În sfârșit, acasă! Acasă, adică în România. Până acasă-acasă, la Galați, mai urmau câteva sute de kilometri și ore bune, de aceea am împărțit drumul în 2. Ultima cazare a vacanței a fost la Sâmbăta-de-Jos, la Hanul Brâncovenesc, o locație cotată la 4*, pe care am găsit-o pe booking, cu review-uri foarte bune. În plus, îndeplinea și celelalte criterii ce ne interesau: parcare, mic dejun, eventual posibilitatea de a lua cina și să nu ne abatem prea tare de la [...] — citește

Am intrat în țară tot pe la Arad, așa cum ieșiserăm cu 2 săptămâni în urmă. Era fix ora prânzului (la masă mă refer), însă nu ne era foarte foame, micul dejun de la Balaton încă nu se digerase total. Tati mă avertizase că are ceva treabă – „maxim o oră” – la un depozit din zona industrială a Aradului și s-a gândit să mă lase în apropiere, la Hotel Ibis, să-l aștept într-un mediu civilizat și prietenos. În lobby sau, și mai bine, la restaurant, știind [...] — citește

Bancuri americane Restaurantul ideal? Porții mari și nimeni care să întrebe „mai luați și salată”? Prietenii adevărați nu te lasă să bei singur. Vin și ei. Ce face o lămâie într-un bar? Se stoarce de râs. Eu gătesc foarte sănătos. Pun pătrunjel pe cartofi prăjiți. A venit vremea să povestesc despre o ieșire în oraș într-o frumoasă duminică după amiază la invitația copiilor. Nu aveam cum refuza așa ceva! I-am rugat doar să aleagă un [...] — citește

Există locuri în România pe care le vizitezi și apoi mergi mai departe. Și există Sulina. Cel mai estic oraș al țării, deschis spre mare, care are un farmec aparte. Aflat chiar acolo unde Dunărea se întâlnește cu Marea Neagră, Sulina rămâne una dintre cele mai frumoase destinații pentru cei care vor să descopere Delta Dunării în forma ei autentică. Fie că ești un pasionat de fotografie, așa cum sunt eu sau pur și simplu un om care caută liniște, Sulina are ceva de [...] — citește

Întâmplarea sau fatalitatea mi-au condus pașii, în ultimii ani, prin multe cimitire. Pe majoritatea le-am văzut, din fericire, ca turist – am învățat să nu mai ocolesc asemenea „obiective”, ba chiar să le caut, dacă aflu ceva interesant despre ele. M-am ferit să povestesc aici, cu o excepție – căutarea urmelor lui Bolyai János în Târgu Mureș vezi impresii. N-am să mă mai feresc. Habar n-aveam, până de curând, dar există o Rută culturală a cimitirelor europene, [...] — citește