Bucureștiul n-a fost niciodată vreun oraș de suflet pentru mine. Poate din pricina emotivității copilului de moldovean care eram când am ajuns prima dată aici, cu școala. Pe atunci, Capitala era pentru noi un fel de capăt de lume – între copiii de la bloc, dacă ziceai că ai fost la București, era ca și cum ai fi urcat pe Everest. Nu că aș fi știut atunci ce-i acela Everestul. Apoi viața mi-a dat peste bot cu Bucureștiul: aici am făcut armata (un an și patru luni, dar [...] — citește

Într-o zi de luni, mai exact ultima zi de luni din luna Octombrie, dornici de o mică escapadă și ceva aer curat am purces spre Valea Prahovei. Deși inițial planul era să mergem până în Predeal, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea de pe DN1. Într-o aglomerație și un ambuteiaj infernal, nefiresc pentru o zi de LUNI, am ajuns cu greu în Sinaia. Mai departe, spre Predeal, Waze zicea că facem mai bine de o oră, apoi retur, doar până în Sinaia, alte 70-80 de minute... am [...] — citește

La Corbi e de văzut bisericuţa de piatră, spre răsărit. Piatra în care e săpată biserica este ca o felie de măr tăiată în lung; e coronată de arbori stufoşi şi e foarte pitorescă. La început, cată să fi fost şi ea tot o grotă, adăpost al primilor creştini pentru serbarea misterelor creştine şi propagarea moralei evanghelice. (C. D. Aricescu, 1855) Au trecut peste 15 ani de când nu am mai vizitat mănăstirea Corbii de Piatră, anul trecut am zărit de la distanță [...] — citește

Pentru un weekend prelungit dedicat vizitarii cladirilor Art Nouveau din Oradea, am ales acest hotel deoarece parea aproape de centru, dar nu chiar in centru, si avea disponibil apartament. Se poate ajunge de la aeroport cu autobuzul 28 si un tramvai, cea mai apropiata statie de tramvai fiind cea de la magazinul Crisul, de acolo se mai merge 5-10 minute pe jos. Tot de la magazinul Crisul se iau tramvaie spre centru sau spre alte obiective, de exemplu spre Cetate sau spre Baile Felix (se [...] — citește

iata-i din nou falnici, umbrosi, colorati in culorile toamnei, duzii mei dragi, Duzi lui Cuza, ultima data cand i-am vazut in primavara lui 2012 erau tunsi, ciuntiti cu crengi nu mai mari decat 1 metru, am mai scris despre ei chiar aici pe AFA (vezi impresii), Doamne au trecut 13 ani! In fine, a venit din nou in tara o prietena plecata in celalalta parte a lumii Australia, ne aflam in masina si deodata ea a remarcat un indicator pe care scria " Spre Ansamblul Curtii Domnesti Jitianu", mi-am [...] — citește