Sfinții Voievozi

TIPĂREȘTE

Mănăstirea Curtea de Argeș cu toate legendele ei e arhicunoscută la noi în țară. Ce e mai puțin cunoscut este faptul că și în București există două lăcașuri de cult construite pe același stil arhitectonic, ridicate după aceleași planuri ale lui P. Petricu. Una este Silvestru și cealaltă Sfinții Voievozi situată la intrarea pe strada cu același nume.

Prin secolul XVII au venit în Țările Române patriarhi amenințați de prozelitismul latin astfel, a apărut la noi, cultul Sfinților Arhangheli. Astfel, avem puține biserici cu hramul Sfinții Voievozi. Una din ele este cea de pe strada Sfinții Voievozi din capitală.

Inițial, pe locația asta a fost o bisericuță din lemn construită pe la 1750. Cutremurele din 1802 și 1808 au afectat puternic construcția. În 1817 se ridică un alt lăcaș cu același hram, de data asta din zid și care adăpostea și 17 chilii de călugări, o școală cunoscută iar la stradă, prăvălii care aduceau venituri. Tot în curtea Mănăstirii locuia și paracliserul Ioniță Tunsu care s-a dat la haiducie după zavera lui Tudor Vladimirescu.

Biserica era pictată în stil bizantin. Totuși, în timp, biserica nu și-a păstrat prosperitatea, căzând în uitare. La începutul secolului trecut, biserica a fost reconstruită pentru a treia oară. A luat aspectul inspirat din biserica lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeș. A fost reconstruită cu un pronaos supralărgit deasupra căruia s-au ridicat două turle. Biserica are un pridvor în formă de baldachin, susținut de patru coloane. Pictura a fost făcută de pictorul V. Damian care a executat și pictarea bisericilor Sfântul Mina Vergu, Sfântul Ștefan – cuibul de bază, Stavropoles, Iancu Nou și Boteanu. Toată zona asta a capitalei se chinuie să reziste schimbărilor, totuși, într-o apatie totală. Clădiri vechi, cu istorie multă și cu arhitectură frumoasă nu se hotărăsc dacă să se prăbușească sau nu, lângă vecinele lor mai norocoase care au fost luate în primire și renovate de noile valuri ale vremilor, unele au devenit prăvălii prospere, altele încearcă, timid, o deschidere, punând câteva mese de cafenea într-o curte prăfuită. Ba chiar, fix peste drum de biserică, un șantier de construcții se muncește să amenajeze o clădire de locuințe futuristă ce nu are nici o legătură cu specificul arhitectonic al zonei. Dar s-au mai văzut cazuri, cum ar fi Novotelul de pe Calea Victoriei și multe altele. Ne convine sau nu, viitorul vine peste noi revoluționar și reformator și nimic nu-l poate opri.

În tot acest haos, biserica se menține mândră, zveltă și funcțională, parțial ascunsă de ceva arbori ce mai răcoresc locul.

O zonă urbană veche, arhaică, ce chinuie să renască, cu parfumul ei nostalgic. Numai numele străzii de peste drum - Iulia Hașdeu - îmi stârnește nostalgii.

Distracție? Nu prea. Și nici relaxare nu prea. Mai mult nostalgii, cum scriam, melancolii. Totuși, merită un 10. E alt specific.

---

VIZUALIZĂRI: 1097 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI