ACR Palas Otel, o altă variantă bună de cazare în Edirne

TIPĂREȘTE

Drumurile ne-au dus în scurt şi anul acesta la mijloc de decembrie la Edirne, oraşul de care ne-am legat iremediabil, cel puțin sufletește, prin prisma unei probleme de sănătate rezolvată cu succes de curând.

Dacă la dus am mers pe ruta „arhicunoscută”, bătută aproape mereu, conform zicalei „paște iarba de-o cunoști”: Târgoviște-Giurgiu-Ruse-Razgrad-Targovishte-Omurtag-Kotel-Yambol-Elhovo-Lesovo-Hamzabeyli-Edirne, de circa 500 km, la întoarcere am reconfigurat traseul din cauza unui accident grav de circulație ce se întâmplase la vreo 10-15 km după intrarea în Bulgaria.

Apropos de vama Lesovo, cea mai recentă trecere prin acest punct de frontieră mi-a lăsat cel mai amar gust dintre toate trecerile noastre. Asta pentru controlul cel mai sever, riguros și chiar exagerat al vameșilor bulgari care s-au întrecut pe ei înșiși în zel, fiind prima dată când ni s-a întâmplat acest lucru. Au scotocit peste tot, mi-au întors pe dos până și buzunarul gecii aflată pe bancheta din spate, care banchetă a fost trasă în premieră de la locul ei. Nici poșeta mea personală n-a rămas neforată, puținele noastre bagaje n-au scăpat nici ele necotrobăite prin toate ungherele, sincer ne simțeam ca Bonnie și Clyde, vestita pereche de bandiţi. Nu le venea să creadă că suntem doar noi doi în mașină, cu câteva bagaje personale, fără munți de „marfă”, așa că întețeau căutările cu cât nu găseau nimic semnificativ. Așa că aviz amatorilor!

La întoarcere, după cum vă spuneam, groaznicul accident ne-a obligat la o staționare prelungită, până când, stând și așteptând, ne-am întâlnit cu un concitadin, unul dintre cei mai mari iubitori de Turcia din câți cunosc. Schimbând păreri la fața locului, intervenind și atenționarea târzie a autorităților bulgare în privința descongestionării de durată a șoselei, ne vedem puși deodată în situația să ocolim pentru a nu pierde timpul degeaba. Și uite așa am experimentat următorul traseu, doar cu 35 km mai lung față de cel obișnuit, dar cu avantajul unui drum mai larg care se parcurge ceva mai ușor, mare parte demn de a fi luat în semă serios și pentru viitoarele deplasări în Turcia: Lesovo-Topolovgrad-Yambol-Sliven-Gurkovo-VelikoTârnovo (pasul Republika) -Ruse-Giurgiu-Târgoviște. Asta ca părere personală.

În privinţa cazării, recunosc că de data aceasta am mers pe mâna unor prieteni care fuseseră foarte mulţumiţi în vară, când au avut o primă experienţă tare reuşită în oraşul de pe râul Meriç, prima capitală a Imperiului Otoman. Și asta pentru că celelalte locaţii în care noi mai fuseserăm clienţi şi în care ne-am simţit tare bine, fie erau ocupate, fie erau mai scumpe, deh, se ştie că rezevarea e cu atât mai piperată cu cât este făcută din scurt. Pe de altă parte, orice privire, chiar și sumară, asupra hotelului ACR Palas relevă o unitate de cazare micuță, stilată, o clădire mai nouă, cu bun gust, motiv perfect justificat să se pretindă un tarif mai mare.

Așadar, ACR Palas să fie! , ne-am zis după ce am văzut că hotelul este situat în centru, lângă vestita moschee Selimiye, centrul istoric și strada pietonală Saraçlar, plină de prăvălii fel de fel, băcănii și locanta (mici restaurante) mai simple sau mai pretențioase, adică zona zero a orașului.

În Edirne se găsesc hoteluri de toate felurile: mai scumpe, mai ieftine, mai luxoase, mai slăbuțe, mai aproape de centrul istoric, mai aproape de zona de shopping sau la marginea orașului, important este să știi ce vrei și atunci e simplu să te„lipești” de ceva anume. Cei care merg mai des la Edirne știu despre ce vorbesc, la fel și cei care folosesc orașul ca oprire intermediară spre/dinspre alte destinații de vacanță din Turcia.

Adresă: Sariçapasa Mahallesi, Kargı Baba Sk. No. 10, Edirne, 22030, Turcia

Website: http://acrpalas.com/

E-mail: info@acrpalas.com

ACR Palas Otel este o unitate de cazare micuță, un soi de boutique hotel, construit recent, în 2018, deci destul de nou și de tentant. Deține o clădire cu demisol (terenul fiind în trepte în Edirne), parter și trei etaje, și are 21 camere în care își primește oaspeții: 14 camere duble, 5 camere twin și 2 suite. La demisol sunt dispuse trei camere, la parter recepția, un lobby mic, patru camere, camera de bagaje, la etajul întâi şase camere, la etajul al doilea şase camere, iar la ultimul etaj două suite şi o terasă generoasă cu ferestre unde se află sala de mese, loc de servit în fiecare dimineață micul-dejun. Nu are lift, iar recepția este deschisă non-stop.

Am rezervat la acest hotel două nopți prin booking.com la prețul de 40€/noapte cu mic-dejun inclus și am sosit pe la 12,00 (ora Turciei, 11,00 ora noastră), după un drum nu foarte aglomerat dar îngreunat de ceață deasă, ploaie pe alocuri, și carosabil ud. Cei 500 km din urbea noastă cu pauzele prin vămi i-am parcurs în șapte ore, iar aplicația maps. me ne-a condus excelent la destinație. În fața hotelului se află o școală, iar elevii se jucau în curte, la ora de sport.

La recepție am fost bine primiți, ni s-a repartizat camera 301 aflată la primul etaj, ni s-a înmânat cartela de acces, ni s-a făcut instructajul despre micul-dejun, ni s-a ferit suportul în legătură cu orice problemă legată de cazare sau oraș. Am achitat cu numerar, dar se putea la fel de bine și cu cardul.

Camera se află imediat în stânga pe palierul de la etajul întâi, iar peste tot predomină mirosul de loțiuni de curățenie, dar și aspectul de curățenie fiind prezent prin toate spațiile comune.

Am primit o cameră dublă așa cum am rezervat, destul de mare mi s-a părut, cam 20 mp scrie că ar avea. Imediat cum am intrat, în stânga este dulapul de haine, pe urmă baia, apoi alcovul. În față era peretele cu fereastra și balconul în stil franțuzesc, cu ghivece de flori ale căror frunze sunt încă verzi. Pe peretele din dreapta, aveam toaleta cu oglindă și scaun ce putea îndeplini și rol de birou, pe perete era suspendat tv cu ecran plat, cu diagonală destul de mare şi sumedenie de programe, dar numai turceşti, iar la cote mai înalte, aparatul de aer condiționat care funcționa, dar nu l-am solicitat fiindcă aveam căldură de la sistemul centralizat.

Pe birou, într-o tavă specială, am găsit cana electrică de încălzit apa, cești solide, pahare, pliculețe de ceai, cafea solubilă, zahăr personalizat. Alături două sticle de apă. Într-o nișă sub toaletă, stătea cuminte răcitorul. Pe panoul din perete ca şi la capetele patului erau amplasate prize, absolut suficiente pentru nevoile musafirilor.

Vis-a-vis de toaletă se află alcovul în care tronează patul matrimonial cu perne din belșug, foarte confortabil. Acesta este încadrat de o spetează înaltă în spate și două veioze suspendate din tavan în laterale, noptiere nu există, doar un mic suport pe o parte a patului, pe care este așezat telefonul fix. Pardoseala camerei este de gresie ce imită mocheta.

Baia, mai degrabă micuță, dar destul de modern mobilată cu obiecte sanitare de bun gust și bine funcționale. Bateriile, bine întreținute, cabina de duș se închide etanș fără să pătrundă o picătură de apă pe pardoseală în baie, instalațiile perfecte, toate strălucesc de curățenie, cam acestea ar fi de zis legat de baie. Sus într-un stativ erau așezate câte două prosoape imaculate, inclusiv de picioare, plus papuci de unică folosință. Ca și consumabile am găsit hârtie igienică, săpun și gel de duș în recipienți, bețișoare de urechi. Tot în baie am găsit și uscătorul de păr agățat lângă chiuvetă. Prosoapele ni s-au schimbat zilnic, la fel s-a efectuat și serviciul de curățenie.

Parola de wi-fi am primit-o încă de la check-in, acesta a funcționat perfect, semnalul fiind foarte bun. De fiecare dată, însă, după ce reveneam în hotel, trebuia să ne autentificăm din nou.

Micul-dejun se servește zilnic între 08,00-10,00 pe terasa amenajată de care am zis, priveliștea către celebra moschee Selimiye fiind încântătoare. În stil bufet, micul-dejun mi s-a părut suficient de bogat, cu produse simple și gustoase. Am avut pâine albă, pâine graham, vestiții covrigi turcești simit, produse de patiserie dulci și sărate, plăcintă cu brânză dulce. Apoi ouă fierte, roșii, castraveți, cașcaval, două feluri de brânză, două tipuri de mezeluri, mai multe sortimente de măsline, gemuri vrac, cereale, iaurt. Unt la cutiuțe, gem la cutiuțe, miere, caise uscate, fructe oleaginoase, etc.

De băut ceaiul turcesc era la putere, dar aveam și cafea, inclusiv solubilă, lapte, dar și ceai de alte feluri, sucuri de fructe la cutie, ba chiar și la dozator.

Desigur că în ambele dimineți au fost cam aceleași produse la masă, dar noi am fost mulțumiți, fiind în obișnuitul nostru și acasă să consumăm cam la fel la prima masă a zilei. Poate alții ar fi vrut să existe o varietate mai mare, dar eu am considerat că a fost îndeajuns, produsele fiind gustoase și de calitate, în plus fiind vorba de bufet, nu prea exista limită la cantitate.

Unul dintre cele mai importante aspecte atunci când călătorești cu mașina este parcarea, fiindcă se știe că în orașe e dificil de găsit spații dedicate, în general acestea sunt cu plată și rezervate, de aceea un criteriu hotărâtor îl reprezintă locul de odihnă al autoturismului. Văzusem și pe booking și pe website-ul său că hotelul se laudă cu parcare proprie ceea ce a fost întru totul adevărat, ba chiar este vorba de una păzită tot timpul. Numai că parcarea este excedentară, așa încât pot parca contracost și alte mașini, nu numai cele ale musafirilor hotelului. Prețul pornește de 5 TL/oră și este diferențiat pe intervale, ajungând la 20TL/24 ore.

ACR Palas mi s-a părut un hotelaș de luat în seamă: micuț, cochet, elegant, stilat. Asta și pentru că este relativ nou și foarte curat. Chiar dacă pe perioada șederii am avut vecine bulgăroaice foarte gălăgioase, parcă venite în gașcă la cumpărături, hotelul are o izolare fonică bună, așa încât nu le-am prea auzit, decât pe palier cum se strigau unele pe altele, ca la cămin, dar nederanjante.

Per total, am avut o experiență plăcută la ACR Palas, personalul amabil și săritor, vorbitor basic de engleză. Recomand cu încredere!

Vă rog, atașați următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=AnCGBLbenDY

---

VIZUALIZĂRI: 980 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI