Am fost în Ţara Galilor cu maşina

TIPĂREȘTE

Faptul că una din fetele noastre s-a stabilit în Ţara Galilor, într-un oraş din apropierea Cardiff-ului, a făcut ca noi să zburăm cu avionul în această ţară cel puţin odată pe an. Din păcate de la Otopeni nu există cursă directă spre Cardiff şi a trebuit să zburăm spre alte aeroporturi din Anglia (Luton,Birmingham, Stansted), apoi un drum lung cu maşina până în Ţara Galilor.

Acum doi ani cei de la Ryanair au infiinţat o cursă directă spre oraşul Bristol, Anglia, mult mai aproape de Cardiff. Ne-am bucurat şi următoarele zboruri cu avionul au fost spre acest aeroport. Numai că bucuria noastră a fost de scurtă durată, pentru că la ultimul zbor s-a ratat aterizarea şi la acel moment am hotărât să nu ne mai urcăm în avion. Aşa se face că dorul de fiică, ginere, dar mai ales nepoţi, ne-a determinat să ne urcăm în maşină şi direcţia... Cardiff.

După o pregătire minuţioasă legată de rezervări cazari de tranzit, ferry boat, vignete, verificare autoturism etc. am purces la un drum de paste 3000 de km, o adevărată aventură, având în vedere că în UK maşinile circulă pe partea stângă. Am setat GPS-ul pe ruta economică şi l-am lăsat pe el să aleagă peste 90% din traseu.

Deci, Ploieşti, Predeal, Râşnov, Codlea, Şercaia, Sibiu, A1, Simeria, Arad, Budapesta, Viena, Linz, Passau, Nurnberg, Koln, Dunkerque, M20, M25, M4, Bridgend (Cardiff). S-a circulat bine pe Valea Prahovei, dar cu mici ambuteiaje cauzate de trecerea prin cele patru oraşe turistice pe o şosea îngustă cu o singură bandă pe sens. Am traversat de atâtea ori această ”vale a plângerii”, încât am învăţat să fiu răbdător şi să nu mai înjur niciun guvern. Până la urmă ”Qui prodest”?

De la Râşnov spre Şercaia ar fi mai scurt drumul prin Poiana Mărului, Şinca Nouă şi Şinca Veche, însă au reapărut gropile astupate în urmă cu vreo trei ani, pe acest drum cu un asfalt turnat (cred) înainte de ”livoluţie”. :( Drumul de la Codlea până la Sibiu foarte bun, se circulă fluent, chiar dacă mai sunt unele ”sincope” la trecerea prin unele localităţi (în special Făgăraş).

La Sibiu am urcat pe A1 şi dintr-odată, ca şofer, am simţit aşa o relaxare. Occident... ce mai! Dar, vai, înainte de Simeria... s-a terminat ”occidentul” şi s-a dus pe apa sâmbetei şi relaxarea mea. :( Autostrada s-a întrerupt şi am fost obligaţi să intrăm prin Simeria, Deva. Semafoare, şoferi indisciplinaţi, ambuteiaje, claxoane, înjurături (nu mai ţin minte, dar cred că am înjurat şi eu pe cineva). :))

A fost destul de liber pe curbele drumului spre Arad, unde am ajuns după nouă ore şi unde am avut o primă cazare. A doua zi am ieşit din oraş, am urcat pe autostradă şi... din nou ”occident”. =)) La vamă am avut parte de cea mai rapidă trecere de când obişnuim să ne facem vacanţele peste hotare. Un singur ”control” de aproximativ două minute. Nici măcar nu ne-au scanat C. I. -urile.

Fără probleme până în Viena, unde am avut o cazare bună în vestul oraşului, aproape de ieşire şi de autostradă. Numai că la ieşirea din vamă, cu ochii după o staţie de benzină pentru cumpărarea vignetei, nu am observat că prima parcare aflată pe partea dreaptă a autostrăzii avea şi un chioşc pentru asemenea serviciu. A trebuit să opresc la a doua parcare, cu intrare-ieşire din ambele sensuri, şi am cumpărat vignetă pe o lună cu 22 de euro în loc de 16 euro cât era online. :(

După ieşire din Ungaria, la benzinăria Nickelsdorf, unde am cumpărat mereu vignetă pentru Austria, am făcut-o de oaie... :(( Din comoditate nu am luat vignetă pe 10 zile, urmând ca la întoarcere să iau la fel, şi am luat pe două luni (c’aşa dau ăştia dacă depăşeşti 10 zile). Acasă am văzut că dacă luam două vignete pe 10 zile (una la dus, alta la întors) m-ar fi costat 18 euro, iar pe două luni m-ar fi costat 26,2 euro. Asta pe site-ul oficial că la benzinărie am dat mai mult. Vreţi să ştiţi cât? Nu vă spun, că râdeţi de mine! :))

Şi nici benzina nu am cumpărat-o la preţurile date de (fuel-prices-europe.info). Pe autostradă preţurile sunt cu mult mai mari şi diferă de la staţie la staţie. În Ungaria am cumpărat benzină cu 1,31 şi 1,42 euro, în Germania 1,6 şi 1,72 euro, Belgia şi Olanda 1,72 euro, UK 1,4 ŞI 1,6 euro. Aşa că zicala cu ”socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg” s-a adeverit în cazul meu.

Da nu-i bai! Am compensat aceste ”erori de navigaţie” cu satisfacţia vizitării unor obiective turistice deosebite în oraşele prin care am trecut. Primul dintre ele a fost [b [ Viena, un oraş în care am poposit pentru a treia oară. Următorul oraş a fost Nurnberg , un oraş care mi-a depăşit aşteptările, apoi Koln cu celebrul său dom. Trebuie să amintesc că acest drum lung în UK l-am etapizat pe bucăţi de 500-600 de km pentru a fi mai puţin obositor.

De la Koln am făcut o deviere de traseu în Amsterdam, una dintre cele mai frumoase capitale ale Europei. Am stat aici trei zile şi pot spune că am vizitat principalele obiective turistice. Din păcate la plecarea din Ploieşti, la capitolul poze, am avut ghinion. Cu trei zile înainte mi s-a stricat aparatul foto Nikon, :( iar telefonul Samsung Note 4, cu care am făcut poze, „a decedat” subit când am ajuns în UK şi am rămas fără amintiri din Amsterdam. Am avut totuşi noroc că în celelalte oraşe am făcut poze cu un al telefon.

Din Amsterdam am plecat direct în Dunkerque unde, după formalităţile vamale, ne-am îmbarcat pe ferry boat şi am coborât în Dover. Odată urcaţi pe ferry uşile se închid şi până la destinaţie te poţi relaxa la etajele unu şi doi ale navei. Aici sunt restaurante, mese şi scaune confortabile, săli de jocuri mecanice şi locuri unde poţi juca la ”păcănele”. Şoferii de TIR au un loc separat la etajul doi, unde pot face un duş, se pot odihni şi mânca la o cantină. Preţul traversării diferă în funcţie de zi, noapte, pleacă de la 120 euro dus-întors şi durează în jur de 130 de minute.

O altă variantă de a traversa Canalul Mânecii până în Dover este pe la Calais, dar este un pic mai scump. Aici ar fi şi varianta cu trenul pe sub canal. Traversarea cu trenul durează în jur de 35 de minute, dar şi costurile sunt altele.

Din Dover se intră direct pe M20, iar de aici drumurile se ramifică în funcţie de destinaţia fiecăruia. Eu din M20 am intrat pe M25 (centura Londrei), apoi pe M4 până la Bridgend, punctul terminus al călătoriei. La intrarea în Ţara Galilor am plătit 5,6 lire sterline pentru traversarea Prince of Wales Bridge peste râul Severn.

La întoarcere am avut un trasaeu puţin diferit, cu mai puţine cazări de tranzit şi cu două etape de 700 de km. Am mers foarte bine pe autostradă până la Lugoj, dar de aici am avut întârzieri cauzate de două accidente de circulaţie. Am stat aproximativ 75 de minute dincolo de Caransebeş şi 30 de minute la vreo 60 de km înainte de intrarea în Piteşti.

Impecabile autostrăzile în Europa, se circulă în forţă, dar civilizat, şi majoritatea respectă regulile de circulaţie. Fără claxoane, fără flash-uri, fără tracasări, fără înjurături, fără accidente. În Germania, Olanda şi UK nu sunt (deocamdată) taxe de autostradă. În Belgia am plătit 6 euro la intrarea în ţară dinspre Olanda. Pentru cei 270 de km de autostradă, de la Dunkerque la Liege, nu am plătit nimic.

În Germania şi Anglia am avut porţiuni de drum cu restricţii de viteză cauzate de lucrări ale drumarilor. Se lucrează la extinderea cu trei benzi de mers pe sens. Alţii se extind, iar noi nu suntem în stare să facem o autostradă până la ieşirea din ţară. :(( Ba mai mult, nu putem să terminăm nici anul acesta cei 21 de km de autostradă ce ar uni Deva cu Lugojul (monitorizari.hotnews.ro/s ... eme-santier.htm). S-a amânat pentru vara viitoare.

Aceasta a fost excursia noastră în Ţara Galilor. Frumoasă, dar un pic cam scumpă pentru bugetul nostru de pensionari. Ca şofer amator nu mi s-a părut greu deloc( inclusiv condusul pe partea stângă) şi dacă aş avea suficienţi bani aş pleca şi mâine la nepoţi, evident pe un traseu diferit de acesta.

Aştept întrebări de la eventualii amatori de drumeţii cu maşina prin Europa (şi de ce nu,în UK).

Vacanţe cât mai plăcute!

---

VIZUALIZĂRI: 1582 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI