Coboram din Nordul Moldovei cu o foame veche de vreo doua ore, in cazul meu, care nu apucasem sa mananc bine dimineata, iar imediat dupa Bacau ne marturiseste si copilul ca imi impartaseste suferinta. Pai bine, gargarita, nu puteai sa ne spui mai aproape de Bacau, acum deja eram pe DN 1 in mijlocul unui mare nimic... Ochii pe fereastra, asadar, dupa un popas, un restaurant, ceva unde sa ne rezolvam problema si sa umplem ghiozdanele. Cam la jumatatea drumului intre Bacau si Adjud, intre doua [...] — citește