Cairo - 29 mai 2010

TIPĂREȘTE

Sper sa nu fac o prostie prea mare dar am sa folosesc o parte din informatiile postate la excursia la Luxor (informatii de interes general pentru Egipt) si aici, la Excursia in Cairo, pentru cei care sunt interesati numai de aceasta.

Aceasta excursie a fost descrisa pe larg de altii inaintea mea, asa ca voi incerca sa vin doar cu noutati sau adaugiri.

Inca de la prima intalnire, din aeroport, cu ghizii romani (reprezentantii turoperatorului cu care ati ajuns in Egipt), veti primi printre altele o lista cu preturile excursiilor optionale organizate de acestia, urmand ca pana la intalnirea de a doua zi sa alegeti si sa le platiti. Preturile sunt in euro si in dolari, stabilite, probabil, la inceputul sezonului, asa ca tinand cont de evolutia valutelor in ultimele luni sunt mai convenabile de platit in euro. Excursia la Luxor costa 75 de euro de persoana sau, daca iei un pachet de 3 excursii, pretul scade la 65 de euro, motiv pentru care am ales sa facem toate excursiile cu turoperatorul nostru. Am fost foarte multumiti de organizare, de mijloacele de transport si de pregatirea ghizilor, asa ca am considerat ca am ales bine. Desi e posibil sa gasesti un pret mai mic la agentii locale, din chiar spusele egiptenilor am inteles ca in spatele acestor tarife reduse s-ar putea ascunde unele carente, cum ar fi aerul conditionat din autocare, ghizi vorbitori de alte limbi decat romana etc.

Inainte de toate tin sa va spun ca un sejur in Egipt de 7 zile, daca alegi pachet de 3 excursii optionale, numai odihnitor nu poate fi; excursiile la Cairo si Luxor sunt epuizante si paradoxul este ca desi ai platit sejur (ultra) all inclusive, ajungi sa rabzi foame prin optionale.

Excursia la Cairo e foarte obositoare: se pleaca la 1.15 noaptea de la hotel si intoarcerea este la 10 seara. Foarte important este sa aveti la voi cat de multa apa puteti, aceasta se va pastra rece in compartimentul de bagaje de deasupra scaunelor din autocar; daca nu puteti aduce apa din hotel, o puteti cumpara de la soferul autocarului cu 5 lire egiptene doua sticle de 500 ml sau o doza de cola tot cu 5 lire (1$ = 5,65lire). In rest, la punctele de oprire si prin Cairo preturile sunt muuult mai mari.

In autocar e foarte racoare de la aerul conditionat, deci cei care sunt mai sensibili ar fi bine sa aiba pregatita o esarfa si o bluza cu maneca lunga. Oprirea aerului conditionat sau cresterea temperaturii acestuia s-au dovedit a fi solutii inutile, avand efecte mult mai dezastruoase decat racoarea pe care o poti depasi cu o bluza. Nu uitati sa luati cu voi niste lire egiptene (puteti schimba la bancomatul din holul hotelului) daca veti dori sa mergeti la toaleta pe drum. Taxa este de 1 lira, insa de la 10 nu se da rest. Opririle sunt destul de dese, asa ca nu vor fi probleme, iar in situatii exceptionale se poate folosi toaleta din autocar.

Nu cred ca mai are rost sa scriu si eu istoria fiecarui punct turistic vizitat ca deja au scris foarte multi, doar pe scurt relatez cum s-a desfasurat excursia: pana la prima oprire veti ramane socati de saracia din Egipt, de indolenta localnicilor, de mizeria pe care acestia o lasa peste tot, de muntii de gunoaie, de casele neterminate si netencuite, fara geamuri, de lipsa regulilor de circulatie sau nerespectarea lor, de multitudinea de militari, politisti, politisti turistici, paznici, arme prezente la tot pasul etc., dar chiar si despre astea s-a mai scris. Ca o paranteza, oricat de neterminate sunt casele egiptenilor si fara geamuri, nu le lipseste antena parabolica si televizorul.

A, ceva important de stiut, ceva de care imi era groaza inainte de a ajunge in Egipt, un motiv pentru care chiar am avut retineri in a vizita Egiptul de cativa ani incoace: stiam ca se calatoreste in convoi, insotiti de armata, prin toata tara. Ei bine, din 2008 (se pare) s-a renuntat la convoaie pazite, insa, la fiecare intrare si iesire din orase si presarate din loc in loc, se gasesc puncte de control cu militari inarmati. De asemenea, toate obiectivele turistice sunt pazite de oameni inarmati. In excursii, la randul nostru, am fost insotiti in autocar de un politist (a fost foarte discret, nu l-am prea vazut si din spusele ghizilor, prezenta acestuia ne-a facilitat trecerea prin punctele de control si intrarea la obiective, nemaifiind necesar controlul pasagerilor).

Inainte de oprirea la piramide, o mare parte din turistii din autocar vor avea parte de o mare si amara surpriza: la cateva sute de metri de piramide sunt blocuri, la fel de darapanate si neterminate ca de fapt aproape toate pe care le-am vazut pana acolo. E mare pacat ca li s-a dat voie sa construiasca atat de aproape de vestigii si ca trebuie sa te strecori pe niste stradute mizere ca sa ajungi unde iti doresti.

Prima oprire la piramide - Cea mai mare este cea a lui Kheops si vizitarea acesteia costa 100 de lire egiptene; trebuie sa anuntati ghidul ca doriti sa o vizitati si nu e sigur ca veti reusi pentru ca intr-o zi se vinde un numar limitat de bilete. Piramida lui Kefren se poate vizita cu 35 de lire egiptene, fara a limita numarul de turisti. Pentru un bacsis (1 dolar sau 1 euro) platit unui paznic local, se poate intra intr-o piramida mai mica, aflata la baza celei a lui Kheops. Am intrat si eu: am coborat printr-o cale de acces destul de abrupta si foarte ingusta (incape doar o persoana), am ajuns intr-o camera in care se vad locasuri in care se aflau candva sarcofage. In rest, urme de picturi sterse de mult timp de pe pereti si... miros de WC. Pacat. Ghizii spun (nu ii pot contrazice, dar nici nu pot confirma) ca, in mare, cam asta gasim in oricare din piramidele cu taxa de intrare (mai putin mirosul).

In jurul piramidelor gasiti o puzderie de arabi calare pe camile, magari, cai, murdari, urat mirositori, toti dornici sa faci poze cu ei (contra cost, bine-nteles) si de care cu greu poti scapa. Sunt foarte insistenti si agasanti, unii din ei intrand intentionat in cadrul pregatit cu greu al aparatului tau foto. Turisti... mii. Politie... plin. Aici au loc celebrele targuri: te urci pe camila sa iti faci poze gratis „No money, my friend”, si apoi, cand vrei sa cobori, iti cer euro.

Am plecat cu autocarele 5 minute pana pe un platou la scurta distanta de piramide, de unde poti face poze cu acestea fara sa mai apara vreo camila sau magar.

Urmatoarea oprire – Sfinxul. Din nou poze, politie, armata, vanzatori de suveniruri, turisti, aparate foto etc. La picioarele Sfinxului doi arabi lucrau: puneau cu lopata nisip intr-un cos din nuiele (nu stiu daca ce faceau se considera sapatura arheologica, dar cam la atat s-a rezumat toata activitatea de pe platoul Giza).

Fabrica de parfumuri – o gluma. Nu voi intelege niciodata de ce sunt atat de multe magazine de parfumuri in Egipt. Si fiecare vanzator se lauda ca de fapt el este fatada unei fabrici de parfumuri, si ca aceste parfumuri sunt baza unor marci celebre. „Minunatele” lor esente nu tin nici macar 2 ore si nici nu seamana foarte tare cu marcile pe care cica le realizeaza. In afara de asta, ti-e groaza sa iesi din „fabrica” de parfumuri pentru ca zona in care te afli nu iti inspira deloc incredere. In 50 de metri facuti de la magazin pana la autocar am fost asaltati de copii si nu numai, murdari si toti cersind ceva, orice. S-au bucurat de orice le-am dat, ca era mancare, bautura sau bani. Te umfla plansul.

A urmat pranzul pe care l-am servit (thanks God) la un restaurant american „Thanks God It’s Friday”, pe malul Nilului. Masa a fost buna, de incredere, insa bautura se platea si era foarte scumpa (ceva de genul o bere 30 ron). Atentie: este foarte frig in restaurant; luati-va o haina.

Ultima oprire – Muzeul de egiptologie. O raita de vreo o ora, in care nu apuci sa vezi prea multe pentru ca muzeul e chiar mare; interesant, pazit ca o inchisoare, nu ai voie cu camere foto-video. Mie mi-a placut, altora nu. Se pare ca e mai sarac in exponate de sorginte egipteana decat alte muzee mari ale lumii (British, Louvre), dar, cum nu le-am vizitat pe acestea din urma, nu am de unde sti.

Cairo, orasul, a reprezentat un soc si daca pe noi romanii ne socheaza, nu stiu ce impresie au nemtii, englezii. In oras era o aglomeratie de nedescris; ghizii ne-au spus ca am ales bine perioada in care am vizitat Egiptul pentru ca in miezul verii poti sta intr-o intersectie in Cairo si doua ore. La cum se circula nu ma mir. Nimeni nu respecta regulile de circulatie, in intersectie intra care cum apuca, toti se claxoneaza, fiecare pieton trece strada pe unde are chef, de fapt pe strazi, in centru, sunt la fel de multe masini ca si pietoni.

In rest, prin oras, gasiti mizerie, masini despre care nici nu ati stiut ca au fost fabricate vreodata, sau pe care le credeati casate de mult, cladiri neterminate; cateva hoteluri mari, pentru elita (cica), dar care, cel putin din exterior, nu aratau cine stie ce nici ele. Si saracie...

La fel ca si in cazul excursiei la Luxor, cea din Cairo a fost interesanta, obositoare, merita doar o data in viata.

---

VIZUALIZĂRI: 7290 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI