Muzeul Artelor și Tradițiilor din Brugges.

TIPĂREȘTE

Unul din cele mai tihnite orașe pe care am avut bucuria de a-l vizita pe îndelete și în mai multe rânduri în pelegrinările mele europene, a fost Bruges. Fostă capitală a Flandrei de Vest, supranumit „Veneția Nordului” , datorită canalelor care îl brăzdează, „Orașul Ciocolatei” pentru existența aici a unei ghilde a ciocolatierilor, a unui muzeu al ciocolatei și unde anual se desfășoară un Festival al ciocolatei, „Orașul Dantelei, al Diamantelor și al Berii” , orașul Bruges mai păstrează 4 din cele 7 mori de vânt existente altădată. Două din ele sunt transformate în muzeu, iar una din aceste două, funcționează și-n ziua de azi (Moara Sf. Ioan).

Am vizitat Muzeul Artelor și Tradițiilor Populare (Volkskundemuseum) , aflat în partea estică a orașului, pe Balstraat 43, în zona morilor de vânt. Pe mica străduța pietruită sunt aliniate case vechi tipic flamande, cu un etaj, prevăzute cu obloane și acoperite cu olane de culoarea scorțișoarei.

În opt astfel de căsuțe, care în sec. al XVII-lea serveau drept azil pentru breasla cizmarilor, se află muzeul ce reconstituie interioare tipic flamande cu ajutorul mobilierului și a obiectelor locale tradiționale.

Am trecut de ușa mică și îngustă de la nr. 43, am luat bilet în valoare de 5 euro de la o doamnă curator a muzeului, care era foarte amabilă și bucuroasă că are vizitatori. Ne-a înmânat traseul muzeal, a mai spus câteva vorbe și am pornit singuri în explorarea vieții de zi cu zi unui ipotetic flamand care, încă de pe băncile școlii își începea formarea profesională.

Am avut surpriza ca în prima încăpere, unde era reconstituită o sală de clasă să vedem băncuțe din lemn cu tăblițe de scris, cuiul unde era agățată servieta din piele și ceasul din perete. În vitrine speciale sunt expuse pene de scris, tocuri, penițe, călimări de cerneală (unele cu gâtul îndoit), radieră, briceag și multe altele, așa cum aveam în copilărie.

Spațiile următoare, având în vedere că întreg imobilul a aparținut Breslei Cizmarilor prezintă mici ateliere, unde copii erau îndrumați în special spre meseria de pantofar. Astfel, Atelierul unui cizmar prezintă calapoade pentru cizme, tălpi și căpute de pantofi, modul de confecționare al saboților, unelte aranjate la linie, o expunere de placheuri și Sigla Confreriei Cizmarilor din 1830.

În restul spațiilor sunt redate interioare de epocă dintr-o Băcănie, un Atelier de confecționat obiecte de cult, apoi jucării din lemn sau tot ce ține de capitolul Tabac; recipiente pentru tutun, frumoase modele de tabachere și o superbă colecție de pipe.

Am ieșit în curtea interioară, un spațiu bine delimitat și împărțit între o peluză ca peria și un spațiu de joacă pentru copii și loc de servit o cafea. Aici am admirat un joc vechi, un fel de popice care se loveau cu un titirez acționat de o ață, joc aflat la îndemâna oricui.

Înainte de a vizita restul spațiilor, sunt prezentate două momente de petrecere a timpului liber. Teatrul local de marionete Den Uyl în vogă prin anii 40, cu păpuși sculptate în lemn, decoruri artistice, afișe, personaje hazlii, totul îndreptat spre o anume educație atât a copiilor cât și a adulților.

Un al doilea moment de petrecere a timpului liber este redat la Cârciuma-muzeu La pisica neagră, o reconstituire a celebrului în epocă, cabaret din Paris.

În următoarele spații sunt prezentate; o Farmacie de epocă cu borcane, sticluțe și flacoane cu tot felul de esențe, manevrate imaginar de un farmacist-manechin. Mai mare dragul să privești la ele! Sau o Cofetărie-Ciocolaterie cu toate ustensilele de preparare a dulciurilor.

Am stat multă vreme la Flemish Living Room și am admirat pe îndelete colțul amenajat pentru lucrat dantelă, masa aranjată pentru micul dejun, tacâmurile, ustensilele, mobilierul, coșurile din răchită pentru rufe, dar și pentru legănat copiii, colțul de bucătărie cu tot ce presupune el sau șemineul, lampa de tavan și pavimentul de cărămidă. Dormitorul cu mobilier sculptat, toaleta cu vasul pentru apă, patul, nelipsita buiotă sau sistemul de încălzire a încăperii. Toate autentice, vechi, lucruri folosite în gospodăriile din Brugges.

Muzeul este foarte interesant pentru cei interesați și continuă cu un Atelier de pălărier, unde am admirat diverse ustensile de confecționat calota și borurile pălăriilor, mașini de călcat pălării, cutiile din carton pentru păstrarea lor, un Atelier de croitorie bărbați cu o mașină de cusut Pfaff, o colecție întreagă de vechi mașini de călcat, un Atelier de lemnărie și în final o Galerie de exponate de vechi firme ale diverselor ateliere meșteșugărești, din Brugges.

Dantela are un statut special în acest muzeu și un spațiu dedicat, încă nefinalizat sau în stadiu de renovare, motiv pentru care nu am avut norocul să-l vizităm.

Această brățară de aur numită MESERIE, a fost totdeauna baza existenței omului și punctul de plecare a comerțului, cel aducător de bună stare materială a vechilor locuitori din Brugges. Și nu numai.

Priviți frumosul și veți primi lumină!

În apropiere se află zona Morilor de vânt, multă verdeață, liniște, aer curat.

---

VIZUALIZĂRI: 325 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI