Povestea Lisabonei la ea acasă: Lisboa Story Center

TIPĂREȘTE

Frumoasa Lisabona are o poveste cutremurătoare la propriu și la figurat, lucru pe care l-am aflat încă de când am fost prima dată, însă abia a doua oară am fost curioși, mai bine zis ne-am găsit răgazul necesar să devenim curioși, într-atât încât să călcăm pragul acestui muzeu și să aflăm de la lusitani mesajul lor despre istoria orașului.

Localizare

Adresă: Praça do Comércio 78,1100-148 Lisboa, Portugalia

Website: www.lisboastorycentre. pt/en

Tel: +351 21 194 1099

e-mail: info@lisboastorycentre. pt

Preț bilet: 6,5 €, pentru pensionari şi studenţi 4,5 €, pentru copii 3 €, iar pentru deținătorii de Lisboa Card gratis, fiind inclus în acesta

Cu o poziție de excepție într-una din clădirile emblematice ce mărginesc cea mai largă, dar și cea mai celebră piață a Lisabonei, Lisboa Story Center este cea mai bună opțiune pentru a cunoaște povestea locului, putând fi pe placul oricui îi trece pragul. Se desfășoară pe două niveluri: parter și etaj, iar o vizită se consumă cam într-o oră. Nu e nevoie de ghid, încă de la intrare ești întrebat în ce limbă să-ți fie pus la dispoziție audioguide-ul, dar în română nu există, așa că am optat pentru engleză.

Este foarte captivant, nici vorbă de plictiseală, totul este interactiv: imagini expuse pe pereţi, dar şi în filmulețe bine realizate, cu sonor pe măsură, manechine, miniaturi, echipamentul și tehnologia concurând la reprezentarea cronologică a evenimentelor din viața Lisabonei, astfel încât, vizitatorul să facă o călătorie în timp și să se edifice din toate punctele de vedere. Este modern în acelaşi timp, bine gândit şi organizat, aşa încât cine îl vizitează are ocazia să înţeleagă cele mai de seamă momente ale capitalei portugheze şi să se familiarizeze cât de cât cu povestea sa, fiindu-le util mai ales acelora care nu stau prea bine la capitolul timp alocat documentării.

Muzeul se întinde pe şase zone expoziţionale (aprox. 2.200 mp) care cuprind şaptesprezece capitole, numerotate cu cifre romane, ce prezintă evenimentele din istoria Lisabonei încă din cele mai vechi timpuri şi până în vremurile noastre.

La parter se află recepţia, colţul dedicat informaţiilor turistice, precum şi un magazin micuţ de cadouri de unde se pot cumpăra suvenire, cărți poștale, articole de papetărie, bijuterii și multe altele. La etaj se desfăşoară zona expoziţională permanentă denumită “Lisabona virtuală” , dar şi locul unde se etalează expoziţiile temporare, inclusiv aşa-numitele săli de activităţi.

De cum am păşit în interior, vă spuneam că am primit audioguide-ul aferent, apoi ne-am lansat pe flux. Fotografiatul este permis aproape peste tot, însă fără blitz.

În prima zonă (capitolele I-IV) aflăm despre originile Lisabonei. Deşi legendele îl dădeau pe Ulise drept întemeietorul Lisabonei (numele grecesc al oraşului fiind Olissipo), se pare că potrivit unor teorii ştiinţifice, fenicienii au fondat Alis Ubbo (Portul Încântător). Apoi au urmat romanii, vizigoţii, maurii. Oricum din această secţiune rezultă că ritmurile de viață marcate inițial de râul Tejo, pământ, mare și cer s-au schimbat odată cu venirea colonizatorilor, cuceritorilor și odată cu construirea zidurilor orașului. Însă miturile și legendele sunt redate împletit cu realitatea faptelor istorice.

În cea de-a doua zonă (capitolele V-X) este prezentat noul rol cosmopolit jucat de Lisabona după marile călătorii şi descoperiri care au adus bogăţie fără precedent orașului. Este scos în evidenţă caracterul său în Epoca de Aur a Imperiului Colonial Portughez când aceasta a devenit capitala comerţului cu Africa, India, Orientul Îndepărtat şi, desigur, Brazilia.

Lisabona şi Imperiul Portughez ating apogeul înfloririi după expediţiile lui Vasco da Gama, lucru foarte bine reprezentat grafic în imaginile de pe pereţi.

Zona a treia (capitolele XI-XIV) este cea mai tulburătoare, fiind alocată cutremurului devastator, de la 1 noiembrie 1755, punct de mare cotitură în istoria oraşului. În acea zi, cunoscută din punct de vedere al calendarului creştin romano-catolic, ca Ziua Tuturor Sfinţilor, Lisabona s-a confruntat cu cel mai mare cataclism care i-a marcat existenţa, fiind aproape distrusă în urma sa. Cutremurul a fost însoţit de numeroase incendii şi chiar de un uriaş tsunami care a măturat coasta. Se spune că ar fi fost de magnitudine estimată 9 pe scara Richter raportat la ceea ce ştiu oamenii de ştiinţă astăzi despre seisme şi ar fi durat cam 6 minute. Circa 30.000 de oameni şi-ar fi pierdut viaţa atunci.

În afara desenelor şi reprezentărilor grafice, am fost inviati într-o sală numită a Cutremurului în care am vizionat un filmuleţ foarte interesant şi cât se poate de real despre cum a surprins acest dezastru natural locuitorii Lisabonei, cât de mult le-a schimbat viaţa în rău, distrugându-le cam tot ceea ce construiseră până atunci, transformând în ruine agoniseala lor. Singura parte a oraşului rămasă cât de cât în picioare a fost colina pe care se află cartierul Alfama şi pe care se înalţă şi astăzi Castelul Saõ Jorge.

Desigur că scopul filmuleţului fusese atins atunci când, la final, aproape toţi telespectatorii erau vizibil emoţionaţi şi mişcaţi de nenorocirea ce se abătuse asupra locuitorilor Lisabonei din secolul al XVIII-lea. Cutremurul din 1755 a fost prezentat într-o experiență uluitoare pe care nimeni nu o va putea uita uşor.

Zona a patra (capitolele XV-XVI) este dedicată renaşterii Lisabonei sub bagheta marchizului (Marquês) de Pombal, căruia regele îi dădude sarcina cea mai dificilă, aceea de reconstruire a oraşului. Conform planurilor sale urbanistice, marchizul, care era prim-ministrul regelui José I al Portugaliei, a reuşit să mobilizeze toată ţara pentru refacerea capitalei distruse. Acesta a ales un plan riguros şi practic care prevedea străzi drepte, pieţe largi şi clădiri neoclasice uniforme, ceea ce i-a adus renumele de a fi imprimat stilul arhitectural pombalin, botezat după numele său.

Marquês de Pombal este prezentat sub forma unei holograme, la lucru, aplecat asupra planurilor sale desfăşurate pe un birou generos. Nu e de mirare că a reuşit în numai un an să pună pe picioare mare parte din noua Lisabona. Se ghida după un dicton propriu:“Ce facem acum? Îngropăm morții și vindecăm pe cei vii!” , iar dacă, de regulă, după o asemenea calamitate ar fi urmat în mod natural diverse molime, Lisabona nu a avut nicio epidemie ulterioară.

Ca fapt divers, fiindcă marchizul a fost primul care a încercat să descrie pe larg, științific, obiectiv cauzele și consecințele unui cutremur de o asemenea anvergură, este considerat un precursor al oamenilor de știință seismologici moderni.

Cea de-a cincea zonă (capitolul XVII) a Lisboa Story Center este despre Piața Comerțului (Praça da Comérçio) – cunoscută și sub numele de Terreiro do Paço –, cea mai spectaculoasă piaţă a Lisabonei, cea care a jucat un rol cheie în istoria Lisabonei.

Terreiro do Paço a fost piaţa palatului regal şi timp de mai multe secole, principala poartă maritimă a oraşului. Aici aveau loc atât ceremooniile de primire a oaspeţilor regali care veneau pe mare, cât şi o serie de festivităţi publice şi luptele cu tauri.

Construită larg, în formă de U, este mărginită de clădiri neoclasice cu arcade la parter. Latura nordică a pieţei este întreruptă de arc triumfal grandios, Arco de Rua Augusta, care face legătura cu strada pietonală Augusta. Arcul este decorat cu figuri alegorice şi blazonul Lisabonei flancat de statuile unor personalităţi istorice, printre care, desigur, şi cea a Marquês de Pombal, coordonatorul lucrărilor de reconstrucţie a oraşului. Cele mai multe clădiri din piaţă sunt ocupate astăzi de birouri guvernamentale şi au la parter restaurante şi cafenele. Însuşi Lisboa Story Center este unul dintre ocupanţii de la parterul de pe stânga, cum privim spre fuviu, alături de principalul Centru de Informaţii Turistice al capitalei portugheze.

În mijloc tronează un grup statuar din care se remarcă monumentul ecvestru al regelui José I orientat spre Cais de Colunas, o serie de trepte de marmură care coboară până la linia apei, iar la stânga acestora se află terminalul pentru feriboturi Estaçao Fluvial Terreiro do Paço.

Vizita se încheie în zona cu numărul şase, care se află la tot etaj și unde se găseşte un panou interactiv cu ecrane tactile menit pentru a afla mai multe despre o mulţime de evenimente cheie din istoria Lisabonei.

În concluzie, recomand cu mâna pe inimă o vizită la Lisboa Story Center, poate mai înaintea altora, este foarte potrivită celor care vor să cunoască istoria capitalei portugheze într-un mod interactiv şi plăcut, fără a fi nevoiţi să se afunde cu nasul în diverse ghiduri sau articole de pe internet. Lansez invitaţia mai cu seamă pentru deţinătorii de Lisboa Card, însă nici pentru aceia care nu-l au nu reprezintă o cheltuială prea mare având ocazia să afle cele mai importante momente recostituite într-o manieră foarte interesantă.

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=0vW4PaWwMwo

---

VIZUALIZĂRI: 1067 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI