La pas pe valea Mureşului

TIPĂREȘTE

Vi s-a intamplat vreodata sa primiti un telefon in care sa fiti anuntati “Sosim deseara! Suntem prietenii vostri de departe, care v-am gazduit in Franta anul trecut! Maine, va incepe pe undeva pe langa voi, un festival popular grozav si stim noi, Calin cheri, ce bun ghid esti tu! ”…”Ah, da, da…am banguit eu cu-o jumatate de gura si c-un nod mare in gat... Oh, dar nici nu stiti cat ne bucuram ca veniti! ”…

Vi s-a intamplat vreodata ca tocmai atunci cand si-au anutat vizita bunii vostri prieteni de departe, prin buzunare si mai ales prin frigider sa va bata vantul rece al toamnei? Da? Si v-ati bucurat nespus? ...

Nici noi!

Acesti prieteni de departe s-au purtat frumos cu noi, nimic de zis si ne plac surprizele, dar totusi, macar un telefon acolo cu ceva vreme inainte, ce binevenit era…

Consultam repede “google”-ul, in speranta ca in week-end va ploua torential, vor fii inundatii mari, cod portocaliu, drumuri blocate, caderi de stanci pe sosele, cutremur de 7 grade pe scara Richter si alte fenomene de acest gen ca sa iesim si noi mai ieftin…dar, surpriza! , desi vara a trecut, pe cer nu se-anunta nici un nor…doar soare, soare si iar soare…poate e singura data cand un week-end insorit imi pica cam greu la stomac…ploia incepe de-abia de luni…

Pornim sambata la drum, dis de dimineata, fredonand "It's a beauteful day! It’s a wonderful day! " (din pacate)

Festivalul popular a vaii Gurghiului e interesant…fiecare localitate de pe vale si-a construit o casuta de lemn in care isi expune produsele proprii…prietenii nostri nu mai prididesc cu laudele, vorbesc tot timpul, sunt exuberanti…sunt in concediu... noi, mai scoatem cate un “da”, apoi un “desigur”…nu mai au nevoie de “speech: -ul meu de ghid, caci la acest targ de toamna Ibanestiul, Hodacul, Toaca, Gurghiul, Lapusna sau Reghinul si-au expus la vedere cam tot ceea ce produc, adica obiecte de artizanat, in special din lemn, paie, piele sau metal, produse din lana, canepa, in sau bumbac, tesute la razboi (iata ca razboiul are si partile lui bune), zarzavaturi, fructe, bere, peste, produse din carne, blanuri de animale salbatice, viori, flori, miere si vestita “tuica de prune”, produsa in alambicuri de cupru, “live”, chiar sub ochii nostri, intr-un loc numit “Institutul de limbi straine”. De ce? Simplu! Pentru ca daca bei vreo doua-trei paharele din aceasta licoare de 65 de grade, vorbesti un fel de “esperando”, adica acel grai international care are cate un cuvant-doua din fiecare limba a pamantului. Dar n-o vorbesti mult, c-adormi curand.

Vai si ce pofta de mancare iti face o iesire ca asta, “in aer liber”!... si ce de bunatati pot incape in stomacele de Gargantua ale amicilor nostri…cu fiecarea inghititura simteam cum cardul meu se face tot mai subtire…

Un concurs de taiat lemne si o expozite de linguri si farfurii din lemn ma salveaza, parasim zona “alimentara” si intram in zona de shopping, unde fiecare isi cumpara ce doreste. Eu nu cumpar nimic, fac socoteli. In sfarsit, pornim mai departe, intram pe valea Muresului, vizitam defileul “Deda-Toplita", in fata imi apar pe sosea, trei satence vesele, care ma indeamna sa ma opresc la "ia-ma nene" si “sa-mi las balta toate interesele”…ajungeam la paraul Ilva, intram pe valea paraului Ilva... "Ce vale frumoasa si ce cai frumosi traiesc pe-aici! ", exclama amicii nostri…vad si o potcoava de cal pe drum…semn bun!... drumul e insa prost…in capatul vaii, apare o batranica imbracata in negru, se odihneste la soare…semn rau…oprim pentru “pic-nic”…frigem cate un carnacior “ca sa mai tragem de timp” dar ziua e inca lunga si amicii nostri vor sa viziteze si casa lui Dracula…moment in care mie incep sa mi se cam moaie picioarele (sunt 150 de Km pana acolo) dar reusesc totusi sa zambesc galeş si sa îngîn un “Oh! , ... oui, oui, ca va, ca va, avec tres grand plaisir! ”… Intorc din drum si o luam spre Sighisoara, cu mintea plina de recunostiinta la adresa lui Bram Stoker, care si-a plasat printul vampir tocmai aici, in Transilvania, parca n-ar fi fost pamantul atat de lung si lat? ... ”Hei, dom’le Bram, Irlanda n-are destule case si castele cu fantome? ”

Ajungem si la Sighisoara. Lasam masinile in vale si urcam pana la Casa lui Vlad Dracul, vizitam tot ce e de vizitat, urcam si scarile “Turnului cu ceas”. Cetatea e cam pustie, orasul, la fel, dar si asa, burgul mediaval are farmecul lui. Prietenii mei sunt obositi, incep sa gafaie ca o locomotiva cu aburi…Semn bun! Renuntam la preconizata cina de la Hanul lui Dracula din Danes.

A doua zi, a fost una normala, adica am stat de dimineata si pana seara la masa si am sporovait verzi si uscate, schimband vreo 4-5 feluri de mancare si doua de vin, caci asa ne-au tratat si ei in Franta…

A treia zi, bunii nostri prieteni, cu lacrimi in ochi, fluturandu-ne indelung mana pe fereastra, pleaca spre Cluj, unde sunt asteptati “la masa”, de o alta familie…am incercat sa storc si eu macar o lacrima, dar n-a mers, bucuria era prea mare, n-am reusit decat sa schitez o figura usor trista... nu sunt deloc un bun artist…Pana la salariu mai e mult, cred ca fac foame. …

Ce frumos e, in viata, sa ai prieteni!

Traseul pe care l-am urmat a fost Tg. Mures-Reghin (32 Km), Reghin-Gurghiu-Ibanesti (19 Km), Ibanesti-valea Ilvei (68 Km), valea Ilvei-Sighsioara (147 Km), Sighisoara-Tg. Mures (57 Km).

(fara PMA, va rog)

@Web, te rog melodia “It’s a beautiful day” http://www.youtube.com/watch?v=RglMIKG0GFw

---

VIZUALIZĂRI: 2567 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI