O oaza de liniste si pace: Hotel Alpenrosli

TIPĂREȘTE

Ziua a cincea a circuitului nostru Italia-Elvetia-Austria-Ungaria s-a incheiat cu cazarea la Hotelul Alpenrosli din Giswil, cantonul Obwalden - zona istorica si geografica centrala a Elvetiei, in imediata vecinatate a lacului Sarnen. A fost a doua experienta de neuitat din cele prilejuite de locatiile de odihna de care ne-am bucurat in cursul acestei calatorii.

Am ajuns la Giswil dupa ora 20, asa cum ne obisnuisem si intrase in rutina programului de fiecare zi. Venind dinspre Interlaken, drumul s-a dovedit a fi nu atat anevoios, daca avem in vedere ca era un drum in urcare, cat neasteptat de intortocheat, incat soferul a fost pus in situatia sa recunoasca de doua ori ca s-a ratacit, fiind nevoit tot de atatea ori sa se intoarca din drum. Si asta, in pofida faptului ca avea PDA cu GPS. Era o zona montana impanzita de sate mici si catune pitoresti, cum numai in Elvetia se pot vedea, legate intre ele de o retea de drumuri asfaltate, la intretaierea carora nu gaseai totdeauna un indicator de orientare. In sfarsit, intreband ba la un restaurant, ba la o sectie de politie, am ajuns cu bine la destinatie: hotelul Alpenrosli.

Gazdele ne asteptau ca si la Villars cu lista repartizarilor pe camere gata facuta. Cu aceeasi operativitate ghidul ne-a inmanat cheile si iata-ne in camera. Prima impresie a fost una de satisfactie deplina: totul stralucea de curatenie, in camera era cald si mirosea frumos, dotarile puse la dispozitia turistilor erau similare unui hotel de 4 stele, desi vazusem la intrare cele 3 stele atribuite in fapt hotelului Alpenrosli. Exista si aici o camera mica separata pentru depozitarea bagajelor, dar fara seif.

Intrucat era inca devreme, ne-am gandit ca am putea lua cina la restaurantul hotelului. Am coborat asadar in sala si inainte de a ne aseza la masa am consultat mai intai o lista de meniu, nu pentru a ne alege mancarea, ci pentru a vedea …... preturile! Si bine am facut, caci o cina la acel restaurant s-a dovedit a fi prea costisitoare pentru buzunarul nostru: am calculat ca pentru 3 persoane, un meniu constand dintr-un cordon bleau cu cartofi natur (cea mai ieftina oferta), o salata verde si o bere, costa aproapte 120 franci elvetieni (cursul la acea vreme era 1 CHF=2, 65 lei). In aceste conditii si neavand nimic de sarbatorit am considerat ca nu merita sa cheltuim 300 lei pentru o cina. Asa ca nu ne-am jenat sa parasim restaurantul si sa ne intoarcem la rezervele noastre alimentare din bagaj, mai ales ca aveam si bere cumparata dintr-un supermarket din Berna.

Dimineata insa, ne-am intors in sala restaurantului, pentru ca micul dejun era inclus in costul cazarii. Bufetul suedez –elvetian s-a dovedit si de acesta data la inaltimea asteptarilor: totul proaspat, intr-o prezentare culinara placuta ochiului, produse diverse si sortimente de mezeluri si branzeturi preparate chiar in bucataria hotelului (informatia ghidului). Personalul vesel si binevoitor, foarte atent sa debaraseze mesele la momentul potrivit, ne indemna sa degustam si mamaliguta inmuiata in sosul de smantana cu boia, si sucul proaspat de struguri (nu must! ) cu macese, si… A fost un adevarat festin matinal!

Dupa micul dejun, am dus bagajele la autocar si vreme de jumatate de ora – ragazul pana la plecare – am cutreierat prin zona din jurul hotelului. Era o dimineata calda, dar asa cum se intampla la munte, ceata obtura privelistea spre departari. Am realizat totusi ca ne aflam intr-o zona foarte pitoreasca, un sat de munte cu case (cabane si vile de fapt) imprastiate de jur imprejur intr-o dezordine foarte ordonata, incat nimic nu parea a nu fi la locul lui, ci totul era intr-o armonie perfecta. Nu puteai sa nu-ti aduci aminte de peisajele din filmul “Sunetul muzicii” si sa nu constati ca realitatea este mult mai spectaculoasa. Verdele crud al pajistilor si pasunilor din Elvetia nu l-am intalnit niciunde in alta parte, nici bogatia si coloritul viu al florilor, nici perfectiunea plantatiilor de vita de vie de pe pantele muntilor (va vine sa credeti ca la munte creste vita de vie? ! ), nici “: inteligenta” vitelor elvetiene, care pasc singure si nu se apropie de cablul prin care trece un curent de joasa intensitate si care inconjoara zona de pascut. Asa se vedea o bucatica din Elvetia, de acolo, din apropierea hotelului Alpenrosli.

Am rasfoit in autocar pliantele turistice luate de la hotel. Am aflat astfel ca hotelul Alpenrosli este o afacere de familie cu o traditie de mai mult de 100 ani si tot de mai bine de 100 ani se perpetueaza bunul renume al serviciilor oferite aici. Cu un total de 29 de camere (duble, single şi partajate), ultima data renovate in 2005, partial dotate cu balcon, echipate cu duş / WC sau baie / WC, uscator de par, TV satelit, radio, telefon, acces la Internet, precum si cu alte facilitati oferite turistilor (restaurant, camera de zi, terasa mare - spatiu pentru aproximativ 75 de persoane - acoperita, avand o minunata vedere spre lac si munti, sala de conferinte si reuniuni, un loc de joaca pentru copii, două piste de bowling si un bar), hotelul Alpenrosli reprezinta o oferta tentanta in special pentru familii, dar poate fi si un punct de plecare spre diverse destinatii turistice pentru toti cei care sunt doar in trecere. Costurile insa sunt pe masura, atat la cazare cat si la pensiune.

Pentru mine, popasul la hotelul Alpenrosli a insemnat o experienta foarte placuta, in care traditionalismul rural al zonei s-a impletit in modul cel mai fericit cu facilitatile si confortul zilelor noastre.

---

VIZUALIZĂRI: 1902 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI