Navigând prin excepționalul Muzeu Maritim din Belem, alături de marii descoperitori

TIPĂREȘTE

Site – museu.marinha.pt , adresa –Praça do Imperio

Sunt în Belem, pe malul fluviului Tejo, într-un spațiu generos în Piața Imperiului… am lăsat în spate fațada ireală a Mânăstirii Ieronimilor, unde este o coadă infernală de turiști din Babilonul internațional și mă îndrept hotărât spre unul din cele mai bune muzee maritime ale Europei, o premiera pe Afa, din câte văd.

Am hibernat destul pe punte, ascult momentan un CD cu un cântec de fado, cu off și dor, numit O Marinheiro, examinez un set de poze cu bărci, bărcuțe, galioane, hărți, un muzeu întreg … poate curge inspirația din ureche și voi reuși să fac cu voi ocolul lumii în câteva minute.

Astăzi mă metamorfozez în navigator portughez, nu prea am tragere de inimă, nu am nici măcar grad de matelot, mă legăn confuz cu ochii pe o caravelă, sper să umflu pânzele articolului, nu prea știu să împletesc nodurile marinărești prin vorbe, să nu dați cu mătura prea tare pe punte după mine, cei ce vă pricepeți.

Eu sunt astăzi ghidul vostru nepriceput în Muzeul de Marină din Belem, e duminică și intrăm cu mâinile goale, e pomană generală, economisesc 5 euro.

Am rău de mare, dar uite suflă oleacă și taifunul inspirației prin capul meu de marinar amator... plutesc pe val cu viziuni marine despre marea epocă a descoperilor geografice portugheze … stati să strănut oleacă, am dispozitie spre viroză, am răcit în cabina unei barje regale ce venea pe Tejo, aproape de Monumentul Descoperirilor, bandajat parțial la momentul vizitei mele … splendoare și melancolie portugheză.

Sunt după trei ani din nou în Belem, pe un soare torid în monumentala Praca do Imperio, la ceas matinal... sunt la locul de origine al povestirii marinărești, la capătul lumii … de aici plecară spre glorie marii navigatori portughezi să descopere noi teritorii și să vină acasă cu corăbiile pline, într-o vreme când Portugalia, țară mică, era stăpână peste un imperiu nemărginit.

Mă aflu în aripa nord –vestică a Mânăstirii Jeronimus, locația muzeului maritim nu este deloc întâmplătoare, e chiar simbolică, el doarme pe locul unui fost schit ridicat de printul Henric Navigatorul, unde s-a rugat și Vasco da Gama, înainte să plece în expediția lui spre Indii.

Dar a venit vremea să desfacem nodul marinăresc al povestirii … cine stă oare la originea muzeului maritim?

Regele Luis I, oceanograf el însuși și navigator ilustru, singurul monarh care a condus și a comandat o navă portugheză, a avut inițiativa înființării acestui muzeu despre pionerii descoperirlor geografice.

O bogată colectie de machete și piese istorice din sec. 16 și 17 se afla deja în Palatul Ajuda, din păcate un mare incendiu distruge colectia în 1916.

In 1948 un tip destept și bogat, Henrique Manfroy de Leixas lasă după moartea sa o impresionantă colectie de machete și obiecte Scolii navale, ele se vor regăsi ulterior în actualul muzeu, care și-a deschis ușile în 1962.

Colecțiile muzeului -Expoziția permanentă

Museu de Marinha are o colecție eclectică uriașă de obiecte și artefacte, ce trebuie evidențiat este în primul rând mărimea ei, sunt 17000 de piese, din care 2500 fac parte din expozitia permanentă a muzeului și 30 000 de fotografii.

Al doilea aspect sesizat de mine e marea varietate de obiecte, globuri, statui, picturi cu teme marine, instrumente de navigatie, hărti, uniforme militare și vase, la care m-am uitat nepricepută, exact ca vițelul la poarta nouă.

Nu în ultimul rând, muzeul furnizează o lectie de istorie a navigatiei prin modelele de bărci, corăbii, fregate, galioane, barje din epoca de expansiune maritimă a Portugaliei, adică toate minunătiile astea, apartin tezaurului național portughez.

Călătoria mea maritimă prin superbul muzeu e fără busolă de marinar, 15 săli te invită la parter și la etaj să admiri în vitrine uriașa colecție, cronologic, pe secole, începând cu sec. 15 până în secolul 20.

La parter, în holul de intrare e o statuie cu încăpățânatului Henric Navigatorul, înconjurat de alti navigatori, pe fundalul unei planisfere ce indică drumul expansiunii portugheze între secolele 11-16 și modul cum a fost împărtită lumea între portughezi și spanioli, în urma unui tratat.

Printul mărilor, care a coordonat colosalul efort organizatoric și economic al secolului 15, din care s-a născut expansiunea lusitană, face onorurile … el salută mândru zecile de vizitatori, de la mic la mare, invitându-I tăcut într-o călătorie fascinantă, pentru a descoperi puterea maritimă a fostului imperiu.

Sala Descoperirilor

Sala descoperirilor e un salon imens ce ne teleportează la intrare direct în mijlocul secolului 15, trasând liniile de cucerire și de explorare a lumii noi.

Această sală dezvăluie o perioadă emblematică din istoria maritimă a țării ce a contribuit la descoperirea unor noi orizonturi, motivate desigur de nevoi economice.

Cu ochii pe o hartă uriasă cobor cu ochii în josul Africii, privesc apoi spre coasta Indiei și visez la Vasco da Gama, ajung cu Bartolomeu Diaz la Capul Bunei Speranțe, reflectez o clipă la vitejii portughezi ce au ajuns primii în Marea Chinei, în Japonia și nu-l neglijez nici Pedro Cabral descoperind Brazilia … pe final fac înconjurul lumii cu compasul ochilor, alături de Magellan.

Sala descoperirilor e sala suprematiei maritime, ea pune accent pe progresele înregistrate în tehnica de construire a mărilor corăbii.

O sculptură cu Sfântul Rafael, care l-ar fi însoțit pe Vasco da Gama în expeditiile sale si un glob pământesc de la 1645 sunt doar două piese valoroase ale muzeului.

In centrul sălii e o colectie de nave, fiecare cu eticheta și istoria ei, mentionez doar caravelele ce au purtat primul val de navigatori până în sudul Africii, apoi niște corăbii ce au ajuns în India în 1498, în China în 1513 și apoi în Japonia.

Panouri mari explicative în portugheză și engleză, oferă lectii veritabile de geografie și istorie navală … mă opresc fugar cu ochii pe cel ce scrie ,,Descoperirile si constructia de nave’’.

Marea a jucat un rol economic decisiv în istoria Portugaliei, prin pescuit și comertul marin. Constructia de nave va fi încurajată de monarhii portughezi, odată cu expansiunea maritimă și cu primele voiaje de explorare, apare nevoia de construire a unor noi tipuri de corăbii, capabile să surmonteze tehnic pericolele și furtunile …. mă uit la caravelele sec. 15, rapide, agere pentru acele timpuri, usor de mânuit și mă opresc apoi pe secolul 16.

După descoperirea Indiei, portughezii au nevoie de vase mai mari și mai puternice pentru a face față călătoriilor dificile și pentru transportul mărfurilor.

Admir o navă construită în secolul 16, numită Madre de Deus , citesc, mă instruiesc, ea a făcut două călătorii în India și în al doilea voiaj, a fost capturată de englezi.

Sala de secol 18 dezvăluie fața unei Potugalii devenită putere oceanică, care construieste o flotă de mare forță pentru a-și menține supremația pe mare.

Sălile de secol 19/20 demonstrează continuarea strategiei maritime și prezintă modele de mari veliere cu evolutia marinei de război portugheze … scurt popas în fața colțului expozițional cu istoria navei -școală Sagres, ambasador itinerant al Portugaliei.

Razboiul pe mare era un element al vieții de zi cu zi, datorită competitiei cu casele regale europene se dezvoltă artileria navală și apar vasele de război, în lupta crucială pentru putere și protectie, în raport cu fortele comerciale musulmane și venetiene.

Privirea mea se opreste pe două fregate, una se cheamă Rainha de Portugalia din secolul 19, cealaltă se cheamă Ulisse … fotografiez și fregata Fernando II e Gloria, construită în Goa în 1843.

Fregata Rainha a Portugaliei a fost cumpărată în Anglia și a fost botezată Regina Portugaliei, fregata Ulisse e o navă cu 44 de pusti, construită in Lisabona si lansată în 1792 … noroc cu pozele și turistii grămada pe ea, altfel uitam detaliile.

Ultima fregată a participat la numeroase misiuni pe mare și l-a transportat pe regele Joao V și familia regală în Brazilia.

Urmează o serie de săli ce expun aspecte ale flotei civile portugheze, sala camerei comerciale marine, sala pescuitului pe coastă și a traficului pe râu... am uitat să menționez Sala Orientului, ce prezintă la etaj un ansamblu de bărci orientale, mobilier, portelan, picturi marine, toate au aceeasi sursă, Orientul.

Ajung apoi în sala destinată plăcerilor regale, limitată exclusiv familiei regale... aici începe povestea regelui Carlos și a reginei Amalia.

Din cele 5 iahturi Amelia, ce o onorau pe regină, patru au fost folosite pentru campaniile oceanografice ale regelui după 1896... l-am cunoscut pe măria sa și în Muzeul Marii la Cascais în 2013 (vezi impresii).

Iahtul Amelia IV din muzeu este unuldin vasele emblematice portugheze, achizitionat de regele Carlos (1863-1908.), el a fost folosit de familia regală din 1887 până în 1910.

Acest iaht e celebru deoarece l-a transportat pe fiul lui, ultimul rege Manuel în exil, după instaurarea Republicii Portugheze.

In această sală studiez prin geam cabinele mobilate ale cuplului regal, e o atmosferă privată, intimă... studiez mobilierul, vesela, portelanurile, cristalele... e mare înghesuială, locul e foarte strâmt.

Pavilionul Barjelor Regale -Pavilhao das Galeotas

Un pavilion special aflat afară este cu totul exceptional și impresionant, sunt copleșită de grandoarea vaselor originale... regina Maria I a poruncit construirea celei mai frumoase barje regale, realizată de artistul Manuel Vieira, decoratiile ei aurite captează atenția.

6 galioane au fost construite în secolul 18 pentru uzul familiei regale portugheze și alti demnitari ai statului.

Piesa de aur este Bergantim Real sau Barja Regala a reginei Maria I, 78 de vâslasi trăgeau la rame, pentru a o transporta pe regină și musafirii ei, Kaiserul german Wilhelm II sau regina Elisabeta II a Angliei în 1957.

Celelalte barje au aparținut regelui Joao V, Regelui Jose, Donei Carlota Joaquina și regelui Manuel.

In sală sunt și câteva hidroplane... la loc de cinste e cel care a fost folosit pentru a traversa sudul Oceanului Atlantic în 1922.

Planetariul Calouste Gulbenkian

Lângă Mănăstirea Jeronimos se află Planetariul , care face parte tot din Muzeul Marinei, aici curioșii au șansa să descopere lucruri inedite despre călătoria lui Vasco da Gama și Bartolomeu Dias.

Am încheiat vizita muzeului în elegantul restaurant și magazin de suveniruri scumpe, aflat în alt corp.

M-am îndreptat spre Monumentul Descoperirilor, să-mi iau adio de la navigatori... mi-era dor de prora de navă medievală, cu vârful dirijat spre apă... acolo pe puntea simbolică a caravelei din beton și marmură se aude încă poetul Camoes, ce a dedicat un poem epic epocii marilor descoperiri... da, am simțit adierea istoriei și m-a luat un frison.

Concluzie... mergeti și vizitați muzeul marinei și veti descoperi singuri de ce Lisabona e cel mai frumos ,,capăt de lume’’, poate aveți și norocul să ascultati imnul portughez la un meci de fotbal... el intonează încă: ,,Eroi ai mării, popor nobil, națiune dârză și nemuritoare, redați voi astăzi a Portugaliei, splendoare ’’-parcă-mi vine să mă mut acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 2304 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI