Sejur în Cantabria și circuit opțional în nordul Spaniei

TIPĂREȘTE

Sejur în Cantabria și circuit opțional în nordul Spaniei -Țara Bascilor, Navarra, Asturia

Argumente pentru o călătorie în nordul Spaniei.

După proaspătul meu sejur spaniol pe coasta nordică, impresiile sunt ca artificiile, nu sunt încă ordonate, triate, senzațiile sunt cam încurcate… am fost de data aceasta pe terra incognita.

De ce nordul Spaniei? pentru că lipsea din palmaresul meu iberic, eram curioasă să descopăr regiuni noi, mai puțin bătătorite, mă chemau oceanul și munții... mă atrăgea perla bască, stațiunea San Sebastian, plajele largi, nisipoase, mă provoca și ideea de a pune piciorul măcar o oră pe pământ francez la Biarritz.

Visam să mă îmbăt cu peisajele din Cordilliera Cantabrică și Pirineii spanioli, am rostogolit vizual sute de km de peisaje minunate și relaxante în Cantabria și Asturia, un paradis natural pe care nu-l bănuiam... am vrut să ajung în Euskadi, un ținut misterios, cu locuitori mândri de dialectul lor vechi, am dorit în secret să probez băscile celebre într-un butic și să simt forța bască.

Am vrut să văd cum curge cidrul turnat de chelner în pahare prin Asturia, am alergat după cozi de taur în Navarra, am pipăit doar statuia lui Hemingway la Pamplona si am fost in cafeneaua lui preferată Iruna... și, desigur am visat să intru la muzeul modern ca o, floare metalică’’, celebrul Guggenheim din Bilbao, unde am mângâiat cățelul lui Jeff Koons înțolit în flori de primăvară și am, mirosit ’’ minunatele lui lalele colorate, în interior am atins, șarpele’’ lui Richard Serra, într-o sală de 130 de metri... a fost un circuit tortură, că eu am antene mai sensibile în motoare, nu rezist la eforturi prelungite, deși sunt un om relativ sănătos.

Cantabria, Asturia, Navarra, Țara bascilor, patru provincii cu propria lor identitate, cu o mare bogătie culturala și moșteniri istorice… … dăcă cineva ar fi prezentat pe Afa sau pe internet aventura spaniolă completă, oferită de o agenție mare turistului român cam de trei ani, aș fi reflectat profund și as fi stat poate în banca mea … sper ca acest articol să ajute potențialii călători aflati la vârsta seniorilor... este un circuit epuizant, mă hăituia din spate un taur înfuriat, un ghid cam arțăgos, contra cronometru… trebuia realizat integral programul … parcă îl aud și acum.

Deviza mea a fost „mă doare-n bască’’ :(( — sunt în prima mea vacanță de pensionar

O călătorie spaniolă nouă e o provocare … am fost pe tărâm iberic de 6 ori solo în diverse zone, am ales pentru, cap de linie’’combinația sejur/circuit în Cantabria pentru 7 nopți, am aplicat deviza, mă doare-n bască ‘, ce-o fi o fi - voiam servicii pe tavă, am obosit mental să călătoresc singură, eram perfect constientă de plusurile și minusurile pachetului turistic, de ceasurile bune și intepenite din autocar … si multe alte incomodități, dar am fost mulțumită la finalul aventurii.

Am fost tare cuminte în grup, am cârcotit și pe, față și pe dos’’ cu mare eleganță:((doar la început de etapă, am avut un grup armonios de 22 de persoane cu multe doamne, conduse în ritm vioi pe teren de domnul N. R … a stat vorba unui coleg, cu nuiaua pe noi, până a obosit, desi e trecut de 75 de ani… de abia țineam pasul cu ghidul.

Am cercetat buletinul meteo al Spaniei nordice cu 10 zile înainte, am căpiat-o pe amica mea@ irinad cu lamentările mele legate de vreme, doamne ce plouă, în aprilie a nins la Santander –am umplut valiza de cabină cu 3 tipuri de încăltăminte … valiza mare a fost sufocată de pelerine, jachete și tricouri, mama natură e pe acolo în muntii Cantabriei ploioasă în cea mai mare parte a anului, e imprevizibilă, 15-17 grade de regulă, în mai.

Hi Hi …. a fost soare zilnic, am avut un noroc fantastic, dimineața 12-14 grade, ziua la prânz 17-23 de grade, se anuntase la San Sebastian furtună, averse, au dat-o în bară... am uitat loțiunea pentru soare.

Nu m-a durut capul cu biletele de avion, ce fericire... primim e-mail de confirmare cu o zi înainte, la ora 17... cazare la Santander în oraș, aproape de plaja Sardinero, conform contractului încheiat de mine cu ei, prin februarie… hotelul de 4 stele, standard, cu aer mai învechit, din anii ’60 –’70, merge, a stat acolo o amică, dar nu i-a plăcut păpica.

La orele 6 am eram la aeroport, avionul Tarom a decolat la ora 8 din Otopeni, am arătat la check –in pașapoartele, simplu, eficient, comod …. am aterizat la Madrid după 4 ore, am câstigat o oră, eram ca niște curci amețite, ni s-a spus că ghidul ne va astepta la sosire …. zborul lin, fără probleme, bagajele recuperate rapid, m-am lipit imediat de niște doamne simpatice.

Ghidul nostru, domnul R N, colaboratorul agentiei era ascuns pe un colt al sălii de asteptare cu pancarta firmei și la reproșurile noastre că nu a stat la bară, a început să țipe tare... nu zice omul „buenos dias’’, nu aruncă cu zâmbete largi, e foc și pară, mă umflă râsul pe bune și ne numără cam greu... aș fi avut chef să-l înțep cu o seringă... nu-mi strici mata vacanța nene... cu manierele tale proaste. Evident, comentam și noi atitudinea lui ostilă, unii tăceau, alții erau mai vocali, ei și..., mă doare-n bască’’, scuzati expresia, dar era potrivită stării mele de spirit.

Imi ocup locul în autocarul excelent prin față, sunt solo pe banchetă 5 zile din 8... avem doi șoferi simpatici, amabili, serioși și un al doilea ghid tânăr, la început de carieră, care va tăcea mâlc, notăm telefoanele dumnealor pentru urgențe, avem apă și cafea pentru 1 euro.

Fiesta turistică cu ghidul – călătorie cu cu sonor în autocar.

Domnu R trece la microfon și cu o voce groasă ne informează detaliat programul pe zile, prețul pentru 5 excursii opționale, full day, distantele mari în km, ziua liberă.

Apoi ne dă lovitura de grație... cazarea e la Comillas, o stațiune mică maritimă de vacanță la 50 km de Santander, pe coastă... începe primul show verbal cu publicul din scaune ce nu e de acord cu schimbarea... olé, ce Comillas, noi avem e-mail pentru Santander, primit cu o seară înainte... începe un dialog tensionat cu ghidul, evident nu e vina lui, domnul se înfurie si nu acceptă nici un dialog cu nimeni, ne taie furios macaroana... el aplică doar programul.

„Dacă aveti nemulțumiri, vorbiti cu agenția’’, vorbește uneori la telefon în engleză, se simte în aer tensiunea... mi s-a propagat în celule și simțuri trompeta dl „profesor’’, parcă era un taur luat de coarne în arenă... i-aș fi dat cu plăcere un „coup de grace’’ să-i cadă capul... în fine, tace și fluturăm batista păcii momentan. :)).

Când ajunge la descrierea orașului Bilbao și a muzeului Guggenheim, eu îl întreb politicos cat timp avem pentru vizita în muzeu, să văd dacă mă pun pe listă... sare omul de pe scaun si strigă chiar la mine:, V-am spus să nu mă întrerupeți ’’-, Un domn din spate strigă:, Da ce a făcut dle, dna a pus doar o întrebare ’’... îmi vine să-i trag ghidului o spadă în grumaz.:((.

A doua zi dimineață, o doamnă cere politicos, puțină muzică’’, monsieur se inflamează, da ce sunteți la cârciumă să comandați? mă rugati frumos’’. Replica:, dle dragă –m-am săturat de fițele dvs’’... și bla, bla, si bla bla... a treia zi la sosirea celui de al doilea grup s-a produs metamorfoza, bănuiesc că cineva a ciripit la Bucuresti, ghidul a devenit subit calm, politicos, a schimbat tonul, nu s-a mai enervat și chiar și-a cerut scuze la microfon, subliniind că el este un om corect... și recunosc, omul a fost un ghid profesionist.

Desigur, în spatele programului turistic se află un dirijor ascuns care a orchestrat fiecare etapă a călătoriei, eu nu sunt un turist de cursă lungă... asta e, va trebui să mă doară-n bască... mi-a plăcut una roșie, de culoarea taurului, mi-o pun pe cap, să mă amuz.

Distanta între Madrid și Santander este de 424 de km... după 2 ore și 30 de minute oprim o oră la Burgos, am intrat pentru 7 euro în catedrală, timp suficient pentru un tur complet... mi-am îndeplinit visul să văd a treia catedrală a Spaniei, El Cid și Ximena pot dormi liniștiti.

Am ajuns la Santander, după ce am trecut cu uimire prin Cordilierii Cantabrici si zeci de tunele, am simtit aproape de destinația finală presiune în urechi datorită altitudinii.

La Santander am făcut un tur panoramic lung cu autocarul prin oraș, deschizând ochii spre mare si admirând noul centru de artă Botin, unde visam să ajung pentru expozitia lui Miro, am văzut din mers și hotelul nostru maroniu.

Am plecat apoi la Comillas în premieră pentru agenție, unde am ajuns seara pe la 7, după alte 45 de minute.

Soferii nostri români au găsit cu greu Hotelul Mar ascuns sus pe o colină, am avut emoții, drumurile și străduțele erau înguste, marea la picioare, în jur erau dealuri verzi, păduri... ce caut eu la cucuieții din deal... îl caut pe Antonio Gaudi și pavilionul lui de vară numit Capricio, e tot ce știam despre localitate... orice rău e spre bine, a doua zi seara aveam să-mi schimb total impresia. Nimerisem într-o locație romantică, specială... un amestec ciudat de pueblo medieval și de statiune maritima de vară pt spaniolii bogati din Madrid... Comillas e și o mică bijuterie modernistă de artă pentru care am făcut, un coup de foudre’’... chiar aveam nevoie de relaxare și liniște după excursiile epuizante.

Hotelul Mar de 4 stele e la 1 km de plajă pe jos... a fost un sejur ok, am citit pe booking.com că e cotat cu nota 8,2... dar asta e altă poveste – (vezi impresiidespre hotel.)

Nu toți colegii s-au înscris în excursiile organizate datorită distanțelor și problemelor de sănătate, dar majoritatea au ales San Sebastian pentru o zi și Bilbao la final de sejur, care era aproape, la 150 de km... o mică parte au rămas în Comillas și au plecat cu autobuzul public la Santander pentru vizite sau shopping, alții au făcut plajă în mai în statiune.

O parte din turiștii grupului meu s-a unit cu cei din grupul următor pentru excursii, evident si ei au avut parte la sosire de un balet de amabilităti din partea ghidului... eu am mers în toate maratoanele și am plătit circa 300 de euro, am dat 5 euro pentru închirierea unui aparat /auricular numit, no name tour ''-un dispozitiv excelent, ghidul mergea pe teren, noi îl ascultam la cască și țineam pasul după el... îl auzeam perfect la 30 de metri, personal eram cam mereu în coadă, ocupată cu pozele.

Ziua 2 – excursie la Vitoria/Gasteiz, capitala romantică a celei mai mari provincii basce Alava, plină de mici palate și apoi deplasare la Pamplona, renumită pentru coride =65 de euro, plecare la 7.45. -distanța la dus 203 km si încă 97 km la Pamplona... ghidul anunța dimineata traseul și ne ținea lecția de istorie și artă cu obiectivele locurilor... am strabătut Pirineii învăluiti în ceață spre Santander și am ajuns la Vitoria, de aici am plecat în Navarra cu capitala la Pamplona... drumul înapoi a durat trei ore... centrele istorice au fost vizitate pietonal în ritm alert, am avut timp liber în fiecare oraș... cina, la ora 8, seara eram moartă pentru patrie.

Ziua 3 – o zi extrem de încărcată, am fost în Asturias sau Costa Verde, o zonă minunată, considerată perla nordului unde se află și Picos de Europa –destinatiile Oviedo, Gijon și cel mai bine conservat sat medieval al Spaniei de nord, Santillana del Mar din Cantabria, aproape de Comillas.

Am ajuns după două ore la Oviedo, capitala economică și culturală a Asturiei, iesind pe autostradă spre vest.

După turul panoramic al orașului am vizitat pietonal Casco Antigo, zona veche, istorică și am plătit 7 euro intrarea în catedrală. Oviedo m-a vrăjit, e ca o doamnă medievală care cucereste inima turistului modern, evident nu am avut parte de prea mult parfum turistic... tur ghidat pietonal și timp liber insuficient.

Am plecat apoi spre Gijon, capitala maritimă a Asturiei, am bifat centrul istoric, destul de mic val vârtej și timp liber în zona plajei San Lorenzo, plină de turisti... am căscat gura 5 minute la o terasă să văd cum toarnă chelnerul cidrul în pahare.

De la Gijon am mers 150 km spre Cantabria, oprind la Santillana del Mar, o bijuterie de sat medieval conservat perfect, localitatea se află pe drumul spre Camino... absolut superb, drumul pavat cu pietre colțuroase, atenție la încălțări.

Am ajuns după 20 km la Comillas, cu picioarele umflate, a doua zi am avut din fericire ziua liberă și am fugit la farmacie după aspirine.

Ziua 4 – Vizitat pe cont propriu Comillas, palatul Sobrellano, Capriciul lui Gaudi, satul /oras medieval /cimitirul unicat cu îngerul unui sculptor și am stat 2 ore la plajă, la 23 de grade... shopping la supermercado local pentru micul dejun și apă... voi detalia.

Ziua 5 – duminică –Valladolid, orașul colegei @Alinaro, plus Palencia – aproximativ 450- dus -întors –... aș fi preferat să merg la Santander, dar duminica circulau doar două autobuze acolo... preț excursie pentru, capitalele regionale ’’- 65 euro.

Am traversat Cordiliera Cantabrică și am ajuns spre sud în câmpia meridională, drum lung, obositor, vreme solară... a fost un test de rezistență fizică, un coșmar pentru picioarele mele care nu mai intrau în pantofi, adidași, am luat papucii din rucsac.

Nu aveam în plan Valladolid, capitala a Castiliei y Leon, dar vizita muzeului național din Colegio De San Gregorio, cu cea mai mare colectie de sculptură policromă din lume a fost cea mai grozavă surpriză a agenției, am avut timp și de o vizită la casa lui Cervantes.

Am vizitat o parte din zona istorică veche a orasului Valladolid și am avut timp liber în supeerba Plaza Mayor, unde pe un soare nebun se desfășura Festivalul vinului... aș reveni cu plăcere în acest oraș, prea mare.

Alți 50 km până la Palencia pentru o vizită de o oră în vechiul centru istoric și 4 euro intrarea într-o catedrală deosebită, unică, o frumoasă necunoscută... arhitectura în centrul vechi mi-a mers la inimă.

Ziua 6 – a fost marcată de cel mai lung drum, au fost două mașini cu turisti –cost 60 euro, deplasare de la Comillas la Biarritz în Franta si apoi retur la San Sebastian -300 km dus, 300 întors... am mâncat din ochi doar peisaje montane, văi, ocean, visez și acum bornele kilometrice, pe culmile munților se vedeau fulgere și ceață.

Am vizitat centrul orașului Biarritz, stațiunea regilor, cu atmosferă de Belle Epoque, am simțit putin parfum francez, am savurat pietonal panorama cu golful Biscaya și cu plaja centrală am ajuns la Stânca Fecioarei... în mare erau multi surferi, că doar e capitală a surfingului european... localitatea numără doar 30 000 de locuitori.

San Sebastian, la 30 de km de Biarritz, mi-a administrat mai multe filtre de bucurie, e considerată cea mai frumoasă statiune de vară nordică, cu o promenadă elegantă, e plin de culoare, vibrant, animat de turisti.

Am explorat orașul vechi cu ghidul, am hoinărit în timpul liber pe Cale Mayor și desigur am imortalizat de sus de pe platoul unui castel Miramar, Plaja de la Concha si muntii... aș fi stat aici cel putin 2 zile hai hui prin orașul cu peste 200 000 de locuitori... stațiunea a plăcut tuturor turiștilor, mai mult ca lăudatul Biarritz.

Ziua 7 –cea mai ușoară zi, deplasare la Bilbao, marele oraș al Tării Bascilor, distanța 150 km dus, pret 50 euro... plimbare cu autocarul prin oraș în tur panoramic și apoi pietonal în partea lui veche, vizită si timp liber aproape trei ore pentru muzeul Guggenheim sau Muzeul de arte frumoase – (închis marti.)... am ratat expozitia cu Goya, am ajuns apoi și la podul transportator unic suspendat, Vizkaia, la plecare din Bilbao.

Ziua 8 –bestială –sculat la 4 dimineața, plecare ora 5 cu autocarul cu 22 de turisti spre Madrid cu ghidul cel tânăr, avionul a decolat la ora 12... am moțăit în mașină, au fost doar 2 opriri pe traseu cu pauze scurte... zbor lin, excelent.

Am ajuns acasă cam deshidratată și cu organismul dat peste cap, am dat jos 2 kg, spre fericirea mea.

Sugestii

– ar fi fost ideal să plătim și prețul avionului Madrid-Santander, am fi eliminat 2 zile epuizante fizic în autocar.

- Dacă șefii agenției ar asculta și de glasul șoferilor, ar fi fost ok să avem două cazări pentru a scurta timpii de drum.

Concluzie

– Sunt fericită că am pus măcar piciorul în cele patru provincii spaniole, atât de variate și bogate cultural, e o altă oglindă a Spaniei necunoscută mie, extrem de pitorească... deși mi-am format doar o idee despre locațiile vizitate,

- nu regret nimic, dar nu aș mai repeta niciodată această experiență turistică obositoare, aș lua avionul cu siguranță spre Bilbao...

- călătoriile pe cont propriu sunt ideale, dar în cazul de față nu puteam să mă hazardez, nu vorbesc nici spaniola, am primit pe tavă traseele istorice clasice în orașe noi, mai puțin exploatate de turistul român,

- nu am avut emoții, că nu eram de capul meu... fiecare alege ce îi place și ce i se potrivește... eu nu mai cârcotesc deja, am ales combinația sejur /circuit și varianta activă.

Am găsit la altă mare agentie un circuit în Tara Bascilor cu avion /autocar, pachetul single de bază costă peste 1300 de euro, doar cu mic dejun, traseul include însă la debut vizita la Madrid, Toledo, prea bine cunoscute de mine, și cazări în mai multe locatii, ideea de a căra mereu valizele, plus prețul, m-au pus pe fugă.

Salutări calde tuturor prietenilor mei de pe Afa... mi-e dor de voi, vă doresc vacanțe fericite vara aceasta și drumuri ușoare, acum mă bucur de iarba verde de acasă... detalii spaniole despre orașe, după chef și poftă de scris.

---

VIZUALIZĂRI: 3546 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI