Mănăstirea Peștera - Neamț

TIPĂREȘTE

La Mănăstirea Peștera din comuna Gârcina - Neamț am ajuns din întâmplare. Nu era în programul nostru de vizite, ba mai mult, nici nu auziserăm de existența acestui sfânt lăcaș. De altfel, în paleta spirituală din ce în ce mai largă a zilelor noastre, nici meleagurile nemțene nu sunt mai prejos, pe lângă mănăstirile istorice atât de cunoscute apărând destul de multe așezăminte noi. Plecată de multă vreme din Neamț, nu mă mai miră când aud de apariția încă unui schit, a încă unei mănăstiri sau biserici.

Așadar, pe DN15C, plecând din Piatra Neamț spre Târgu Neamț în intenția de a vizita Mănăstirea Almaș din comuna Gârcina, după câțiva kilometri am virat la stânga pentru a ajunge în sat. Nu mică mi-a fost mirarea când, în apropiere de primărie, un indicator ne trimitea spre… Mănăstirea Peștera. Mănăstirea Peștera se află în sud-estul comunei, la numai 4 km de centru. Ei, dacă tot am ajuns aici, dacă până la Mănăstirea Peștera nu mai este decât o aruncătură de băț, ne-am zis: “De ce nu?” .

Am continuat pe drumul indicat până la ieșirea din sat, apoi ne-am angajat pe un drum prost, îngust, pietruit, șerpuind pe malul unui pârâiaș până la un punct în care începe să urce. Nu știam ce ne așteaptă. La marginea drumului, o echipă de muncitori lucra la îndiguirea pârâiașului. Un utilaj greu îngusta și mai mult drumul în urcuș. Am vrut să lăsăm mașina acolo și să continuăm pietonal, dar un lucrător ne-a informat că nu mai este mult până la poarta mănăstirii și că drumul este practicabil pentru mașini. Avea dreptate. După câțiva metri de urcuș, după o cotitură pe lângă un deal, am zărit poarta mănăstirii.

Se spune că Mănăstirea Peștera - inițial schit - a fost întemeiată pe vechiul terasament al căii ferate forestiere de pe Dealul Peștera, pe terenul unor localnici care aveau acolo o livadă.

După cum am văzut, accesul la mănăstire este abrupt și cred că impracticabil iarna și pe vreme rea. Am aflat că s-au făcut demersuri pentru reabilitarea și modernizarea celor aprox. 4 km de drum, din satul Gârcina și până la locul unde este construită mănăstirea.

Scurt istoric

Apariția așezământului monahal pe aceste locuri se datorează strădaniei părintelui Neofit Amariei, fost viețuitor al Mănăstirii Bistrița - Neamț și ctitorul schitului de pe Muntele Pietricica din Piatra Neamț. În anul 1993 el s-a instalat aici, pe platoul de la poalele dealului Peștera. La început viața monahală s-a desfășurat într-un paraclis improvizat într-o casă bătrânească, modestul așezământ funcționând ca schit al Mănăstirii Bistrița, sub numele Schitul Peștera după numele dealului pe care era amplasat.

Se cunoaște faptul că viaţa monahală în Gârcina este cu mult mai veche, în anul 1612 existând aici un schit de maici care a îndeplinit și rolul de şcoală pentru copiii din sat. Se mai știe că vechiul schit a primit din partea Mănăstirii „Sfântul Ilie“din Ierusalim o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, icoană care se află în prezent la Mănăstirea Agapia.

Conform pisaniei, actuala biserică a fost construită în perioada 1993-1995, iar sfințirea a avut loc la 13 septembrie 1997. Slujba de sfințire a fost oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, însoțit de un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu Prea Cuviosul Arhimandrit Ciprian Zaharia exarhul plaiurilor nemțene și stareț al Mănăstirii Bistrița, lăcaș sub ascultarea căruia se afla Schitul Peștera.

La 28 septembrie 2002, după terminarea pictării bisericii, aceasta a fost resfințită, iar Schitul Peștera a fost ridicat la rangul de mănăstire. Părintele Neofit Amariei - cel care a trudit la înființarea așezământului - a fost numit stareț al noii mănăstiri de călugări.

Mănăstirea Peștera este singura așezare monahală din Protopopiatul Piatra Neamţ a cărei biserică este închinată Intrării Maicii Domnului în Biserică (hram sărbătorit la 21 noiembrie). Pe lângă hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică“, sărbătoare numită în popor şi Vovidenia sau Ovidenia, lăcaşul mai are și hramul „Sfânta Treime“(sărbătorit a doua zi de Rusalii).

Mănăstirea Peștera a funcționat o perioadă ca așezământ pentru călugări, ulterior devenind așezământ pentru călugărițe. În prezenţa IPS Teofan - Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a Arhim. Nichifor Horia - exarh administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor, a Arhim. Luca Diaconu - exarh al zonei Neamţ şi a Pr. Valentin Tofan - protopop al Protopopiatului Piatra Neamţ, la 18 iunie 2012 a fost numită stareță maica Teodora Amariei de la Mănăstirea Agapia care, mai bine de 25 de ani, a fost ghid al muzeului mănăstirii.

De la înființare, la Mănăstirea Peștera s-au făcut multe și încă mai sunt multe de făcut. Se intentioneaza demararea unui complex program de investitii pentru atragerea pelerinilor și intrarea acestui sfânt lăcaș în circuitul turistic ecumenic al județului Neamț. Cadrul natural este unul deosebit, plăcut mai ales în anotimpul cald. Dacă drumul ar fi reabilitat, situația s-ar schimba și mai mult în bine.

În fața intrării, într-un loc mai larg, se află parcarea marcată de o troiță veche, din lemn, migălos sculptată, având încrustată chiar și o mică rugăciune. Câteva trepte de piatră te conduc la poarta de sub clopotnița cu un gang pictat, iar dincolo de aceasta, în dreapta, în iarbă, vedem un clopot vechi. Pe aleea inundată de flori, după câțiva pași, tot în dreapta, pe un scaun, observăm un recipient cu “Apă pentru spălat pe mâini” și un prosop agățat alături. Cu măști de protecție și pregătiți cu șervețele umede, am intrat în biserică.

Interiorul lăcașului este acoperit în întregime cu pictură, lucrare executată de meșterii Gheorghe și Teodora Purcaru. Pisania datată “Anul mântuirii 2002” se încheie într-un mod pe cât de modest pe atât de original: “Adevărații ctitori sunt creștinii din zonă și din orașul Piatra Neamț” .

Încheiere

După cum menționam mai sus, am ajuns la Mănăstirea Peștera din întâmplare. Nu ne-am propus o vizită aici în primul rând pentru că nici nu știam de existența acestui lăcaș și apoi pentru că în general nu vizităm lăcașuri noi, fără o istorie îndelungată în spate. Nu regretăm însă faptul că Dumnezeu ne-a călăuzit pașii spre Mănăstirea Peștera. Poate că a sosit timpul să ne îndreptăm atenția și către așezămintele monahale mai noi. Chiar dacă nu au o poveste foarte veche de spus, acestea ne oferă clipe de liniște, de introspecție și ne arată cu câtă râvnă se muncește pentru ridicarea și pentru întreținerea unui sfânt lăcaș.

---

VIZUALIZĂRI: 1944 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI