Deși mâncarea națională a uzbecilor este plovul, atunci când te afli în Samarkand vorbești mai întâi despre... pâine. Am descoperit asta încă din prima zi, plimbându-ne pe străzile orașului: multe brutării, multe puncte de vânzare. Pentru localnici e limpede: nu există nimic mai gustos decât pâinea de Samarkand! Se coace într-un cuptor special, numit tandyr, după rețete vechi de milenii. Cică poate fi mâncată vreme de trei ani după ce a fost fabricată: este destul [...] — citește

Acum un an mi-am abandonat cititorii, care așteptau nerăbdători noi și noi episoade ale pățaniilor noatre prin magicul Uzbekistan, după chiar ultima seară petrecută în Samarkand vezi impresii. Am reluat acum puțin timp istorisirile, spunând câte ceva despre mâncarea națională a uzbecilor, plovul vezi impresii. Îmi propun să fac trecerea de la Samarkand către Tașkent, nu înainte însă de a recomanda hotelul foarte fain care ne-a găzduit două nopți în orașul lui Timur [...] — citește

În zece zile de Uzbekistan am mâncat plov de patru ori, câte o dată în fiecare dintre orașele prin care am trecut. Au fost patru rețete diferite, aproape că se poate spune că nu am comandat de două ori același lucru. În Hiva a fost un fel de pilaf turcesc, în timp ce în Tașkent orezul înota în grăsime de oaie, ceva tare greu de digerat. Cel mai bun a fost cel din Buhara (restaurantul se numea The Plov, foarte foarte fain!), urmat de cel din Samarkand. Cu toate astea, am să [...] — citește

Am povestit în articolul precedent vezi impresii și în ecourile scrise acolo cum s-a întâmplat că am ajuns în acest loc, nu reiau. Vreau doar să dau mai multe detalii despre cum e și despre ce se poate face aici - pentru noi a fost o experiență plăcută, cine știe dacă nu voi inspira pe cineva să ne urmeze exemplul. Nu neapărat în Uzbekistan: acum, după ce am aflat despre ce e vorba, am mai căutat pe ici, pe colo și am constatat că sunt multe locuri în lumea asta unde [...] — citește

Ieșind din oaza Buhara, am intrat în Regiunea Navoi, a doua ca suprafață (110000 de kilometri pătrați, jumătate cât România), dar cea mai puțin populată dintre toate cele 13 unități administrative ale Uzbekistanului (sub un milion de locuitori, din cele peste 36 de milioane în întreaga țară).   Până în orașul Navoi, capitala regiunii, am mers pe autostradă, după care am luat-o către nord prin Deșertul Kîzîlkum, același - dar parcă altul cu /decât cel străbătut [...] — citește