Luxos, frumos, un hotel aflat la început de drum

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 05-10 iunie

Pentru vacanţa din iunie aveam în minte o cu totul altă destinaţie, Cipru, pentru care făcusem deja şi rezervarea la avionul albastru încă dinainte de sfârşitul anului precedent, pentru că doream de mai mult timp să ajung în Insula Afroditei, însă nu mi-au ieşit socotelile aşa cum am sperat, insula dorită de mine fiind mai scumpă decât credeam, iar raportul calitate preţ era net dezavantajos Turciei. Vorbind strict despre cazare şi masă, fără a lua în calcul transportul până acolo, două săptămâni în Cipru m-ar fi costat aproximativ două mii de euro la hoteluri de patru stele cu demipensiune, la care s-ar fi adăugat şi alte costuri cu prânzul, cafelele şi berile de fiecare zi, şezlonguri, umbrele, transport local. Nici măcar vizitarea târgului de turism din primăvară nu mi-a adus soluţii şi oferte mai bune. Puteam să mai scad o stea la cazare şi să iau doar mic dejun, dar nu am vrut să risc să am surprize cu vreo cazare prea mult sub nivelul cu care eram obişnuită şi nici nu cred că aş fi făcut vreo economie renunţând la cină. Când mi-am planificat concediul nu am luat în calcul faptul că la început de iunie în Cipru este deja sezon, iar preţurile cresc exponenţial. Am pierdut astfel aproape două luni, februarie şi martie, tot căutând variante convenabile, dar fără succes:(.

Ideea este că mi se părea prea scump totul şi atunci am decis: Ciprul poate să mai aştepte şi m-am reorientat rapid spre Turcia care mi-a oferit, ca de fiecare dată, o surpriză foarte plăcută. Pentru exact aceeaşi perioadă am creionat într-un timp scurt un sejur la Marea Egee la două hoteluri de cinci stele cu ultra all inclusive la mai puţin de 1600 euro, un preţ corect, mai mult decât acceptabil.

În varianta iniţială alesesem un hotel în Marmaris şi unul în Bodrum. Deşi hotelul din Marmaris îmi fusese recomandat cu toată încrederea de către un patron de agenţie cu mare experienţă pe Turcia, unele informaţii contradictorii găsite pe net şi pe care nu mai aveam timpul necesar să le clarific, m-au făcut să renunţ la el, nedorind să-mi asum niciun risc. Mai aveam ca variante de rezervă două alte hoteluri din Bodrum pe care le urmăream de ceva vreme, dar voiam să schimb şi staţiunea, nu doar hotelul. Şi atunci am ales, din nou, Didim. De fapt, urma să ajung pentru prima dată în Didim, după ce în 2010 plătisem un sejur la Palm Wings Didim, dar am fost nevoită să mă întorc în ţară cu o săptămână mai devreme, iar în 2011 am renunţat la Venosa – un hotel nou nouţ, care se deschidea chiar în acel an, din cauza unui concept all inclusive neconvingător pentru mine, prea slab pentru gustul meu.

Despre Aquasis, pentru că despre el este vorba în acest review, aflasem încă din iarnă din surse diverse. Deşi aflat încă în faza de construcţie, hotelul s-a vândut „ca pâinea caldă” în România şi a intrat foarte devreme în stop sales pentru aproape tot sezonul, mulţi cunoscuţi alegându-l doar privind poze cu machetele postate pe internet, atraşi însă de reducerile foarte consistente de early booking şi de avantajul gratuităţii oferite pentru un copil până la 13,99 ani şi al doilea până la 6,99 ani în cameră standard, fiind singurul hotel din Didim care oferea o asemenea facilitate. Mi-am încercat norocul şi am cerut o ofertă pentru Aquasis lui Cristi de la AFA, chiar dacă şansele de a mai prinde ceva liber erau minime la sfârşit de martie şi chiar dacă reducerile încă valabile erau sensibil mai mici comparativ cu cele din urmă cu câteva luni, iar norocul mi-a surâs prinzând una din puţinele camere deluxe sea view rămase. Chiar dacă nu mă încânta prea mult ideea de a-mi petrece vacanţa într-un resort populat de conaţionali în proporţie de peste 50%, aşa sunt eu mai puţin sociabilă :D, curiozitatea de a vedea acest resort nou nouţ a fost mai mare.

Am solicitat rezervare pentru şapte nopţi la noul Titanic Deluxe Bodrum urmate de alte şapte nopţi la Aquasis, precum şi conceptele all inclusive ale celor două hoteluri. Le-am primit, le-am analizat şi am înţeles imediat că diferenţa de preţ era mai mică decât diferenţa în nivelul serviciilor oferite, Aquasis având în acel moment un raport calitate preţ mai slab decât Titanicul, motiv pentru care am schimbat ordinea hotelurilor, pentru a merge mai întâi la cel mai slab şi apoi la cel mai bun, dar am modificat şi numărul de nopţi: doar cinci la Aquasis şi nouă la Titanic, o decizie care s-a dovedit atât la momentul rezervării, cât și ulterior acolo extrem de inspirată din toate punctele de vedere.

Pentru că nu am apucat să descriu drumul cu maşina Bucureşti – Didim – Bodrum – Bucureşti imediat după vacanţă, iar acum nu ar mai avea niciun sens, chiar dacă traseul parcurs ar fi acelaşi, dar parte din informaţiile legate de starea drumului şi costurile aferente nu mai sunt de actualitate, voi descrie aici, pe scurt, doar cum am ajuns noi la Aquasis.

Traseul ales de noi a fost următorul: Bucureşti – Giurgiu – Ruse – Razgrad – Târgovişte – Omurtag – Kotel – Yambol – Elhovo – Lesovo – Hamzabeyli – Edirne – Havsa – Uzunkopru – Keşan – Gelibolu – Eceabat – Canakkale – Ayvacik – Ayvalik – Bergama – Aliaga – Menemen – Izmir – Germencik – Soke – Didim.

În iunie 2016 a fost ultima dată când ne-am „chinuit” maşina pe tronsonul Razgrad – Târgovişte care arăta ca după bombardament, trei luni mai târziu, la următorul drum în Turcia, de această dată spre Antalya, acesta fiind închis complet pentru reabilitare, iar din 2017 l-am tot folosit din nou, impecabil, de nerecunoscut.

Am traversat lejer vama bulgaro-turcă, fără aglomeraţie, doar cu controlul documentelor. Ne-am continuat apoi drumul spre Canakkale pe drumul bine cunoscut, E87, nimic deosebit, multe porţiuni în lucru la acea vreme, multe semafoare prin localităţile traversate.

Pentru traversarea strâmtorii Dardanele, din cele trei variante posibile, Gelibolu – Lapseki, Kilitbahir – Canakkale şi Eceabat – Canakkale, am ales-o pe ultima, de altfel şi preferata noastră, perfectă pentru ora la care estimam că vom ajunge la terminalul de ferry. Ne-am mbarcat pe ferry la 23.45, la timp pentru a prinde cursa de miezul nopţii. La întoarcere, deoarece am ajuns la Canakkale la ora 23.00 şi am ratat la mustaţă feribotul de Eceabat, ne-am îmbarcat pe cel de Kilitbahir care pleca la 23.15, nedorind să aşteptăm o oră aiurea în port.

A urmat apoi coşmarul serpentinelor de dinainte de Kucukkuyu, pe care le-am suportat mai greu ca niciodată, pe fondul unei oboseli accentuate, dar şi a unei reacţii adverse severe la un antibiotic recomandat de medic, astfel că a urmat o pauză neprevăzută, dar absolut necesară pe la Gor. De obicei făceam acest pit stop la Aliaga, dar îmi era imposibil să ajung până acolo.

Cu puţin înainte de Izmir am intrat pe autostradă. Aveam posibilitatea de a ieşi la Germencik sau de a continua pe autostradă până la Aydin, ambele variante fiind ok pentru noi. Am ales prima variantă, continuând apoi drumul prin Soke, pe unde mai fusesem şi cu alte ocazii anterioare, însă nu am mai recunoscut nimic din vechiul drum D 525 ştiut de noi.

Aveam o idee despre poziţionarea hotelului în Didim, chiar dacă Aquasis nu apărea încă pe hărţi la momentul respectiv, dar era suficient să merg pe bulevardul Adnan Menderes spre mare şi apoi dreapta spre hotel după cel îl vedeam, hotelul fiind prea mare şi greu de ratat pe câmpurile acelea. Soţul meu a insistat să pună GPS-ul care, ca de obicei :D, ne-a băgat pe toate coclaurile, am virat dreapta prea devreme şi am cutreierat aiurea prin pustietăţi, dar şi prin cartiere de vile/case de vacanţă, drăguţe, dar departe de orice, pentru ca într-un final, după ce am traversat un mare câmp, să ajung pe drumul nou construit şi asfaltat care ducea direct până în poarta hotelului, drum pe care ar fi trebuit să fi mers de la bun început, dar dacă ne-a trebuit GPS...

Aquasis Luxury Resort & Spa este un hotel foarte nou din Didim, deschis în mai 2016. Prin condiţiile de cazare şi serviciile oferite, este cel mai bun hotel din Didim, în opinia mea fiind peste Venosa sau Palm Wings Didim, restul hotelurilor de cinci stele din zonă neintrând măcar în discuție.

Se află la 3 kilometri de centrul oraşului Didim într-un golf frumos, la 75 kilometri de Kuşadasi şi 90 kilometri de Bodrum. Aeroportul Milas din Bodrum se află la o distanţă de 84 kilometri de hotel, ceea ce presupune un transfer destul de lung, motiv pentru care nu este recomandabil un sejur cu avionul la acest hotel. Se întinde pe o suprafaţă foarte generoasă de 200.000 metri pătraţi.

Hotelul are 660 camere, acestea putând fi situate în clădirea principală (deluxe, junior suite şi executive suite), cam la jumătatea distanţei dintre hotel şi plajă (sunset terrace), în partea stângă a resortului (lake, swim-up şi family), precum şi patru vile.

Am oprit la intrarea în resort, am prezentat voucherul şi am fost lăsaţi să intrăm doar după controlul maşinii pe dedesubt cu o oglindă. În iunie 2016 controalele antitero erau deja în desfăşurare şi mie mi-au dat un sentiment de siguranţă.

Hotelul dispune de două parcări aparent generoase, una mai mare în partea stângă a intrării în hotel şi o alta mai mică pe partea dreaptă în apropierea terenurilor de tenis. În funcţie de naţionalitatea turiştilor, parcarea se poate dovedi insuficientă, cum a fost în cazul nostru, când am găsit multe maşini parcate inclusiv pe ambele părţi ale aleii de acces. Noi am fost norocoşi, cu răbdare, reuşind să găsim loc în parcarea din stânga.

Am ajuns devreme la hotel, puţin înainte de ora 10.30, ştiam că hotelul este plin, astfel că speranţele de a primi camera imediat ce am sosit erau minime. Am lăsat bagajele în maşină şi ne-am prezentat totuşi la recepţie să ne încercăm norocul, ştiută fiind ospitalitatea turcilor, unde beneficiezi de facilităţile resortului indiferent de ora sosirii. Mi-a plăcut lobby-ul impunător al hotelului.

S-a întâmplat exact cum anticipasem. Am prezentat voucherul şi paşapoartele, am primit imediat brăţările, s-au scuzat că nu ne pot oferi camera rezervată, ne-au invitat la masă la late breakfast şi ne-au rugat să revenim după vreo două ore pentru a fi cazaţi.

Ne-am întors la recepţie înainte de prânz şi am primit o cameră frumoasă cu vedere frontală la mare, exact cum am plătit, cardurile de acces în cameră şi cele pentru prosoape, precum şi conceptul ultra all inclusive al hotelului, concept care, în cea mai mare parte a fost respectat.

Un bell boy ne-a însoţit în parcare la maşină pentru a prelua bagajele pe care ni le-a transportat în cameră.

Camera mea se afla la etajul al doilea, poziţionată foarte central fiind a doua din aripa din stânga a hotelului cum priveşti spre mare, şi îmi oferea o vedere directă perfectă la mare, la piscină, la vile şi la zona lake houses. Doar aquaparkul nu-l vedeam din balcon.

Totul modern şi mirosind a nou, firesc la doar o lună de la inaugurarea hotelului, totul funcţionând fără reproş. Mi-a plăcut panoul luminos de la intrarea în cameră, cu numărul camerei, cu sonerie şi cu butoane pentru solicitarea serviciului de curăţenie sau „Nu deranjaţi”, caz în care era dezactivată şi soneria. Am intrat într-un hol luminos, pe partea stângă având un dulap cu trei uşi glisante, una cu oglindă, încăpător şi bine compartimentat, în care se afla şi seiful, mare şi cu utilizare gratuită, iar noi chiar l-am utilizat; pe partea dreaptă se afla uşa băii.

Din hol se intra în cameră, mare de 37 metri pătraţi şi modern mobilată. Camerele deluxe, denumirea camerelor duble standard din acest hotel, sunt dotate cu un pat dublu, un pat single şi o sofa, permiţând cazarea a doi adulţi şi doi copii sau a maxim trei adulţi şi un copil de până 7 ani. Patul matrimonial era încadrat de două noptiere, o a treia noptieră aflându-se între patul single şi sofa, deasupra fiecăreia aflându-se câte o veioză modernă.

Pe partea opusă paturilor se afla un suport de bagaje, un corp lung gen birou care adăpostea în partea dreaptă minibarul, un scaun şi un lampadar. Minibarul conţinea o sticlă de bere de 250 ml, câte o doză de Cola, Cola Zero, Fanta, Sprite, o sticlă mare de apă plată şi două sucuri de fructe la cutie cu pai. Zilnic era completat cu cele consumate. Am fost iniţial surprinsă şi chiar nemulţumită primind doar o singură bere mică pentru două persoane :D, lucru nemaiîntâlnit de mine până atunci, dar, obiectiv vorbind, toate acestea constituiau plusuri faţă de Venosa sau Palm Wings, de exemplu, la care completarea minibarului se făcea doar cu apă :D. Oricum, între timp, problema cu berea a fost rezolvată, aceasta nemaifiind inclusă în conţinutul minibarului :D. Deasupra biroului, pe perete se afla un televizor LED de 32 inch şi o oglindă, iar pe birou se afla setul de preparare a ceaiului şi cafelei, cu cană electrică şi pliculeţe de ceai şi cafea instant, completate zilnic.

Balconul era suficient de mare şi dotat cu două scaune, o măsuţă şi un suport pentru uscat costumele de baie. Am petrecut clipe frumoase în balconul meu la cafea dimineaţa devreme şi seara înainte de culcare, admirând resortul şi marea. Marea o puteam vedea şi din pat :).

Mi-a plăcut şi baia, spaţioasă şi foarte curată, dotată cu cabină de duş walk-in, cu duş fix şi duş mobil, cu scurgere perfectă. Baia dispunea şi de uscător de păr şi de oglindă de machiaj. Săpunul lichid Dove de la chiuvetă şi gelul de duş+şamponul din cabina de duş erau oferite în dispensere mari şi nu a fost necesară completarea acestora pe durata sejurului meu, iar în plus am mai primit sticluţe mici cu balsam de păr şi loţiune de corp, completate după consumare. Prosoapele erau albe şi pufoase, fiind aproape noi, însă nu sunt convinsă că erau din bumbac 100%, ceea ce constituie un minus pentru mine din cauza temperaturii mai reduse la care acestea puteau fi spălate.

Aerul condiţionat era de timp centralizat, cu reglaj individual, foarte eficient şi suficient de silenţios. Noi nu l-am folosit decât după amiaza, la început de iunie nefiind atât de cald încât să dormim cu el pornit şi noaptea.

Curăţenie ni s-a făcut zilnic şi cu destul simţ de răspundere, prosoapele au fost schimbate în fiecare zi, iar lenjeria a fost schimbată de două ori pe parcursul sejurului nostru de cinci nopţi. Absolut suficient, se putea şi mai rar. La capitolul curăţenie se pare că noi am fost norocoşi nimerind o cameristă mai vrednică, deoarece alţi conaţionali au fost profund nemulţumiţi de curăţenia din camere, reclamând în mod repetat şi pe ton ridicat acest aspect atât la recepţie şi la guest relations, cât şi reprezentantului agenţiei. Astfel de probleme se reclamă şi se rezolvă la recepţie, mi se pare cam mult să chem reprezentantul agenţiei pentru a-mi rezolva problema curăţeniei, dar fiecare procedează cum crede.

Nu am plecat cu aşteptări deosebite în ceea ce priveşte plaja şi marea. Având în vedere că sejurul se desfăşura în prima decadă a lunii iunie, era de aşteptat că nu voi găsi apă prea caldă în acea zonă, dar eram convinsă că voi putea face baie în mare fără probleme şi nu m-am înşelat prea mult. Marea a fost mai degrabă răcoroasă, dar totuşi acceptabilă, însă vântul rece mi-a creat un disconfort real la ieşirea din apă.

O surpriză plăcută a constituit-o plaja proprie a hotelului, foarte lată, cu nisip, cu şezlonguri şi umbrele gratuite, în număr suficient de mare şi disponibile la orice oră, în pofida obiceiului rezervării acestora cu prosoape încă de dimineaţă. La ora la care eu abia îmi beam cafeaua pe balcon încercând să mă trezesc, îi urmăream amuzată pe cei care alergau cu stiva de prosoape spre plajă sau spre piscină pentru a ocupa locuri pentru familia lor, dar şi pentru toată gaşca de prieteni. Noi ne trezeam suficient de devreme, mâncam devreme şi ajungeam tot devreme la plajă reuşind, fără niciun efort, să mai găsim şezlonguri în primul rând, alte ori preferând şi rândul al doilea, dar cu o poziţie centrală.

Eu prefer confortul copertinelor care mă scuteşte de efortul de a mă învârti cu şezlongul în jurul umbrelei în căutarea umbrei, dar şi cu acele umbrele de soare micuţe a fost ok. Nu mi-a prea plăcut nici faptul că erau destul de apropiate unele de altele, neoferind prea multă intimitate, dar ştiam că se poate şi mai rău de atât, de exemplu pe plaja de la Sealight din Kuşadasi. Lipsa salteluţelor de pe şezlonguri ar putea fi considerată un minus de către persoanele mai slăbuţe. Pe mine nu m-a deranjat pentru că mă ajută fizicul :D, dar soţului meu i-a cam înţepenit spatele. Un plus l-ar constitui „plantarea” încă unui rând de umbrele chiar din a doua zi a sejurului, pe plaja foarte lată fiind încă loc de mai multe.

Plaja nu este nici departe, dar nici aproape, aveam ceva de mers din clădirea principală, trecând de piscină, apoi pe lângă amfiteatru şi pe lângă beach snack bar. Pe mine nu m-a deranjat drumul de câteva sute de metri până la plajă, mai lung ca la Royal Seginus din Lara, dar mai scurt ca la Mardan Palace, însă, în plin sezon şi în plin soare, s-ar putea să fie mai puţin plăcut. Un drum mult mai scurt până la plajă au cei care aleg să se cazeze la Sunset Terrace Rooms, cele mai apropiate de plajă, dar aceştia pot fi nemulţumiţi de drumul până la restaurantul principal.

Vegetaţie nu prea exista la data vizitei mele, firesc, vorbind de un hotel nou nouţ, poate că în anii următori s-a mai dezvoltat câte ceva, dar mai este mult până să poţi spune că beneficiezi de umbră naturală. Oamenii se străduiau, plantaseră floricele, pe care le udau şi le îngrijeau atent, aduseseră şi nişte palmieri, cam ciufuliţi şi o parte deja ofiliţi, fiind greu de crezut că s-au prins prea mulţi din cei plantaţi în prima serie.

Faptul că plaja este în pantă spre mare nu ar constitui neapărat o problemă, însă terenul de volei de pe plajă, tot în pantă, era de tot râsul, iar vântul care a bătut neîncetat toată săptămâna, zădărnicea eforturile animatorilor de a organiza meciuri de volei pe plajă.

Intrarea în mare este foarte lină şi doar cu nisip – un mare avantaj. Mă refer aici doar la porţiunea centrală, deoarece lateralele erau încă pline de pietre. Probabil la fel a fost în tot golful, dar am apreciat efortul celor de la hotel de a strânge pietrele (mari) oferind turiştilor o intrare în mare mai mult decât prietenoasă. Sincer, eu aş fi preferat ca marea să se adâncească mai repede, eu fiind intereasată să înot şi adesea mă plictisesc mergând prea mult până la apă adâncă. Şi în acest caz, intrarea foarte lină în mare a constituit un disconfort în condiţiile unui vânt rece şi aprig. Era uşor să intri în mare, dar era mai greu să ieşi, deoarece vântul rece te făcea să îngheţi instantaneu. Am văzut mai mulţi părinţi care îşi recuperau odraslele din mare direct în halat sau în prosop tot din cauza vântului rece care ar fi putut periclita sănătatea celor mici.

Exista şi un ponton, dotat cu şezlonguri, dar pe care nu se putea sta la plajă din cauza vântului. Pontonul era util celor care doreau să intre în mare direct la apă adâncă fără a merge câteva zeci de metri cu apa până la brâu. Intrând în mare de pe ponton aveai şi un bonus: înotai printre peşti.

Curăţenia plajei era acceptabilă, fiind loc de mai bine. Oalele de gunoi erau destul de puţine, iar personalul trecea destul de rar pentru golirea acestora. Vântul permanent contribuia la un aspect uşor neîngrijit al plajei, zburând paharele de plastic în toate direcţiile şi puţini dintre turişti se ridicau de pe şezlong pentru a le recupera. Inclusiv papucii de plajă lăsaţi lângă şezlong erau zburaţi de vânt la distanţe de doi trei metri.

Nu sunt fan piscină, dar nu am putut să nu remarc şi să nu apreciez piscina principală foarte mare, frumoasă şi curată de la Aquasis. Aceasta era traversată de vreo cinci poduri de lemn. În jurul acesteia se găseau suficiente şezlonguri, disponibile la orice oră, dar cei care doreau să stea într-o anumită zonă preferată de ei nu ştiu pe ce criterii veneau dimineaşa şi ocupau cu prosoape locurile dorite încă înainte de micul dejun.

O altă piscină, cel puţin la fel de mare ca suprafaţă, se găsea în zona Lake Houses, unde camerele de la parter aveau ieşire directă la piscină şi propriile şezlonguri de plajă pe terasă. Cred că această piscină era disponibilă şi celorlalţi turişti, indiferent de locul în care erau cazaţi, dar nu am studiat problema. Am mers o singură dată la această piscină, mai mult din dorinţa de a bea ceva la barul de acolo, zona părându-mi ceva mai ferită de vânt şi mai puţin aglomerată.

La centrul SPA găsim piscina interioară, micuţă, dar drăguţă. Am fost doar pentru a face câteva poze, dar mi-a plăcut ce am văzut acolo.

Există şi piscină pentru cei mici, situată în partea dreaptă a resortului, în apropiere de aquapark.

Aquaparkul

Pentru cei cu copii mai mici sau mai mari aquaparkul nou şi interesant al resortului constituie un mare avantaj. Există tobogane şi pentru cei mai mici turişti, drăguţe, cu tematica Ice Age, dar piesa de rezistenţă o constituie partea pentru copiii mai mari şi pentru adulţi, cu nouă tobogane, cu program ca peste tot, 10.00-12.00 şi 14.00-16.00, bine supravegheate de salvamari. Pe mine nu m-au interesat, am trecut în ultima zi doar pentru a face câteva poze.

În prima zi am căutat mult chioşcurile pentru prosoape de plajă, dar fără succes însă deşi am şi întrebat în toate părţile, singura interacţiune cu personalul în care am fost deranjată de necunoaşterea limbii engleze. Nimeni nu a fost în măsură să mă lămurească să merg la centrul SPA, singurul loc din hotel de unde se puteau obţine prosoapele de plajă în schimbul cardurilor pentru prosoape primite la momentul cazării şi tot acolo puteau fi schimbate, după dorinţă, cu altele curate.

Există restaurantul principal Manzara care oferă toate mesele zilei: micul dejun – 07.00-10.00, late breakfast – 10.00-11.00, prânzul – 12.30-14.30, cina – 19.00-21.00 şi midnight soup (un fel de snack buffet) – 24.00-01.00, cu locuri indoor dar şi pe terasă. Băuturile se comandă la ospărati şi sunt aduse la masă, însă nimeni nu te împiedica să mergi singur la bar şi să-ţi aduci cele dorite.

Mâncarea a fost sub aşteptările mele, chiar dacă nu pot spune că nu am avut ce alege să mănânc. Comparam mereu cele oferite cu cele găsite în hotelurile din Antalya la care îmi petrecusem multe vacanţe şi îmi dădea cu virgulă . Nu este vorba aici doar de bani, ci mai degrabă aş zice că este vorba de alte standarde.

La micul dejun mi-au plăcut miniomletele cu diverse gata preparate şi ţinute la cald, scutind timpul pierdut la cozi pentru o omletă „personalizată”. Mesele de prânz şi cină au fost ok, chiar dacă nu cu varietatea cu care eram obişnuită, însă absenţa grătarelor a fost cu adevărat o surpriză neplăcută pentru mine. Nu aş fi rezistat mult timp doar cu tocăniţele lor cu multe legume, chiar bine gătite, care i-au plăcut mult soţului meu, dar articolul este scris de mine şi notele le dau în funcţie de propria percepţie. Nu-mi venea să cred că nu există grătare şi am plecat să inspectez zona. Am ieşit în căldura de afară unde speram să mă orientez după miros, dar, ghinion! , am dat doar peste un nene care tăia de zor la pepeni roşii. Abia spre sfârşitul sejurului meu au început să apară timid grătarele, într-o zi doar peşte şi în altă zi nişte ficat. Cam puţin .

Seara mâncam pe terasă, era mai răcoare şi destul de plăcut, singurul aspect negativ fiind legat de slalomul pe care trebuia să-l fac cu farfuria în mână ocolind cu greutate mesele unite de găştile de conaţionali care sughiţau probabil dacă nu mâncau împreună, dar nu este hotelul de vină.

Masa de prânz am luat-o alternativ la restaurantul principal, dar şi la snack restaurantul de la plajă. Acesta avea program 10.00-17.00 pentru băuturi, dar de mâncat se putea mânca doar între 12.00-16.00, un program foarte ok pentru oricine. Ca feluri de mâncare oferite aş enumera pizza, doner, hamburgeri, cheeseburgeri, nuggets.

Prânzul mai putea fi luat şi la Sailor Snack, unde în intervalul 12.00-16.00 erau disponibile felurite salate şi paste. Noi nu am mâncat acolo.

Există şi posibilitatea de a lua cina între orele 19.00-22.00 la unul din restaurantele a la carte: Lalezar – turcesc, Fangri – peşte şi fructe de mare, Olivia – italienesc, Sakura – asiatic, Tandoori – indian şi Picante – mexican, cu rezervare prealabilă făcută la guest relations cu o zi înainte. Aveam dreptul la o vizită gratuită pe sejur la unul din acestea, dar nu am fost interesaţi.

Patiseria, cu program 12.00-24.00 pentru ceai şi cafea ne-a atras mai mult, aici găsind o cafea turcească excelentă. Cei mai mulţi turişti erau însă interesaţi de prăjiturelele şi mai ales de îngheţata oferite după amiaza, 14.00-18.00.

Singura neconcordanţă între conceptul UAI primit şi realitatea găsită de noi acolo a constituit-o cortul turcesc care ar fi trebuit să ne ofere gozleme, ayran şi îngheţată între 11.00-17.00. Spun că ar fi trebuit, deoarece, oricât l-am căutat, eu fiind mare amatoare de gozleme, nu am reuşit să-l găsim, iar atunci când am întrebat unde se află acesta toţi au ridicat din umeri. Cel mai probabil nu fusese construit încă. Poate ceilalţi turişti care au ajuns la Aquasis după vizita mea au fost mai norocoşi să se bucure de turtele turceşti tradiţionale cu diverse umpluturi.

Băuturile nu au fost deloc strălucite la acest hotel. Conceptul ultra all inclusive menţiona includerea câtorva băuturi de import, probabil cele mai ieftine din fiecare sortiment, fără însă a fi clar specificate. Prin eliminarea celor prezente în lista băuturilor cu plată am dedus singuri cam care ar fi băuturile de import incluse, dar şi aşa acestea au fost destul de greu accesibile. Eu nu am plătit nimic extra şi am reuşit să comand şi să primesc şi câteva băuturi de import. Puţine, dar au existat. Noi preferam cocktailurile, dar combinaţii proaste ca aici nu-mi amintesc să mai fi băut demult în Turcia. Uneori băuturile primite erau groaznice, aveau gust de medicament, erau de nebăut. Aşa ne dădeam seama imediat că au folosit ingrediente locale în locul celor de import.

Singura bere inclusă a fost Efes draft şi a fost ok pentru soţul meu. Cei mai pretenţioşi puteau să-şi comande Miller sau Becks la sticlă şi contra cost.

Aquasis dispune de mai multe baruri incluse în sistemul all inclusive. Acestea sunt:

Lobby Barul – singurul bar cu program non stop la vremea respectivă, aflat la nivelul recepţiei, cel mai elegant şi cu cele mai bine făcute băuturi. Dacă nu vrei să fumezi, poţi petrece ore bune într-un ambient plăcut pe canapelele şi fotoliile confortabile din lobby la un pahar de ceva şi o crănţănea. Nouă nu prea ne-a plăcut şi nici nu am petrecut prea mult timp la acest bar.

Pool barul, cu program 10.00-24.00, era situat pe o „insulă” în mijlocul piscinei principale. A fost barul nostru preferat şi locul unde ne-am petrecut destul de mult timp. Seara ascultam aici muzică live interpretată de invitaţi diverşi. Nu aveau ei o prestaţie strălucită, dar nici nu puneau turiştii pe fugă.

Beach barul, cu program 10.00-24.00, se afla în apropierea plajei şi ne asigura nevoile de hidratare în timpul cât ne aflam pe plajă ziua şi seara deservea turiştii care urmăreau spectacolele de seară la amfiteatru. Am apreciat prezenţa unei vitrine frigorifice cu autoservire de unde luam imediat apă rece şi ayran.

Sailor barul, cu program 10.00-24.00, se afla tot în apropierea plajei. Am vrut să mergem şi acolo într-o seară, dar am renunţat deranjată de mirosul puternic de mâncare de la bucătăriile restaurantelor a la carte.

Lake barul, cu program 10.00-22.00, se află în zona Lake Houses, fiind foarte accesibil pentru cei cazaţi în această zonă. Noi l-am vizitat o singură dată când eram în căutarea unui loc mai ferit de vânt şi mi-a plăcut că eram singuri cu barmanul de acolo.

After Eleven, cu program 23.00-02.00, este clubul de noapte sau discoteca resortului. Am fost şi acolo într-o seară, mai mult de curiozitate. Era deschis, muzica gen club nu era la un volum deranjant, dar nu mai era nimeni în afară de noi doi, iar barmanul, care se plictisea teribil, nu mai ştia ce să ne ofere de băut.

Carousel Game Room

Amatorii de jocuri electronice, indiferent de vârstă :D, au la dispoziţie o sală de jocuri foarte bine dotată, toate aparatele fiind absolut noi şi deosebit de tentante. Ca peste tot, utilizarea acestora este contra cost.

Neverland Kids Club

Clubul pentru copiii în vârstă de 4-12 ani este extrem de bine dotat, cu loc de joacă exterior, dar şi cu săli interioare unde cei mici erau antrenaţi în diverse activităţi specifice vârstei lor. Programul acestuia este 10.00-12.00,14.30-17.00 şi se continuă seara cu minidisco la ora 21.00. În unele seri minidisco s-a desfăşurat la Neverlands, adulţii interesaţi de spectacolele de seară pentru adulţi nemaifiind astfel nevoiţi să asiste şi la minidisco.

Entertainment

Hotelul dispune de o echipă de animatori care se străduiau să antreneze turiştii în diferite activităţi pe tot parcursul zilei, fără a fi însă agasanţi. Zilnic aveau loc diverse jocuri şi concursuri la piscină, volei pe plajă, polo, boccia, zumba, darts, stretching, water gym, step aerobic etc.

Seara aveau loc la amfiteatru, începând cu ora 21.45, diverse spectacole, unele mai reuşite, atunci când erau invitate trupe profesioniste din afară, gen dansatori brazilieni sau acrobaţi africani, sau spectacol muzical folcloric turcesc, dar şi mai slabe şi mai vulgare susţinute de animatori cu participarea turiştilor, gen Miss Aquasis sau Ladies vs Gentlemen, apreciate de o mare parte a turiştilor.

Am fost şi noi la câteva spectacole, dar nu am rezistat până la sfârşit, preferând o plimbare pe plajă urmată de petrecerea serii la pool bar unde ascultam muzică live.

Amatorii de sport aveau la dispoziţie terenuri de tenis, un teren de fotbal şi o sală de fitness.

Pe plajă exista posibilitatea practicării sporturilor acvatice doar contra cost.

Există internet wireless atât în cameră, cât şi în spaţiile publice şi funcţionează foarte bine, mai puţin la plajă, unde noi nu aveam semnal în primul rând dinspre mare.

Nu voi comenta aici comportamentul unei mari părţi a turiştilor, nefiind vina hotelului că ai mei conaţionali, veniţi în grupuri mari, aveau toţi o aceeaşi mare problemă cu auzul simţind nevoia de a striga permanent unii la alţii, fără să le pese că îi deranjează pe cei din jur.

Am fost la Aquasis la doar o lună de la inaugurare. Mi-am asumat riscul ca nu toate lucrurile să fie puse la punct. Am fost mulţumită de condiţiile deosebite de cazare, de curăţenia camerei şi de plaja cu nisip şi intrare lină în mare. Mâncarea a fost ok, dar puţin diversificată, iar lipsa grătarelor a fost un minus pentru mine. Băuturile au fost un alt capitol destul de delicat, cele de import fiind mai greu de găsit, iar cocktailurile au fost în unele cazuri catastrofale. Am apreciat eforturile vizibile ale managerilor, implicarea acestora şi ale restului angajaţilor, evident nepregătiţi, care se străduiau să înveţe. Lipsa vegetaţiei este un aspect care se va rezolva cu trecerea timpului, aşa că nu aş considera-o un minus. Aquaparkul nou şi interesant, precum şi clubul pentru copii sau plaja cu nisip, intrarea lină în mare şi politica de gratuităţi şi reduceri acordate copiilor îl fac un hotel de recomandat în special familiilor cu copii.

Recomand acest hotel, chiar dacă eu nu cred că voi reveni. Aspectul care pe mine m-a deranjat foarte tare şi principalul motiv pentru care nu cred că aş reveni la Aquasis îl constituie VÂNTUL rece şi permanent care a bătut în fiecare zi a sejurului meu şi nu mă refer la briza plăcută prezentă la malul mării. Este posibil ca în alte perioade vântul să nu fie la fel de deranjant, dar eu nu sunt dispusă să îmi asum acest risc, mai ales după discuţiile cu reprezentanta agenţiei care mi-a confirmat că şi alţi turişti s-au plâns de acest inconvenient şi după ce am văzut numeroasele mori de vânt de pe dealurile din vecinătate a căror prezenţă cu siguranţă nu este întâmplătoare.

---

VIZUALIZĂRI: 1141 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI