Centrul Cultural Belem - Colecția Muzeului Berardo

TIPĂREȘTE

CENTRUL CULTURAL BELEM - Muzeul BERARDO - cea mai mare colecție de artă modernă a Portugaliei.

Praca do Imperio –Tramvai 15

Lisabona intră în dialog final cu turistul din mine… prin ocheanul meu marinăresc mă uit în ultima zi de sejur într-o oglindă modernă... voi debarca astăzi pe, plajele artistice’’ în cel mai mare centru cultural portughez... nu fugiți de pe ecrane, rămâneti în tramvaiul meu artistic, că nu intenționez deloc să vă torn prea multe licori teoretice din amforele artei moderne … am consumat doar câteva mormane de fituici cu notițe, fără de ele s-ar fi dus totul în coșul uitării. :)

Sunt pentru a treia oară în Belem, la locul de origine nostalgic al celor plecați să, dea lumii noi lumi ‘’, pe malurile fluviului Tejo, peste drum de bijuteria manuelină Jeronimus... revăd o citadelă albă uriașă, modernă, nu am bătut încă la ușa ei … . E Centrul Cultural Belem care s-a implantat în piața Imperiului, ca un arc nou peste timpul istoric, e plin de glorie contemporană, miliardarul José Berardo are aici un muzeu unic cu o colectie privată internatională de artă din 2007... e doar un împrumut pe 10 ani, prelungit recent până în 2022.

Fortăreața modernă cu alură marocană e ca o pasăre atotcuceritoare, e gigantică, orgolioasă, nu se potrivește deloc cu decorul istoric de peste drum … nu mă miră că la aparitia ei portughezii au ridicat vocea … Centrul Cultural Belem s-a lovit initial de o opozitie acerbă, locuitorii l-au privit ca pe un spin în ochi, cu timpul disputa s-a stins și Muzeul Berardo a devenit un tezaur de artă modernă contemporană, un pilon al culturii internationale … 6 milioane de vizitatori i-au trecut deja pragul.

Indiferent de pe ce latură privesc monumentala clădire simt vântul modernitătii … Centrul Cultural Belem stă sub cerul lusitan... mă învăluie o căldură suavă matinală la ora 9, duminica termometrul va urca la 35 de grade… am scăpat de tristetile Lisabonei... mă uit la niște steaguri ce flutură în fața fortăretei, caut intrarea principală și dau de niște portughezi ce -și aranjau marfa în incinta complexului... e miros de pâine proaspătă scoasă din cuptor … mă uit de jur împrejur și realizez că e rost de un târg local cu produse autentice... ochii mei cerceteaza amuzati un stand cu scăunele roz și albastre și niste lichioruri în sticluțe minunate.

Centrul Cultural Belem -www.ccb. pt

Silueta CCB a apărut în 1994, clădirea a fost proiectată de arhitectul portughez Manuel Salgado și italianul Vittorio Gregoretti … gândul m-a dus la Centrul Beaubourg din Paris, care a stârnit la ivirea lui aceleasi controverse … initial edificiul portughez modern a fost destinat președentiei Uniunii Europene care a revenit Portugaliei in 1992, apoi în 1994 Lisabona devenea si capitala culturală a Europei.

CCB e un conglomerat de clădiri din marmură albă nelucioasă care acoperă 140 000 m. p., legate între ele prin culoare si pasarele … distingem trei module –Centrul de reuniuni cu 18 săli moderne, Centrul de expozitii și Centrul de spectacole cu trei săli, unde iubitorii artei urmaresc piese de teatru, balet, muzică simfonică sau de operă.

Din 2007 centrul de expozitii este gazda Muzeului Berardo care functionează într-un pavilion urias de peste 11 000m. p.

Muzeul a fost inițiat de o fundație de artă modernă în 2006 și poartă numele miliardarului portughez Berardo, colectia cuprinde cu predilectie artă europeană și americană modernă …. parcă retrăiesc filmul cu muzeul Reina Sofia de la Madrid, precis voi da din nou în clocote intelectuale … și nu mă înșel deloc. :)).

In ciuda notorietătii lui mondiale, nu prea s-a deschis în mine trapa emotiei artstice, căci nu sunt specialist … așadar voi culege cu lingurița spuma artistică… pic cu pic voi pune în castron o mică portie de cubism cu Picasso, mult suprarealism că aici sunt pe un teren mai cunoscut, oleacă de expressionism abstract, pop art și alte curente moderne... castronul s-a umplut și a dat pe afară, în urma luptei tensionate din capul meu, s-au luat la întrecere curentele artistice până m-au dat gata de picioare … flacăra pasiunii e pentru cei avizati, sper să nu mă acuzati de prea mult conservatorism. :))

In interiorul muzeului Berardo si-au dat rendez –vous curentele artistice ale secolelor 20 și 21 … un arbore artistic superb a lui M. Dubuffet stă impasibil la intrare, ce-I pasă lui de turbulențele vremurilor?

Muzeul se deschide la ora 10... mai am de asteptat 30 de minutele… studiez copacul ce privește spre muzeu, e alb, fixat acolo la intrare, străluceste și-l fotografiez, parcă e un avion, nu are crengile egale, vrea să decoleze.

El pare să-și deschidă ramurile spre intrarea în pădurea confuză de capodopere ce așteaptă să o descoperi gratuit … acest arbore este el însuși o operă de artă, numită Arborele Biplan …

Miliardarul Jose Berardo și colecția lui privată

Cine este filantropul José Berardo? un om de afaceri prosper născut în Madeira, care a emigrat la 18 ani în Africa de Sud, era sărac dar a făcut avere în domeniul minier.

El revine în Portugalia după 20 de ani în 1980… interesele lui materiale sunt diversificate în domeniul bancar, în piața imobiliară, vinuri, petrol, tutun, computer, industria filmului, artă etc.

Ideea colectiei a prins contur în 1990 cu ajutorul lui Fernando Capela, care s-a ocupat de achizitionarea operelor de artă moderne la licitatii în marile galerii de artă.

Lansarea colectiei a fost visul vietii sale, în anul 2007 comorile își găsesc casa în Centrul Cultural Belem, în muzeul care poartă numele Berardo … colectia e împrumutată statului … cam aceeasi poveste am întalnit-o și la muzeul Bornemitza din Madrid.

Muzeul Berardo -cea mai mare colecție de artă modernă a sec. 20 din Portugalia

Colectia muzeului include lucrări de acum 100 de ani … sunt reprezentate cam 70 de tendinte artistice, 1000 de opere și 500 de artisti internationali.

Lume puțină duminica în muzeu, sute de turisti stau la coadă dincolo la mânăstire … încep să mă las pradă vrajei artistice moderne, cam 2 ore, descifrând în van un puzzle artistic prea complicat.

Prima parte a expozitiei de la etajul 2 este o călătorie artistică în secolul 20, pornind de la cubism, suprarealism, artă pop, minimalism și artă conceptuală.

Expoziția permanentă:1900-1960

Incep dansul acrobatic prin fața unor tablouri valoroase, curente artistice se succed în fața mea, îmi cad parcă niște bile în cap tot citind sumar descrierea teoretică a acestora pe pliantul primit la intrare, dar si pe panourile din sali... incep o noua lectie artistica.

La parter încep să mă plimb agale la braț cu Picasso Picasso și cu invenția cubismului, până ajung la Marcel Duchamp și la Dadaism.

Cubismul , cea mai importantă revolutie culturală a sec. 20, care a schimbat modul de a privi lumea, a fost un punct de cotitură, așa că stop cadru pe cunoscutul Picasso prezent cu Cap de Femeie , un portret fragmentat și simplificat... descopăr și al doilea tablou cu Femeie într-un fotoliu.

Dadaismul merge pe altă potecă, schimbând rolul traditional al artistului si spectatorului … asa că mă fixez pe MARCEL DUCHAMP, care clipeste seducător cu celebra lui operă Porte -Bouteile , îmi ascut mintea cu experimentul lui artistic și admir rece un obiect cotidian ridicat la rangul de operă de artă.

Sar șotronul peste constructivism și mă așez cuminte ca un fluture colorat pe mișcarea artstică Stilul , De Stijl atat de cunoscută mie din Olanda.

Uite și pe Piet Mondrian cu Tablou cu galben, negru, albastru, roșu… mă uit la niște forme geometrice umplute cu culorile primare, recapitulând în sinea mea că liniile orizontale și verticale reprezintă natura și peisajul.

Trec ca glonțul prin arta abstractă între cele două războaie mondiale, într-o perioadă de mari nelinisti... mă atrage doar Jean Arp cu o lucrare fără titlu.

Suprarealismul cu Salvador Dali, Juan Miro, Rene Magritte, Paul Delvaux, Max Ernst, Andre Masson, Man Ray.

Mă aflu pe tărâmul căutărilor virgine, caut alături de Salvador Dali un nou limbaj de artă și în mijlocul unei săli admir Telefonul Afrodisiac de culoare albă, am mai văzut unul la fel și la muzeul din Rotterdam, la Boymans.

In sala suprarealismului mă șochează ca și la Reina Sofia în Madrid, Max Ernst , nu mai văd însă păsări moarte, ci niște maci strălucitori pe un fundal negru.

Andre Masson are în, Femeie atacată de păsari'' o lucrare mult prea grea, ce respiră o fortă violentă.

Belgianul Rene Magritte , unul din favoritii mei își caută propriul stil în, Le Gouffre Argenté'', un tablou plin de mister, unde se scurge încă o sevă suprarealistă, tipul reuseste să zguduie orice spectator.

Man Ray în, Café Man Ray'' recrează o cafenea pariziană într-o grădină, ca să intri, e musai să ciocăni într-o lingură de lemn mică pentru zahăr.

Picturile se scurg în fața mea ca un pârâu de munte, aleargă pe pereti și râd de picioarele mele obosite și capul prea înfierbântat și confuz … cedez de multe ori terenul și trec podul ajungand la miscarea Cobra , care caută să provoace și să reconfigureze arta... mă odihnesc în fața lui Karel Apel cu, Săritură în spațiu'' și fac un nou salt in sălile muzeului.

Expresionismul abstract -artiști europeni migrează în USA în timpul celui de-al doilea război mondial, New York-ul devine cel mai important centru de artă... mă fixez doar pe Jack Pollock , un artist rebel și o figură de corifeu a mișcării... în lucrarea Capul , un tablou tensionat, artistul se învârte în jurul feței unui minotaur, luptându-se cu demonii... ai lui sau ai mei?

Trec în revistă Noua scoala de la Paris , pe Fernard Leger, Grupul zero format de niște artisti din Dusseldorf, Fontana, Manzoni și Klein și depăsesc cicatricile artistice lăsate de cele două războaie mondiale, ajungând pe tărâmul Figuratiei existentiale care prin Francis Bacon pare preocupata să reflecteze asupra conditiei umane.

Oedip si Sfinxul dupa Ingres e o piesă tare a colectiei... arta devine un joc, Francis Bacon dezvoltă într-un tablou foarte admirat de public... o temă clasică în Oedip... ce să văd? un cap, un picior bandajat și două picături de sange. Oedip e un atlet rănit, care arată sfinxului un picior rănit... fundalul tabloului e roz și captează publicul... un domn cu un copil s-au așezat pe podea și descifrează în mintea lor mesajul capodoperei.

Acrobatiile mele abstracte continuă în fine cu un nou limbaj vizual bazat pe elementele artei de consum în British Pop Art , o miscare independentă artistic din 1954.

American Art Pop

Arta pop răstoarnă criteriile de apreciere ale artei din bătrâna Europă... în anii 60 lucrările de artă se inspiră din societatea de consum, modul de percepere al culturii e pentru toată lumea. Andy Warhol apare în fața mea cu pachetele Brillo Box , ridicate la rangul de operă de artă și Ten Foot Flowers ... el este liderul miscării, devenit celebru cu cutiile lui de supă.

Etajul unu -expoziție permanentă:1960-1990

Expoziția de la etajul unu aduce în prim plan mișcări artistice precum Minimalismul, Conceptualismul, Art Povera și multe altele...

Muzeul organizeaza și expozitii temporare... m-a încântat expozitia de fotografii a germanilor Nan Gold si Hilla Becher...

Colecția muzeului cuprinde desigur și opere de sculptură, Henri Moore sau Alexander Calder de exemplu, dar și tot felul de instalatii moderniste.

Complexul Centrului Cultural Belem are în dotare o bibliotecă, un restaurant, două baruri si chiar cateva mici magazine... nu uitati să mergeti prin grădinile din spate, adevărate oaze de verdeată care se uita spre Tejo si Monumentul Descoperirilor.

Muzeul Berardo se bucura de mare pretuire artistică, călatoria mea a ramas plină de interogatii si clinchete de zurgalai... din mai 2017 intrarea este 5 euro, duminica gratuit.

---

VIZUALIZĂRI: 1792 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI