de pescari, a devenit în ultimii ani o stațiune din ce în ce mai populară, la mare căutare printre cei ce vor să stea departe de locurile aglomerate din zona Chania și, în același timp, să guste din viața cretanilor obișnuiți și să se bucure de relaxare, lipsa aglomerației și o atmosferă de vacanță în natură, dar fără să se rupă de civilizație. Totul a pornit de prin anii '70 de la hippioții ce au descoperit Paleochora ca pe destinația lor favorită în care se puteau exprima liber și în care puteau să se bucure de muzică, soare și mare fără opreliști.
Orășelul ocupă o mică peninsulă „strânsă de gât”, ieșită în Marea Libiei ca un moț, având câte o plajă pe părțile laterale, iar în vârf, portul foarte bine protejat. Totul într-un areal de numai 400 m lățime și 700 m lungime. Plajele sale sunt Pachia Ammos pe latura vestică, o plajă generoasă, de nisip galben-auriu, premiată cu Blue Flag, dotată cu multiple facilități și plaja Chalikia sau Votsala pe partea estică, de dimensiuni mai reduse, de pietre, beneficiind și ea de dotări, dar ceva mai puține, fără Steagul Albastru.
Paleocohora, deși cu un trecut îndelungat și frământat care coboară până în antichitate, își datorează forma și componența actuală ca sat, de-abia de prin anii '50-'60 ai secolului trecut, când s-au stabilit aici numeroși locuitori ai insuliței Gavdos, situată la sud de Creta (unde se află și cel mai sudic punct al continentului nostru), ocupând pământurile ce aparținuseră o vreme turcilor care plecaseră și ei la rândul lor, după schimbul de populație interetnic dintre Grecia și Turcia. Ei au format o comunitate numită Gavdiotika ce ocupă un cartier întreg în Paleochora.
Ridicată pe ruinele unui vechi oraș numit Kalamydi, Paleochora a fost întărită în perioada medievală de venețieni când a fost construit pe colina de deasupra portului un fort numit Selinou Kasteli. Mai târziu, toată regiunea avea să se numească Selinou. Asta se întâmpla pe la 1278, și a a marcat începutul unei perioade de înflorire pentru așezare până când atacurile piraților au devenit din ce în ce mai puternice. Fortul a fost distrus și reconstruit în mai multe rânduri, în 1539, de exemplu, chiar piratul turc Hayreddin Barbarossa a cucerit mica fortăreață. După cucerirea otomană, fortul a servit nevoilor noilor stăpâni, însă pe la mijlocul anilor 1800, pare-se că locuitorii se împuținaseră îngrijorător, astfel că după 1866 s-a trecut la repopularea serioasă a satului.
Cei 75 km ce despart capitala Cretei de vest, Chania, de Paleochora se parcurg anevoios, cam în două ore, din cauza drumului virajat. Munții Albi, Lefka Oros, pot fi traversați cu mașina prin câteva defilee care îi străbat de la nord la sud pe drumuri asfaltate, dar înguste, în același timp serpentinoase și dificile. Traseul stabilit a fost ca din Chania să o luăm în direcția Kissamos, apoi în dreptul localității Palio Gerani făcând stânga, să ne îndreptăm spre sud, urmărind indicatoarele spre Neratzia, Voukolios, Kakopetres, Floria, Kantanos, Kalamos, până la Paleochora.
Pentru cine nu beneficiază de maşină închiriată, din Chania se poate ajunge la Paleochora cu autobuzele puse la dispoziţie de firma KTEL, care au curse regulate, maşini moderne şi confortabile, iar programul îl puteţi consulta aici: e-ktel.com/en Anul trecut un bilet costa 8,50 €/sens/persoană.
De cum am ajuns în Paleochora, îmi amintesc că am găsit cu greu un loc de parcare în centru, străduțele sale fiind destul de înguste și întortocheate. În timp ce mergeam încetișor, cu viteză de melc, pentru a cuprinde cu privirea un eventual locșor de odihnă pentru micul nostru Fiat Panda, ne atrage atenția o mașină înmatriculată la noi în țară, de IF, și pe loc tresărim de plăcere că românii îndrăgesc destinații aparte.
Ne începem plimbarea prin centru, pe cele câteva străduțe și constatăm că orășelul este înțesat de taverne, restaurante, prăvălii mici cu de toate, magazine de suvenire, cafenele, dar și de locuri de cazare precum hoteluri micuțe, pensiuni, aparthoteluri, un cinematograf în aer liber, un mic muzeu, o brutărie, o bancă, bancomate, taxiuri, centru de închiriat mașini, un dispensar medical, farmacie, o secție de poliție, un birou de pază și vamă, cam tot ce ar fi nevoie în vacanță penru a te simți în siguranță. Portul din Paleochora conectează orașul cu celelalte localități din sudul Cretei: Sougia, Agia Roumeli, Loutro, Chora Sfakion, dar și cu insulița Gavdos.
Există chiar și un punct de informare turistică la care țineam să ajungem pentru a putea beneficia de o hartă bună, dar și de sfaturi de specialiști. Acolo am aflat un lucru intersant, dar logic, privitor la plajele orașului și anume că în timp ce, spre exemplu, una este bătută de vânt, la cealaltă este liniște și pace, fără adiere de vânt. Întrebăm curioși care este starea acelei zile și doamna de acolo, cu zâmbetul pe buze ne spune să mergem la Chalikia, căci la Pachia Ammos vântul își face de cap. Ne mai încercuiește pe hartă ruinele castelului Selinou, biserica de lângă acesta, cu hramul Bunavestire pe care o puteam întâlni în calea noastră, spre castel și ne mai recomandă plimbare pe faleză. Ne povestește cu mândrie că zona Paleochora deține 18 km de țărm cu o mulțime de plaje frumoase cu împrejurimi pe măsură, ceea ce confirmă o dată în plus că regiunea Chania excelează la capitolul plaje, indiferent că acestea sunt în nord sau în sud.
Desigur că primul obiectiv a fost plaja Pachia Ammos pe care măcar s-o fotografiem, dacă nu putem sta pe ea. Ne-am convins repede că vântul ne-ar fi dat mari bătăi de cap, dar și de lărgimea și frumusețea plajei cu nisip fin, auriu. Ne oprim la o primă refrișare la o cafenea în vecinătatea plajei, numită Palm Tree, apoi ne continuăm programul cu vizitele la biserica Bunavestire (Evangelistria) și ruinele fortăreței Kastro Selinou. Aceasta fusese ridicată în cel mai înalt punct din mica peninsulă, de altfel o colină scundă, cu o pozițe strategică, de unde se scrutau cu ușurință zările. Accesul este liber printre ruine, dar sunt și panouri pe care stă scris că trebuie mers cu atenție printre pietroaie și ziduri din cauza riscului de prăbușire al pereților șubrezi. Mare lucru n-a mai rămas din castel, dar, de sus, se deschide o priveliște frumoasă către golfurile din vest și est ale micii peninsule, respectiv spre ambele plaje și faleză.
Odată ce am coborât pe faleză, ne-am bucurat s-o luăm la pas, trecând pe lângă tavernele și cazările înșiruite pe țărm. Fiindcă era cald și soarele ne bătea în cap, o bălăceală ni se părea cel potrivit lucru în acel moment. Ne luăm kit-ul de baie și ne îndreptăm spre Chalikia, plaja de pietre, de pe latura estică. Plaja nu e rea deloc, doar că e ceva mai mică, apa este limpede și caldă, găsim niște șezlonguri pe care ne așezăm contra unei comenzi subțiri de două frappé-uri, ne punem în piciore încălțările de apă și țuști în apa minunată a Mării Libiei. Rămânem cel puțin o oră la Chalikia, până ce foamea începe să ne roadă burțile.
Strângem și ochim o tavernă pe faleză care avea în meniul scris pe o tăbliță așezată pe trotuar supă de pește. Taverna se numește Galaxy. Ne așezăm la una dintre mese pe terasă, vine o doamnă cam de vârsta noastră căreia îi spunem că vrem supă de pește mai întâi. Ne spune în engleză că tocmai s-a terminat, dar ne recomandă o mousaka foarte gustoasă. Cam dezamăgiți schimbăm două-trei cuvinte între noi, ea se luminează la față și ne grăiește în limba noastră, dar cu ușor accent ardelenesc. Doamna era o ardeleancă din Satu-Mare care muncea acolo de zece ani și care era bucuroasă că întâlnise conaționali cu care să schimbe o vorbă două. Nu mai pridideam cu povestirile și de o parte și de cealaltă și, bineînțeles, că s-a ținut de cuvânt aducându-ne cea mai bună mousaka mâncată vreodată de noi în Grecia, dar și o porție de gavroși.
Pe urmă, în timp ce socializam pe diverse teme cretane, ne recomandă să mergem în apropierea Paleochorei, la plajele Anidri și Gialiskari pe care toată lumea le consideră minunate. Noi, ca niște veritabili vânători de plaje ce suntem, imediat am percutat, mai ales că drumul părea bun din povestirile ei. Ca să ajungem acolo, de la Paleochora ne-am înscris pe un drum îngust de macadam, sinuos, dar bunicel, circa trei km spre est, după ce am depășit campingul din localitate.
Plajele sunt frumoase, dar diferite între ele, referindu-mă la suportul acestora. La Gialiskari parcă e un promontoriu ce iese din mare și împarte zona de plajă în două părți preponderent pietroase, în timp ce la Anidri, care ne-a ieșit prima în cale, nisipul pare să domine suprafața plajei. În general, nu sunt foarte amenajate, dar se poate zări câte un pâlc de șezlonguri și umbrele pe fiecare dintre acestea, ca și câte o tavernă unde se poate gusta ceva de băut sau de mâncat.
În acea zi cunoscuserăm cea mai importantă localitate din sudul regiunii Chania, o localitate veche, așa cum și numele său o spune, pitorească și atrăgătoare deopotrivă. Reprezintă o variantă excelentă pentru cei ce caută relaxarea combinată cu explorarea într-un cadru natural perfect, retras, departe de lumea dezlănţuită din nord. Chiar dacă nu-i un orăşel mare și nu prea aproape de aeroport, stațiunea se numără printre preferințele celor ce caută Creta autentică și vor să nu fie deranjați de turismul exploziv din nord. Dacă ajungeți în Chania, vă puteți plănui o excursie în Paleochora sau chiar mai multe zile de vacanță, dacă vă surâde ideea!
 
Vă rog, atașați următorul videoclip: youtube
Trimis de irinad in 09.03.20 07:28:22
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (irinad); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Pe măsură ce citesc tot mai mult despre Creta, îmi dau seama că este o insulă inepuizabilă în obiective, iar un sat ca acesta, vechi, idilic, romantic, cu flori și verdeață, cu o fortăreață pe dealuri, cu plaje frumoase la marea Libiei, este exact genul meu de motiv de „umblătură”.
Foarte frumos, mi-a plăcut tot ce am văzut, casele mi se par superbe, știi... mă văd lenevind la pensie pe aici undeva... oricum eu cred că sudul Cretei este ceea ce mi s-ar potrivi!
Te pup cu drag!
@maryka: Subscriu ideii conform căreia Creta este inepuizabilă! Aşa mi s-a părut şi acum zece când am văzut pentru prima dată o parte din aceasta, aşa mi s-a părut şi anul trecut. Ce-i drept, este destul de mare şi cuprinzătoare, totodată " abundentă" în obiective turistice. După cum ştii, sudul diferă foarte mult de nord, sudul nu este foarte bătut de turişti fiind mai greu abordabil, de aceea mi se pare binevenită orice descriere a locurilor mai puţin frecventate, tocmai pentru ca cei ce merg în Creta să ştie ce ar vrea să aleagă să viziteze. Fiindcă unora chiar le plac locurile mai retrase, mai izolate, mai puţin aglomerate.
Mă bucur că ţi-a plăcut Paleochora, ştiu că genul acesta de staţiuni (ca şi Loutro, Sfakia, de altfel) sunt şi pe gustul tău, ca şi pe al meu.
Te pup şi eu cu drag şi sper să ne revedem atunci când va fi întâlnirea!
Si noi am fost impresionati de Paleochora, pe care am descoperit-o absolut intamplator, cand alungati de vantul taios de la Elafonissi, la o intersectie in loc sa o luam spre Chania, am ales varianta spre dreapta, ca sa mai aruncam o privire.
Nu am avut suficient timp sa strabatem intreaga localitate, asa amanuntit, se pare ca am stat pe plaja Pachia Ammos dupa cum ai denumit-o tu si am avut aceeasi problema ca si voi cu vantul, care ne-a taiat elanul de a face baie, dar ne-am bucurat de o priveliste frumoasa a apusului, stand la o terasa pe plaja. Putem sa spunem ca doar " am tras cu ochiul" si ne-am bucura sa mai ajungem acolo, simteam ca mai aveam de vazut. Acum dupa articolul tau, chiar nu o sa ratez ocazia daca ajung prin zona.
Tare mi se face dor de Creta, dar anul acesta sper sa ajung sa ma plimb pe plajele Kefaloniei, pe care le-ai descris asa frumos, ca o sa imi fie tare greu sa aleg.
@teona: Mă bucur să ştiu că aţi fost şi voi în Paleochora şi că v-a plăcut orăşelul cu aer uşor " wild" , preferatul hippioţilor şi al celor cu spirit liber. Chiar mă întrebam dacă n-o mai fi ajuns nimeni pe acolo, chiar dacă e destul de departe de Chania, totuşi face parte din civilizaţie! De aceea, atunci când am zărit prin orăşel acea maşină înmatriculată la noi în ţară, am tresărit de uimire şi bucurie în acelaşi timp.
E drept că reprezintă o altă faţă a Cretei, care, după cum probabil ai constatat şi tu, este diferită mult în sud, faţă de nord.
Cât priveşte vacanţa pe care urmează s-o ai în Kefalonia, îţi doresc din toată inima să se materializeze, aşa cum le doresc tuturor să aibă parte de vacanţele dorite şi visate, să scăpăm cu bine din coşmarul pe care-l trăim momentan. Toate cele bune!
@irinad: Frumos, nu am ce comenta, dar... m-ai suparat cu poza cu gavrosii, am inghitit in sec instant, de unde gasesc eu aici asa ceva?
Felicitari, votat cu mare drag.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2021 Peninsula Akrotiri, frumuseți naturale, frumuseți create de oameni — scris în 28.01.22 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Din nou în sudul insulei Creta, de data asta la Palaiochora! — scris în 12.11.20 de maryka din GHIMBAV [BV] - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Mânăstirea Chrysoskalitissa — Pasul de Aur din insula Creta! — scris în 03.11.20 de maryka din GHIMBAV [BV] - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Loutro, un mic paradis, musai de văzut măcar o dată în viață! — scris în 01.11.20 de maryka din GHIMBAV [BV] - RECOMANDĂ
- Aug.2019 Loutro, o oaza de autenticitate — scris în 29.08.19 de killtox din ROMANIA - RECOMANDĂ
- Jun.2019 „Bolovanii” antici de pe meleagurile Cretei de vest — scris în 07.04.20 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Sate tradiționale de munte din Creta vestică sau Creta nu înseamnă numai țărmuri, mare și plaje — scris în 24.03.20 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ