Biserica Italiana - Biserica 'Prea Sfantul Mantuitor '

TIPĂREȘTE

Biserica Italiana este un monument istoric si se afla pe Bd. Nicolae Balcescu nr. 28, in apropiere de Hotelul Intercontinental. (Piata Universitatii).

I-am dat ceva mai multa atentie acestei biserici pe langa care trecusem de nenumarate ori, dupa ce un domn in varsta pe care il cunosc, mi-a spus cu mandrie ca el a fost botezat acolo. Desi se considera si este pe drept cuvant roman, pentru ca s-a nascut in Bucuresti, parintii lui au emigrat la inceputul sec. trecut in Romania venind din Italia.

Asa cum in ultimii ani multi romani au ales sa se stabileasca in Peninsula, tot asa, in urma cu o suta de ani, multi italieni s-au stabilit in Romania. Insusi Regele Carol I, a incurajat si invitat in multe discutii diplomatice si publice, ca italienii si alte popoare apusene, sa isi trimita meseriasi de tot felul in Romania, care, spunea el, este o tara bogata unde fiecare gaseste de lucru, iar poporul roman, este un popor prietenos si primitor.

Cei mai multi italieni s-au stabilit in Bucuresti, in fostul cartier Uranus si erau mesteri priceputi in prelucrarea marmurei. Ei au fost cei care au realizat multe elemente decorative la Ateneul Roman, la Castelul Peles, la Biserica Domnita Balasa si la multe vile particulare. Nu doar mesteri priceputi au venit in Romania. Un personaj remarcabil a fost Luigi Cazavillan, care dupa ce a fost jurnalist de razboi in Italia, a venit in Romania, s-a casatorit cu o romanca si a devenit un prosper jurnalist. El a fost patronul mai multor ziare, cel mai cunoscut fiind ziarul Universul fondat in 1888, unul din cele mai apreciate si cu o activitate indelungata. Tot el a infiintat din bani personali si o scoala italiana, elementara (pentru cursul primar) pentru baieti si fete, scoala care i-a purtat numele. Am mentionat ca pentru baieti si fete, pentru ca la acea vreme scolile erau diferite pentru fete si baieti, iar o scoala comuna, era un act de modernism, de inscriere in curentul revolutionar ce cuprinsese Europa si in privinta educatiei. Era o cladire masiva, cu un etaj, mandria comunitatii, la a carei inaugurare au participat primul ministru al Romaniei si alte personalitati importante. Acum scola nu mai existista, a fost desfiintata si demolata de...

Am mentionat aceste lucruri, pentru a intelege mai bine ca italienii s-au bucurat de respectul si simpatia nu doar a romanilor de rand ci si a demnitarilor in prima jumatate a secolului trecut.

Cand numarul italienilor stabiliti in capitala noastra a fost suficient de mare, adica mai mult de sapte mii de oameni, acestia si-au ridicat o biserica. Pentru orice comunitate minoritara, biserica este foarte importanta. Acolo se cunosc mai bine, isi stiu bucuriile si necazurile si astfel se pot ajuta si pot sarbatori impreuna evenimentele importante din viata fiecarei familii.

Inca inainte de a avea suficienti bani pentru a cladi aceasta biserica, din Italia a fost timis un pastor italian, care oficia slujbe intr-o hala. La un an de la venirea sa, adica in 1915 s-a inceput ridicarea lacasului de cult pe un teren donat de Primaria Bucuresiului si un an mai tarziu Arhiepiscopul Raymond Netzhammer a sfintit-o. Cei doi arhitecti ai sai Mario Stoppa si Giuseppe Tirabosch s-au inspirat dupa celebra Biserica Santa Maria delle Grazzie din Milano. Banii au fost donati de Vatican, de Regele Italiei, de afaceristi importanti si de ambasadorul Italiei la Bucuresti.

Biserica are un aer neoromanic; este o constructie masiva, placata cu caramida si are deasupra, o cupola octogonala, iar pe fiecare fata a cupolei exista cate o ferestra rotunda cu vitralii care pun in valoare picturile din interior. Fatada principala si intrarea sunt chiar pe trotuar, existand o mica curte in partea stanga, in fata casei parorhiale, mascata de un gard inalt si des, care ascunde micuta curte de privirile curiosilor.

In stanga bisericii exista campanilla, un turn-clopotnita foarte inalt, de unde bat trei clopote. Tot in stanga bisericii, in 1927 a fost construita casa parohiala, o constructie mare cu etaj ce a pastrat stilul arhitectural si care pana la inchiderea bisericii a gazduit si o scoala italiana.

In anii '30, de jur imprejurul bisericii au fost construite trei blocuri, care parca incearca sa o sufoce. Noroc ca fatada este chiar la bulevard si prin culoarea caramizii cu care este placata, reuseste sa se faca remarcata. Usile sunt din lemn masiv, placate cu cate doua bazoreliefuri din bronz, cu scene religioase din viata lui Isus. Si de o parte si de alta a usii, pe zidurile bisericii sunt doua lucrari cu caracter religios, tot din bronz.

Chipul lui Isus este si pe mozaicul aflat deasupra intrarii, mozaic de mari dimensiuni ce poate fi vazut de la distanta. Deasupra acestui mozaic este frontonul cladirii iar deasupra lui o ferestra rotunda cu vitralii. Cele doua ferestre mari ce sunt de o parte si de alta a intrarii, sunt protejate cu grilaje din fier forjat.

In curtea micuta a bisericii este o fantana din piatra cu o statuie pe care scrie "Utile et humile et pretioasa et casa" si pare un indemn la simplitate, la bucuria de a trai in deplina armonie cu Soarele, Luna si stelele, cu florile si cu toata natura.

In fiecare an, in ziua de 6 August, acolo se celebreaza ziua bisericii ce are ca hram Schimbarea la Fata a Mantuitorului.

Din cele cateva vorbe pe care le-am schimbat cu o doamna care lucreaza acolo, am aflat ca in urmatoarea perioada, vor fi cateva evenimente culurale pe langa slujbele obisnuite. Dupa ora 18 se tin in fiecare zi slujbele in limba romana. Am aflat cu aceasta ocaziei, ca in aceasta biserica, duminica dimineata la ora 9.00 se aduna si comunitatea polonezilor din Bucuresti, care isi are preotul ei, urmeaza slujba in limba romana la ora 10,00 dupa care la ora 11,00 este randul italienilor sa isi tina slujbele. In afara de zilele de Duminica, desigur exista sarbatorile mari, la care se respecta acelasi program.

Cat am stat in biserica am privit in liniste picturile si decoratiunile.

Pe unul din peretii laterali, alaturi de picturile ce il infatiseaza pe Isus si de statuile micute ale sfintilor, mai sunt pictate cateva din bisericile importante din Italia, parca intr-o dorinta de a le aminti italienilor de locurile natale.

Pe alt perete cel de deasupra intrarii, in spatele locului unde canta corul, este un mozaic mare ce il infatiseaza pe Isus. Zona centrala, unde sunt cele doua randuri de banci unde isi au locul credinciosii in timpul liturghie, este delimitata de peretii laterali, prin doua randuri de arce sustinute de coloane din marmura. Sincera sa fiu ma asteptam sa gasesc mult mai mute decoratiuni si stucaturi din marmura, avand un vederea ca multi italieni din cei care au venit in Bucuresti la inceputul sec. trecut erau mesteri in prelucrarea ei. Este adevarat ca pardoseala este din marmura si ca peretii sunt lambrisati in aceeasi roca frumos stefuita, dar simpla slefuire nu mi se pare o mare arta.

Deasupra randului de arce din partea dreapta este orga. Deasupra altarului, este infatisat Isus, rastignit pe cruce, intr-o zona puternic luminata – un crucifix de mari dimensiuni. Altarul este frumos incadrat in partea de sus de o semicupola cu fresce religioase si este luminata de doua ferestre.

Undeva in fata, in stanga zonei unde este altarul, pe o grinda solida, este o copie de mari dimensiuni al Giulgiului din Torino.

Biserica nu a avut parte de multe zile fericite asa cum si-ar fi dorit enoriasii ei. In 1949 preotul ei Antonioo Mantinca, a fost retinut de autoritati, anchetat si torturat vreme de cinci zile pentru niste lucruri despre care nu stiu nimic si in final a fost trimis fortat in Italia. De acelasi tratament s-a lovit si urmasul sau preotul Clemente Gatti, care doar dupa doi ani de carmuire a bisericii a murit in urma torturilor. Acela a fost momentul in care Biserica Italiana a fost inchisa total pana in 1968. Dupa acest an, li s-a permis doar ambasadorilor si demnitarilor italieni acreditati la Bucuresti, sa participe la maxim cinci slujbe pe an. Acesta redeschidere periodica, a fost efectul discutiilor diplomatice pe care le-a avut Ministrul de Externe italian, care a facut o vizita la Bucuresti in acel an. Pentru acele slujbe, era trimis special din Italia un preot.

Dupa 1989, biserica a fost redeschisa si isi desfasoara o activitate libera, fara ingradiri politice sau de alta natura, dupa cum a tinut sa imi specifice, o angajata cu care am schimbat cateva vorbe.

Dupa cum v-am spus si romanii sunt bineveniti in aceasta biserica, in care se pot casatori sau isi pot boteza copiii; eu vad acest lucru ca un semn de respect si de ce nu, de prietenie intre catolici si ortodocsi.

---

VIZUALIZĂRI: 4653 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI