Biserica Sf. Impărați Constantin si Elena - 'Biserica lui Antonescu'

TIPĂREȘTE

Situare: Piata Hurmuzachi (fosta Piata Muncii, fosta Bariera Vergului) cu intersectia sos. Mihai Bravu si bd. Basarabia, statia de metrou Muncii. -

'"Acest sfant lacas inceput in vremuri de grea cumpana dar si de mare mandrie nationala pentru tara noastra se zideste ca marturie nepieritoare a legamantului sfant pe care biserica noastra l-a avut intotdeauna cu neamul si tara noastra" - 28 iunie 1943, Maresalul Antonescu - asa sta scris pe placa comemorativa asezata pe latura stanga exterioara a bisericii impunatoare, impresionanta la vedere.

Ctitorii acestei biserici sunt Maresalul Ion Antonescu si sotia sa Maria Antonescu.

Maresalul Antonescu (1882-1946), ofiter de cariera, diplomat, om politic a fost numit de regele Carol al II-lea in 1933 la conducerea Marelului Stat Major. In momentul preluarii puterii, 6 septembrie 1940 era recunoscut ca o personalitate deosebit de puternica, neinfluentabila, corecta, neacceptand amestecul casei regale in treburile statului. Era totodata un mare suflet crestin, se spune ca la fiecare mare sarbatoare ortodoxa obisnuia sa boteze cativa copii din familii sarace, de care avea grija apoi tot timpul anului.

Cand Hitler i-a promis in schimbul intrarii Romaniei in al doilea razboi mondial de partea Axei, ca teritoriile romanesti pierdute in 1940 in urma dictatului de la Viena vor fi redate Roamniei nu a pregetat si a intrat in focul luptei de partea Germaniei.

In urma evenimentelor de la 23 august 1944 Regele Mihai l-a demis fiind intemnintat la Jilava. Acolo a avut loc executarea lui in 1946, dupa ce a fost condamnat la moarte in urma acuzatiei de crime de razboi, acuzatie stabilita de Tribunalul Poporului din Bucuresti.

Dupa 1990 s-a pus problema reabilitarii maresalului Antonescu. Au fost luari de pozitie pro si contra si discutii aprige.

In 2001 la implinirea a 55 de ani de la executarea maresalului Antonescu, Corneliu Vadim Tudor in calitate de initiator si Iosif Constantin Dragan in calitate de sponsor a dezvelit un bust al acestuia in curtea bisericii. S-au ridicat apoi o serie de probleme ale raportarii Romaniei la Holocaust si a personalitatilor care au contribuit la moartea evreilor si romilor. In 2002 s-au luat diverse masuri de schimbare a numelor unor strazi si au fost demontate statuile dedicate maresalului. O perioada buna de timp, bustul maresalului a fost acoperit cu ceva metalic, asemanator unei galeti, ca in cele din urma sa fie demontat definitiv. A mai ramas placuta memoriala amplasata pe fatada bisericii si crucea de marmura ridicata in memoria eroilor neamului.

Biserica Sf. Imparati Constantin si Elena reprezinta parohia Parcul Calarasi din 1938 si a fost ridicata cu sprijinul nemijlocit al dr. Victor Gomoiu, directorul spitalului de copii cu acelasi nume aflat vis-a-vis de biserica actuala.

Constructia inceputa in 1942 sub proiectul arh. Gh. Naumescu a fost sfintita prima data in 1949. Primul preot al bisericii, parintele Sarbu a lucrat neobosit la ridicarea bisericii, dar a si patimit ceva ani de puscarie, inscenandu-i-se la un moment dat ca ar fi detinut in casa parohiala un depozit de arme. Securitatea vremii l-a facut sa plateasca pentru "apartenenta" sa la Maresalul Antonescu.

In 1988 biserica a figurat pe lista monumentelor bisericesti ce trebuia a fi demolate insa evenimentele din 1989 au facut ca biserica sa ramana in picioare.

Datorita faptului ca s-a pus acea placuta de marmura cu pasajul din Hrisovul de temelie, citatul inscris al Maresalului Antonescu, de care am amintit la inceput, biserica a fost in anii comunismului temeinic supravegheata, securitatea distrugand chiar la un moment dat o mare parte din documentele de arhiva.

Biserica este mare, putin obisnuita pentru bisericile noastre ortodoxe cu dimensiuni mai modeste, este impunatoare. Dimensiunile constructiei sunt apreciabile 32 x 17 m. Aspectul este de 3 nave in cruce.

Dupa ce urci cele 10 scari generoase te intampina un pridvor deschis. In stanga se afla placa comemorativa care aminteste de ctirorul bisericii. Sunt 3 arcade frontale si doua laterale ale pridvorului. Acesta este ornat cu decoratiuni inspirate de covoarele noastre oltenesti. Se intra in pronaos prin usa centrala cu pisania bisericii sculptata in marmura, iar cele 2 usi laterale au sculptate in lemn icoanele sfintilor care patroneaza biserica.

In stanga-dreapta se afla cate o scara care duce la etaj, unde se afla corul.

Se intra in naosul bisericii cu nava centrala care are o deschidere de cca 10 m, fiind mai inalta decat navele laterale. Acestea au segmente de semibolti. Intre naos si altar este frumos sculptata din lemn de cires si de stejar o bolta generoasa.

Pictura interioara a fost realizata intre 1962-1964 de pictorul Eremia Profeta.

(ce nume predestinat...)

Este executata in culori foarte armonioase de nuante galben, verde, albastru, ocru in fresca in stil neobizantin si reproduce scene din viata lui Isus dar si din viata sfintilor si a apostolilor.

Pe peretele stang al naosului, ceva mai recent, dupa 2000 au fost adaugate portretele ctitorilor Maresalul Antonescu cu sotia sa.

O nota deosebita o reprezinta icoana Cuvioasei Paraschiva in dimensiuni apreciabile, executata in mozaic.

Central exista 3 candelabre foarte mari, impresionante, in lateral, cate 2 candelabre mai mici dar nu neglijabile.

Altarul mejestuos este inspirat dupa altarul bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Arges.

Exteriorul bisericii la o atenta observatie este realizat sub forma bratelor Sfintei Cruci. Fatadele sunt zugravite cu praf di piatra, in partea dreapta a bisericii se afla locul pentru aprinderea lumanarilor si undeva in spate casa parohiala.

Subsolul constructiei adaposteste acum un depozit de carte.

Biserica este foarte bine gospodarita, iar spatiul adiacent este bine pus in valoare.

Monumentul exterior, acolo unde a fost un timp bustul Maresalului Antonescu este reprezentat de o cruce mare din marmura ridicata in memoria eroilor neamului.

As putea spune ca biserica aceasta, putin diferita de altele datorita memoriei ctitorilor ei, asezata la rascruce de drumuri si de vremuri este o oaza de liniste in tumultul cotidian si exceleaza prin arhitectura si maretie

Daca treceti prin zona nu o ocoliti, este tot timpul deschisa, ca o invitatie de a-i trece pragul.

---

VIZUALIZĂRI: 8023 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI