Am ajuns în Gallipoli disperați că or să închidă ăștia cârciumile și-o să rămânem nemâncați, cum am mai pățit în trecut; copiii nu ne-ar fi iertat ever! Piața de pește, de care ne-am împiedicat imediat ce am coborât din mașină, a ieșit din discuție, deși eu și cu Tati am fi fost mari amatori de ronțăit ceva la botul calului (și poate aș fi avut, în sfârșit, curajul să încerc și stridiile, la cât de bine arătau), dar „bebelușii” nici n-au vrut să [...] — citește

Cele câteva ore bune în care am colindat centrul vechi din Lecce ne-au făcut o foame de zile mari! Pare o idee bună să ocupăm o masă pe una din terasele încălzite ce împânzesc Piazza di San Oronzo și străduțele alăturate, dar miezul zilei a coborât peste inima urbei cu multă, multă agitație; vremea splendidă din acestă a doua zi de Crăciun a scos din case localnicii, pretutindeni e tot o zumzăială și un freamăt! Nu că atmosfera nu ne-ar fi pe plac, dar parcă simțim [...] — citește