Nici prin cap nu-mi trecea că o să ajung la Edirne înainte de mai-iunie. Dar ni s-au terminat măslinele cam de mult, nimeni nu vrea să mănânce din cele pe care le găsim pe la noi, în plus aveam așa o nevoie să plec chiar și-o noapte, încât joi seara am bătut un apropo, vineri am sunat un prieten iar sâmbătă dis-de-dimineață eram pe drum. Niciodată până acum n-am mai fost doar pentru o noapte la Edirne dar uite că toate au un început. Scopul fiind dorul și shopping-ul [...] — citește