Un pic de răsfăț la un fost conac turcesc

TIPĂREȘTE

Am ales să mergem cu mașina în Cappadocia și pentru că era o distanță cu care ne simțim confortabil dar și pentru că noi nu ajunsesem în Istanbul anul trecut și puteam s-o facem cu ocazia acestui drum. Așa că la întoarcere, cu tot balamucul pe care îl presupunea intrarea în Istanbul, în orașul vechi, a unei caravane de 6 mașini, am hotărât să ne oprim pentru 2 nopți. O parte din grup nu fusese niciodată la Istanbul, alții voiau să facă cumpărături, iar noi, din cauza treburilor soțului, a nostalgiei, a măslinelor...

Când e vorba doar despre mine aleg repede. Știu condițiile modeste din orașul vechi și știu că alerg toată ziua așa că nu sunt dispusă să dau bani prea mulți pe cazare. Am nevoie doar de pat curat.

Dar de data aceasta eram mulți și nu voiam ca cei care n-au mai fost să-și facă o impresie greșită despre Istanbul din cauza unei cazări și nici să găsim într-o zonă cu acces greoi. Pentru că timp prea mult să-l descopere nu aveam.

Pentru cazarea din Istanbul am stabilit un buget în jur de 50 de EUR pe noapte, care era cam mic pentru ceea ce voiam, dar m-am pus pe căutat. Am făcut o listă scurtă cu 3 hoteluri care să poată să ne asigure 10 camere și mi-am propus să îi abordez direct. Primul mi-a răspuns Yusufpașa Konağı și pe el l-am ales. Ulterior am primit răspunsuri și de la ceilalți dar a fost prea târziu.

Yusufpașa Konağı avea la data aceea un preț de 57 de EUR/noapte cu MD și nota 8,9. Pentru grupul nostru ne-au făcut o ofertă de 46 de EUR cu mic dejun cu condiția să plătim un avans de 300 de EUR chiar la rezervare, ceea ce am și făcut. La recepție dubla era afișată cu 60 de EUR/noapte. Pe booking figurează cu „special class” dar în corespondențele noastre cu ei au avut în antet 4*, așa că nu mi-a fost prea clar care e statutul.

Tot la rezervare ne-au informat despre parcare la care nu au făcut nici un rabat față de ce era pe booking, adică 10 EUR de mașină pe zi. Pentru noi a fost ok până la urmă, pentru că cei mai mulți au suportat jumătate din tot ce ținea de mașină, fiind cuplați doi câte doi.

Venind dinspre Cappadocia - Ankara, am intrat în Istanbul mult mai bine decât îl traversasem la dus. La dus am traversat podul Fatih Sultan Mehmet, iar la întoarcere voiam să intrăm în Istanbul prin tunelul Avrasya (Eurasia), ca să mergem cu propria mașină pe sub Bosfor, motiv pentru care am căutat cazarea cu acces cât mai ușor de la ieșirea din tunel iar Yusufpașa Konağı îndeplinea această condiție.

Am ieșit din tunelul Avrasya pe Kennedy Caddesi, centura litorală a Istanbulului din care se intră în orașul vechi foarte ușor și ne-am întors până la a doua poartă de intrare în orașul vechi. Accesul prin prima poartă era cu sens unic, dar se ieșea din oraș, nu se intra. De la poarta a doua prin care am intrat până la hotelul nostru nu a mai fost mult deloc.

La Istanbul a fost singurul loc în care toată lumea și-a pus waze-le cu adresa hotelului și am convenit că dacă nu mai reușim să ne ținem unii după alții, fiecare să ajungă la hotel ascultând de waze. Ceea ce s-a și întâmplat, astfel că am ajuns în 3 serii, la distanță de câteva minute unii față de alții.

Am parcat mașinile chiar în fața hotelului, într-o parcare cam mică pentru numărul de camere, dar probabil că nu sunt mulți ca noi, care vin cu mașina la Istanbul. Oricum au avut loc toate cele 6 mașini ale noastre și mai erau câteva acolo.

Yusufpașa Konağı se află într-o zonă mai aerisită pe Cankurtaran Caddesi nr. 34, în Sultanahmet – Fatih și asta a fost una din condiții când am ales cazarea din Istanbul. Să nu nimerim pe vreo străduță îngustă, la un hotel înghesuit.

Fostul conac turcesc arată foarte bine la exterior, iar ulterior am aflat că vine din secolul al XIX-lea, este administrat de o familie și a intrat în sectorul turistic în 1998. Exteriorul conacului nu numai că este foarte aspectuos, dar ne-a cucerit și terasa micuță și intimă din fața hotelului, cu câteva măsuțe, delimitate de stradă cu ghivece mari cu plante și flori.

La interior, cele 4 stele ni s-au părut că sunt la locul lor. Poate oboseala drumului ne-a făcut să vedem altfel, dar când am intrat la parterul conacului, unde era recepția și spațiile de socializare și toată zona parterului foarte frumos decorată, ne-a cuprins imediat un sentiment de bine. N-aveam nici un plan concret pentru Istanbul, n-aveam de alergat, ci totul de voie și abia așteptam să ne bucurăm și de această cazare.

Check-in-ul s-a făcut foarte repede. Grupul nostru era așteptat, cheile ne erau pregătite, n-a trebuit decât să le ridicăm și să pornim în descoperirea camerelor.

Hotelul are 4 etaje la care poți ajunge pe scări dar și cu liftul și pentru că am avut termen de comparație și am intrat prin toate camerele pot să spun că și aici au fost diferite. Holurile erau mochetate cu mochetă groasă iar în camere era parchet. Sunt două categorii de camere: standard și deluxe, dar doar cele deluxe oferă o vedere frumoasă asupra Mării Marmara, asupra insulelor, părții asiatice, Bosforului și asupra zidurilor cetății.

Camera mea, 302, a fost una dintre cele mai mari și mai frumoase, ca să nu zic cea mai cea. Între timp s-a consumat sejurul de la Djerdap, din Serbia, unde am avut o super cazare față de restul grupului, dar la momentul acela era prima dată când primeam camera cea mai bună față de restul grupului de care m-am ocupat.

Și în camera mea, dar și în celelalte, au fost perdele și draperii frumoase, am avut mobilă albă cu ornamente turcești, tapet pe pereți, tot în stil, un telefon vechi, dar funcțional, minibar, cu produse și listă de prețuri, o masă rotundă cu două scaune, seif, TV, oglindă, papuci de unică folosință, iar pe comodă am găsit fierbător, nes, ceai, zahăr, căni. Patul a avut o saltea bună și a fost extrem de curat peste tot. Pe mijlocul camerei era un stâlp de susținere dar camera era suficient de mare încât asta nu ne-a deranjat.

Ceea ce am sesizat a fost prezența sistemului de incalzire centrala, care am înțeles că este echipat cu cea mai recentă tehnologie de aer condiționat controlat individual și se întâmplă mai rar să găsești încălzire centralizată în orașul vechi.

Din păcate camerele nu au avut balcon dar am avut un perete întreg de geamuri. Eu am avut vedere în fața hotelului, spre parcare, iar în depărtare la Bosfor.

Baia a fost normală la noi, destul de mare, cu cadă, foehn, oglindă lupă și consumabile bune. Dar unele camere aveau jacuzzi iar altele băi decorate în stil turcesc. Inclusiv băile au fost diferite. Unele erau cu cadă, altele cu cabină de duș, bideul a fost elementul comun. Apropo de băile turcești, n-am mai nimerit niciodată o baie așa în drumurile noastre prin Turcia. Așa că ne-am tot învârtit pe lângă polița aceea fierbinte încercând să ne dăm seama cum trebuie folosită baia.

Micul dejun se servea la parter, acolo unde era și recepția și a fost foarte bun. Tip bufet, cu chestii calde și reci, salate multe, omleta lor bună cu legume, fasole, frigănele, prăjituri bune, brânzeturi, mozzarela, măsline, cereale, multe legume și verdețuri (pătrunjel, busuioc roșu...)

Și pot să spun că a fost diferit pentru că în afara chestiilor comune, în fiecare zi felurile principale au fost diferite. În prima zi am avut omletă cu roșii, budincă, negresă, frigănele, mâncare de legume, orez cu lapte iar a doua zi cârnați cu sos, omletă cu porumb, portofele umplute cu brânză, fasole, prăjituri cu fructe.

După cum am aflat dintr-un pliant, Yusufpașa Konağı asigură servicii și facilități 24 de ore din 24. Printre ele spălătorie și călcătorie, facilități de bussines, lifturi, WiFi, casete de valori la recepție.

Din fericire pentru noi Topkapi Palace, Sf Sophia, Moscheea Albastră, Hipodromul, Piața Sultanahmet au fost la o plimbare de câteva minute pe jos de hotelul nostru, ceea ce ne-a ajutat mult, având în vedere puținul timp pe care l-am avut.

Despre Istanbul nu o să scriu un articol pentru că am făcut lucruri despre care eu am scris. De data aceasta am fost mai mult ghid pentru cea mai mare parte a grupului și am încercat ca în puținul timp pe care l-am avut la dispoziție să vedem câteva lucruri reprezentative pentru Istanbul, astfel încât să li se deschidă apetitul și să se întoarcă. Așa că zic doar câteva vorbe aici.

Amplasarea hotelului atât de aproape de km 0 al Istanbulului ne-a permis să ne plimbăm prin Piața Sultanahmet și Hipodrom, am admirat Sfânta Sofia și Moscheea Albastră din exterior, am intrat la Cisterne dar, din păcate, se lucra acolo și erau golite de apă, ceea ce le face fără nici un farmec, am intrat în Marele Bazar și am ieșit pe străduțele înguste ca să mergem până jos, la Bazarul de mirodenii și apoi până la Galata unde ne-a prins prânzul și am mâncat câte un balik.

Apoi am făcut o croazieră pe Bosfor cu Turyol (20 lire/persoană – de la Podul Galata) și ne-am bucurat timp de 1,5 ore de toate clădirile impunătoare de pe malurile Bosforului, pe care le-am văzut și cu alte ocazii: Palatul Dolmabahce, Fortress Rumeli, Ortakoy, Ciragan Palace, Academia militară, Beylerbeyi Palace, etc.

Schimbul valutar în a doua jumătate a lunii octombrie. Dacă acasă am schimbat 1 EUR cu 7 lire, în Cappadocia am schimbat cu 6,4-6,6, iar în Istanbul am schimbat cu 6,2-6,3. Doar în bazar, acolo unde întotdeauna cursul este mai bun, am schimbat cu 6,35-6,45.

Pentru călătoria cu tramvaiul T1 aveam deja cardul nostru pe care l-am alimentat cu călătorii pentru toată lumea (2,5 lire călătoria, cardul 6 lire) și am prins aglomerație de nedescris peste tot, ca în vremurile bune. Cardul de transport este transmisibil, trebuie doar încărcat cu cval călătoriilor și există aparat în fiecare stație.

Mâncarea nu este o problemă pentru noi, pentru că ne place orice la turci. În seara în care am ajuns am mâncat la Meșale Cafe, terasa cu derviși și narghilea, unde noi am mers de mai multe ori, care era foarte aproape de hotel. Următoarea zi am mâncat balik-ul la Podul Galata, iar seara mâncare gătită la autoserivirile din zona Pieței Sultanahmet, de pe linia tramvaiului T1. Mi-era dor de vinetele umplute cu pui, pe pat de piure. În completare, pe parcursul zilei, n-am uitat de covrigul cu susan, simbolul Istanbulului, nelipsitele castane, am băut suc de rodii și am mâncat înghețată turcească cu lapte de capră. Și n-am uitat nici de dulciurile de la Koșka pentru acasă.

Unii au făcut cumpărături în Bazar, de care acasă nu au mai fost mulțumiți, exact cum le spusesem și nu uitați că în bazarul de mirodenii, dacă vă place ceva, faceți mai întâi un tur și apoi cumpărați, prețurile sunt de la simplu la dublu. De data asta am găsit niște bomboane cu bob de cafea în mijloc care erau 190 lire/kg la primele dughene, apoi le-am găsit cu 100,150... diferențe foarte mari.

Ca și ultima dată când am fost în Istanbul și acum am nimerit la plecare manifestații pe Bdul Adnan Menderez care te scoate din Istanbul. Dar acum n-am mai bâjbâit pentru că am făcut-o suficient data trecută și la primul blocaj am intrat pe DN-ul din sudul Istanbulului, am ocolit vreo 20 de km cred și am ieșit în autostrada de Edirne pe care am oprit doar pentru o alimentare (benzina la fel de ieftină ca peste tot prin Turcia. Mai ieftină decât la noi sau în Bulgaria).

Nu trecem niciodată fără un stop și la Edirne așa că ne-am oprit și de data aceasta. Am ajuns înainte de 12 și am plecat spre casă în jur de 15. În răstimpul ăsta ne-am făcut plimbarea obișnuită pe Saraklar, pe la băcăniile noastre, am mâncat Tava Ciğer, ne-am luat la pachet plăcinta cu brânză și ayran și asta a fost.

Am mai avut un hop la vama Hamzabeyli unde am ajuns la 15,30 dar abia peste o oră ieșeam, nu din cauza aglomerației de mașini ci a unor controale drastice la țigări, la vama bulgară.

Am traversat Bulgaria în 4 ore și după ce am trecut și de vama noastră am mai avut puțin sub o oră până acasă. Mașina ne-a arătat că în această excursie am făcut 2762 km (București – Istanbul – Ankara – Göreme și retur).

Dar ca să închei cu o concluzie privind hotelul, pentru că el este subiectul articolului, nouă ne-a plăcut foarte, foarte, foarte mult fostul conac turcesc, Yusufpașa Konağı, și cu siguranță îl vom mai alege și cu alte ocazii. Sper ca pozele să vă ajute și pe voi să-l percepeți cum se cuvine.

---

VIZUALIZĂRI: 1608 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI