Kalithea Therme, călătorie în scopuri „terapeutice''

TIPĂREȘTE

Monumentul celor patru anotimpuri

Kalithea Therme... am pus și eu un fluture rar la insectarul de vacanță grecesc, strălucind’’ de cunoștințe bine documentate.

Zilele acestea mi-a tot vuit capul cu idei, despre cum aș putea eu să povestesc despre faimoasele izvoare secate și scurta mea expediție împiedicată, pe cont propriu, la 9 km de capitală, preț 2.40 biletul cu autobuzul, pe un sens.

Vă propun să mergeți cu mine fără ghid și autocar, plecând din Rhodos, orașul nou, mai exact din autogara locală din piața Rimini, e doar un chioșc cu o casă de bilete și un trotuar, unde opresc scurt la un fel de peron autobuzele celor două companii locale, unele curse merg pe coasta de est, altele spre vest.

Cu o zi înainte am ales să merg la Lindos cu o agenție locală, pierzând efectiv 4 ore la dus și la întors, la adunat și deșertat turiștii răspândiți prin hotelurile din Faliraki și Ialyssos, eram ca o mină gata să explodeze... am spus adio excursiilor organizate, m-am ales doar cu o idee despre coasta de est, vânând marea cu nasul lipit de geam, într-un autocar unde aerul conditionat era la cotă de avarie.

Așadar și prin urmare am plecat ca o zeiță războinică cu rusacul la spinarea cam curbată, pe urmele unuia numit Hipocrate să vânez un loc lăudat de toată lumea antică, pentru puterea tămăduitoare ale apelor termale de la Kalithea Therme.

Ocup fericită locul din spatele șoferului, aerul conditionat functiona aici de minune, cursa mergea la Faliraki și oprea în toate stațiile.

Anunță șoferul stația mea, cobor pe o șosea pustie, pe partea dreaptă, nu zăresc încă marea, pe unde o fi Kalithea asta, satul citisem că e la 15 km de capitală.

Sunt singura călătoare, pipăi decorul sălbatic, tropăi pe trotuar sub ghereta de lemn, numită stație, mă uit la la dealul de piatră care scoate capul, în zare văd doi turiști cum escaladează o cocoașă și intră într-o gaură neagră, pesemne o peșteră.:((

Mi se taie fulger filmul, poate am greșit stația, mă ia boccetul, traversez șoseaua în partea opusă, unde era stația de retur spre capitală și o hartă mare a insulei... zăresc în fine marea, dincolo de altă văgăuna, cert e că nu sunt deloc îndrăgostită de limba asta de pământ.

Nu văd nici un indicator să marcheze drumul pietonal spre intrare... Alo? E cineva aici? Kalimera... macar vreun căpșor de șoparliță prin tufișuri, prima impresie e dezolantă... ba, nu văd un indicator printre copaci pe care scria plaja Oasis.

Mai fac trei pași, remarc drumul șerpuitor îngust pentru mașini care coboară jos la vale, printr-o pădurice, decid curajos să scurtez traseul cam lung și mă dau de-a dura, în jos pe o pantă denivelată cu pietriș și alte tufișuri:((, folosid drept punct de sprijin mâna sănătoasă... ajung în cinci minute într-un platou unde văd în fine, marea parcare’’ pentru autocare și un trenuleț turistic gol.

Mă învărt ca orbul cautând intrarea... mă captivează la orizont plaja cu umbrele de paie și pietroaie... mi se duce nodul din gât și încep să simt puterea mării, simbol grecesc al libertătii spiritului.

Intru mai optimist pe poarta de intrare, odată cu un grup de turisti ruși care a descins gălăgios dintr-un autocar, stau la coadă la bilete 5 minute.

Mă scutur în prealabil de colbul de pe sandale, colectat prin tufișuri și achit 3 euro, în jur e totuși o liniște deplină.

Initial nu m-a trecut nici un fior turistic, până nu am dat nas în nas cu prima intrare în piață circulară, cu o fântână la mijloc, brodată pe margini în chip artistic de un covor de mozaic extraordinar... la retur am jucat efectiv șotronul pe el.

Mintea s-a golit rapid de energia negativă și mi-am făcut a doua intrare, spectaculos pe niște trepte largi cu mozaic, flancate elegant de coloane, care sprijineau probabil o pergolă acoperită de bouganvillea.

Scările mă conduc comod spre un portic și undeva acolo jos e Rotonda mică cu 6 izvoare... primisem la intrare un pliant cu o hartă.

„Complexul e alcătuit dintr-o construcție semicirculară unde se află robinete cu apă termală’’... ce văd eu e un complex arhitectural care te lasă fără cuvinte, un golf pitoresc de mori, bălăceală și terapie de relaxare.

A treia intrare e în Rotonda mare cu un dom de 14 metri, în împărăția unde aterizez fără grabă tronează delicat fântâna lui Eros, turiștii stau la coadă să se imortalizeze pentru un strop de eternitate.

Fântâna lui Eros e scoasă din somnolență, ea este vedeta Rotondei mari și e amplasată firesc în mijlocul acesteia.

Marea Rotondă e o adevărată bijuterie, calc pe un covor super grațios de mozaic alb negru și mă învârt de jur împrejur, atentă la detalii și la vegetația exotică din jur.

Printre arcadele albe de piatră zăresc din nou marea cu ape de turcoaz, cred că la apus de soare aș avea șansa să o zăresc pe Afrodita cum iese din valuri, hai că o iau razna, cert e că peisajul se lipeste de inimioară.

Complexul nu e plăsmuirea unui zeu, e rodul minții artistice a unui arhitect italian, Pietro Lombardi, care s-a inspirat oleacă din arta orientală... tipul e cel care și-a pus semnătura și pe clădirea parlamentului din Strasbourg.

Sunt și eu un personaj contemporan prins într-un decor de basm, nu e greu de ghicit de ce regizorii de filme de la Hollywood au fost inspirați de coloanele de la Kalithea și de fântâna lui Eros.

Ajung desigur și în sala de expoziții circulară delectându-mă cu fotografiile vedetelor de cinema, recunoscând actorii care au trecut prin Kalithea... am văzut câteva fotografii cu Tunurile din Navaronne, Escape to Athena, Triunghiul din Rhodos.

Locuitorii insulei erau familiarizați cu proprietătile terapeutice ale izvoarelor miraculoase de la Kalithea din vremea antică.

Pe vremea cavalerilor minunatele izvoare au atras vizitatori din insulele vecine. La izvoare si-au dat mâna ortodocșii, musulmanii, evreii, dar și turistii din toată lumea.

In timpul celui de al doilea război mondial, acest spa elegant a fost bombardat, însă o mare parte din clădiri au scapat ca prin minune.

Odată cu sosirea italienilor pe insulă, acest spa și-a recăpătat pulsul turistic. In 1927 guvernatorul Mario Largo și un grup de doctori și hidrologi au efectuat un studiu științific sub bagheta lui Gustavo Gasperini, valorificând potențialul izvoarelor, ei au pus bazele unei clinici moderne de hidroterapie.

Apele de la Kalithea erau recomandate pentru artrită, afectiuni ale pielii, obezitate, diabet, boli tropicale, astm, malarie, probleme intestinale, cistită și alergii.

Complexul termal ridicat într-un cadru natural superb, pe o colină cu vedere la mare, a fost inaugurat în cântec de fanfară în 1929.

Actualele izvoare s-au închis în 1967, fiind salvate grație unui proiect amplu de restaurare, complexul a fost redeschis în 2007.

El a devenit un obiectiv turistic popular, chiar este un loc extrem de romantic și pitoresc... după ce faci turul de onoare al complexului arhitehtonic de un alb strălucitor, ai poate șansa în weekend să prinzi și un văl al miresei, la o cununie civilă.

Dacă ajungeți în Rodhos mergeti și la Kalithea pentru desfătarea sufletului, călătoria se termină desigur la barul cafenea de unde admiri golful, mica plajă, palmierii și te răcoresti cu o băutură rece sau faci snorkeling sau nu stiu ce scufundări... eu am căutat peștii colorati, am zăbovit o jumătate de oră în gradina superbă de la intrare.

Am părasit complexul, am urcat din nou panta ușor abruptă, să scurtez drumul și să prind autobuzul de ora 12... a zburat pe lângă mine ca în vis fără să oprească. :))

Stau pe o bancă sub acoperișul stației fugind de soare, aștept 20 de minute cursa următoare, studiind peste stradă dealul de piatră și vegetatia săracă... un grup de 5 chinezoi trec pe lângă mine, trei turiști coboară din autobuzul care venea dinspre Rhodos... se mai animase decorul pe șosea.

Vine autobuzul arhiplin dinspre Faliraki, șoferul îmi face semn că nu mai e loc și nu oprește... aștept 30 de minute, vine alt autobuz, ridic mâinile în semn de ajutor... oprește grecul, dar nu e loc decât pe scară... sunt strivită ca o sardină, ajungem în 20 de minute în capitală... mașina nu a mai oprit în nici o statie... am numărat la a treia sau a patra statie un grup de 10 călători care au ramas și ei cu ochii în soare. :))

Ajung la hotel topită de caldură, fata de la receptie îmi spune –știi când pleci, dar nu știi când te întorci, dacă folosești transportul public în sezon... aveam pregătiti banii pentru o cursă cu taxiul dacă nu mă lua autobuzul.

In concluzie recomand cu multă căldură o vizită la cel mai romantic loc de pe insulă... el este deschis zilnic între orele 8-20.

---

VIZUALIZĂRI: 4307 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI