Seara Muzeelor

TIPĂREȘTE

Imi place atmosfera de sarbatoare, imi plac oamenii curiosi, care lasa oboseala la o parte si vin sa participe cu mic, cu mare, la acesta sarbatoare a artei, a frumosului si-a maretiei. Parca oamenii erau mai frumosi, mai buni, mai altfel. O evadare din rutina zilnica si materialista in care traim, parca atmosfera incarcata pozitv, facea ca toti sa rezistam cu orele la coada fara sa ne plangem. Am vazut multi oameni, toti calmi, civilizati, copiii care de obicei n-au stare, stateau cuminti la coada, asteptand sa intre. Un sentiment deosebit creeaza acesta sarbatoare, caci pentru mine este o sarbatoare.

Am cautat in program sa vedem ceva ziua si seara. Anul trecut am ales pana-n ora 14 sa vizitam Muzeul Satului Dimitrie Gusti, dupa ora 14, Muzeul de Istorie si Muzeul Municipiului Bucuresti.

In acest an ne-am facut un program aproximativ de vizionare a trei sau patru muzee, tot seara. Am hotarat sa incepem cu Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa. Banuiam ce coada imensa va fi la intrare. Pentru ca programul incepea la ora 18, am hotarat sa ajungem acolo mult mai devreme. Pe o ploaie de nu-ti venea sa dai un caine afara din casa, am plecat optimisti si convinsi ca procedam bine. Am ajuns pe la ora 16.30. In fata muzeului nu era nimeni, dar am vazut ca intra cineva. Ne-am incercat norocul, si inauntru, tocmai venisera cateva grupuri care asteptau in hol. Ca sa nu stea copiii in ploaie, doamna de la intrare le-a dat voie sa intre. Asa ca am intrat si noi, dupa noi altii si altii. Cordoanele erau asezate asa incat nimeni sa nu intre in muzeu, ci sa ramana in sala de la intrare. A fost greu pana au trecut de ele cativa curajosi, apoi altii. Copiii nerabdatori, s-au strecurat impreuna cu parintii pe langa cordoanele puse si asa incet, incet, toata lumea a inceput sa viziteze muzeul. Am avut noroc, nu era foarte aglomerat, am vizitat si-am pozat in voie. Stiu ca nu este voie, dar toti faceau poze, nu poti rezista tentatiei, este mult prea frumos si impresionant. Am stat o ora si jumatate in muzeu. Am iesit exact la ora 18 cand trebuia de fapt sa se deschida. Nu am avut vreun repros, e superb. Venisera foarte multi voluntari care incercau sa mentina oarecare control asupra faptului ca toti fotografiam. Se aglomerase destul de tare spre ora 18, asa ca am iesit cu greu de acolo, nu ne venea sa mai plecam. Totul este fara cusur, incepand cu muzeul in sine si terminand cu curatenia la toalete si bancutele de la etaj, unde ne-am tras sufletul si am savurat in voie atmosfera. Expozitia de origami a fost cireasa de pe tort, superba prezentare.

Cand am iesit, coada era imensa, ajunsese pana in dreptul Muzeului Taranului Roman. Aici, alta poveste.

La Muzeul Taranului Roman coada era mica pentru noi, cei care am iesit devreme de la Antipa. Ne-am asezat frumos la coada, avand doar cateva zeci de persoane in fata. Se intra prin spate. Mi s-a parut putin ciudat, dar am urmat traseul facut pe langa muzeu, din niste ,,garduri'' inalte din panza, cred. Erau doua sensuri, unul de intrare si altul de iesire. Practic, nu se intalneau vizitatorii care intrau cu cei care ieseau. Bine ca nu am stat prea mult la coada, altfel... Fusesem la targul de Florii acolo si cunosteam sala in care se intra. Mare dezamagire... se vizita doar acea mica sala cu tematica Dobrogea, vase din lut, cateva obiecte si fotografii, si cam atat. Practic, intrai, dadeai roata salii mici si ieseai. Paza multa, multe doamne pazeau. Cateva manechine imbracate in straie populare, in stanga si dreapta lor doua doamne, pazeau. N-am vazut atata paza niciodata. Am iesit in 10 minute de acolo, practic nu aveai ce sa faci mai mult. Coada se lungise intre timp, cat am stat noi. Devenise imensa si ne parea rau de acei oameni care stateau acolo cu copii de mana, asteptand. Am auzit multi oameni intrebandu-se ,,asta-i tot?".

Am plecat dezamagiti, spre Muzeul de Geologie de peste drum. Coada nu era foarte mare cand am ajuns noi, tocmai faptul ca am plecat devreme de acasa ne-a ajutat foarte mult. La acest muzeu programul incepea la ora 20, asa ca am asteptat cuminti vreo jumatate de ora. Muzeul a fost deschis cu un sfert de ora mai devreme. Aici florile de mina ne-au facut sa ne minunam. Am admirat frumusetile pamantului si desi nici aici nu a durat prea mult, sentimentul la iesire a fost altul. In alta sala era o proiectie interesanta, asa ca vizitatorii au avut ce vedea. Intre timp, cozile devenisera enorme (voi posta poze).

Am luat-o pe jos spre Observator. Aici n-am mai avut noroc, era coada imensa, am stat 30 de minute si abia inainta. Baga grupuri destul de mici la aproximativ 20 de minute. Am renuntat, consolandu-ne cu ce vazusem deja, si-am plecat spre casa. Pentru ca era inca devreme, am coborat la Eroii Revolutiei. Muzeul Bellu, cu lumanarele aprinse pe aleile principale, isi astepta vizitatorii. Am incheiat seara Muzeelor cu un omagiu adus marilor scriitori, si ne-am intors acasa dupa sapte ore de colindat. Cateva muzee, oameni frumosi si arta in toate formele ei.

Seara Muzeelor, o sarbatoare minunata. Felicitari celor care fac ca acest eveniment sa bucure atatea suflete, felicitari tuturor parintilor care si-au dus copii sa stea la coada pentru arta, si care mai tarziu, in amintirile lor din copilarie, le vor multumi.

---

VIZUALIZĂRI: 1247 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI