Croaziera « Heaven by the sea » cu Costa Neo Riviera – partea a treia

TIPĂREȘTE

Ne asteapta doua zile de navigatie spre sud-vest pentru a parcurge 721 de mile nautice în ritm de croaziera (sa nu avem cumva rau de mare daca « alearga » mai voiniceste prin ocean...). O mila nautica are 1852 m, dar pentru ca Terra nu e o sfera perfecta (oleaca turtita pe la poli) mila nautica poate fi diferita în functie de latitudine. La Ecuator unde este diametrul maxim 40 000 km si tinând cont de 360 grade, si la fiecare grad corespund 60 mile nautice rezulta 40 000:21 600 (360x60) = 1851,85 rotunjit 1852 m.

Ce poti sa faci pe vas? Sa folosesti la maxim piscina thalasso, jacuzzi, sa lenevesti la soare, la umbra cu o carte, revista în mâna, sa faci turul barurilor cu tematici diverse, sa mergi la SPA sa te rasfeti cu un masaj bamboo, la galeria Shop ca se anunta reduceri mari (!?), seara la teatru pentru spectacole de cabaret si magie, sau la lectii de dans latino, sala de fitness pentru cine vrea sa se mentina în forma… ca o noutate în program pachetul de bauturi Più Gusto, cel care are si 34 de feluri de cocktails acum e si pe zile 29,49 €/zi de persoana.

Programele prin satelit nu au functionat bine întotdeauna si pe TV rulau programele în circuit închis Costa.

Nosy Be e situat în nord-vestul Madagascarului, clima tropicala, plaje însorite, ape verzi-albastrui, recife de corali, vegetatie si animale tropicale. Autoritatile malgase impun o viza turistica în valoare de 13 € pentru fiecare turist de pe vas îndiferent daca coboara sau nu de pe vas, au fost luati de pe cardul Costa. I-am vazut la bufetul de pe deck-ul 11, luau micul dejun, e vorba de ospitalitatea capitanului Alfredo Romeo. Am primit si avertizarea de a fi atenti la ce mâncam sau atingem, sa nu luam contact cu animalele deoarece au avut un focar de ciuma cu o luna în urma.

Am primit si un spray de insecte pe care l-am utilizat cand am vizitat insula. Plus atentionarea de a fi atenti daca mergem singuri pe insula si nu în grup organizat: în locurile aglomerate precum strazile comerciale, pietele si siturile istorice, în mijloacele de transport în comun deoarece furtul din buzunare si infractiunile minore sunt comune. Am fost sfatuiti sa luam sume mici de bani si sa lasam lucrurile de valoare în seiful din cabina. Aparatul foto, camera de filmat, telefonul, cardul Costa sa le punem într-o geanta sau rucsac. De asemenea sa luam doar copii dupa actele de identitate (pasaportul e oricum în custodia Costa), sa retragem numerar doar de la bancomatele din interiorul bancilor. Sa fim atenti si la artistii stradali care ne pot distrage atentia si usureaza munca hotilor. Si cel mai de pret sfat: în caz de jaf, sa nu opunem rezistenta… din ce stiu eu toti au ales varianta de grup organizat.

Moneda locala malagasy ariary, 1€ = 3969 MGA, oricum am folosit doar euro, am avut grija sa plec de acasa cu bacnote de 5,10,20 € suficiente pentru mici suveniruri de la populatia locala si de a nu schimba în monezile locale, risti sa ramâi cu bacnote locale pentru album.

În Nosy Be, Costa NeoRiviera a fost ancorata în larg la o distanta de o mila nautica fata de tarm (nu au dane de acostare) si procedura de debarcare a fost mai lunga, prioritate au avut cei cu excursiile optionale. Am fost preluati cu tenderul de la vas si dusi pe tarm. Serviciul tender a fost disponibil continuu si gratuit, si din motive de siguranta ultimul tender retur a fost la ora 18.

One day la Barocco Beach –Andilana 110 € cu prânz inclus

Pe tarm ne asteptau un cor de dansatoare si o fanfara, privelistea era exotica, dansau si cantau de bucurie ca îi vizitam. Suntem preluati de un ghid local Desirée si îmbarcati în niste tartarete de masini ce erau bune acum 50 de ani, fara aer conditionat, s-a mers spre Barocco Beach cu usile si geamurile deschise, într-un curent si praf si zapuseala de nedescris pe drumuri neasfaltate sau cu un petec de asfalt garnisit cu gropi uriase.

Trecem prin localitati unde saracia e la ea acasa. Casutele mici asezate pe piloni de lemn la vreo 40 cm de sol, construite si cârpite din scânduri de lemn, cu acoperisuri din frunze uscate în straturi groase pentru a le face impermeabile. Curent electric nu au, cei avuti au generatoare electrice sau panouri solare. Restul sunt saraci si analfabeti. Locuintele sunt îngramadite, au un fel de prispa pe care stau femeile sa gateasca pe un fel de lampa. Ici, colo câte o casa din caramida cu gard de protectie si gazon!

Am vazut copii multi, mergeau la scoala, e obligatoriu sa faca 7 clase, în functie de clasa uniforma lor are alta culoare, adica un fel de halat bleu, albastru, verde, etc peste un tricou si pantaloni scurti, mai curati, mai murdari si oricum toata lumea în slapi. În fata unei locuinte, o mama cu trei copilasi mici si pe acoperisul casei joase tronau cu mândrie trei perechi de adidasi noi pentru copii! Unii vindeau legume, altii diverse obiecte, multi stateau degeaba asteptând un miracol, din pacate adultii sunt analfabeti. Cei ce colaboreaza cu Costa lucreaza la o agentie locala de turism, sunt mândri sa poarte tricoul si sapca Costa de culoare galbena.

Dupa o ora si jumatate de chin am ajuns în paradis, la Barocco Beach. Restaurantul e o taverna exotic decorata, suntem întâmpinati cu un cocktail de bun venit. Apoi m-am bucurat de plaja, nisip fin, ape limpezi si albastre, decor cu vegetatie tropicala, sezlonguri pe plaja de la Costa, ce mai o feerie… În fata noastra vânzatorii ambulanti de suveniruri hand-made s-au aliniat si si-au etalat marfa. Sunt fete tinere, creole, pictate pe fata cu flori albe- masca de frumusete. Dupa o vreme au prins curaj si s-au apropiat de sezlongurile noastre: magneti facuti din lemn ca la traforaj, pareo diverse modele, culori, motive, mici sculpturi, obiecte din rafie, tricouri, orice poate face imaginatia si îndemânarea lor. Se plateste în euro, se negocieaza, sunt disperati sa vânda ceva, au doua zile la dispozitie sa vanda ceva pâna la urmatoarea trecere a vasului de croaziera Costa peste doua saptamâni. Am contribuit si eu la traiul lor, am cumparat suveniruri de 5 sau 10 €. Neaparat trebuie sa negociezi, cer mai mult de obicei apoi cad la învoiala. Dupa ce te obisnuiesti cu preturile lor faci o oferta direct.

A sosit ora de masa. Mâncarea excelenta: fructe de mare, rac si langusta la gratar stopite cu o bere/suc; desert 3 bucatele de fruct infipte pe un bat si pandispan. Din nou plaja, balaceala în apa ireal de albastra. O noua runda de negocieri între creole si turistii dornici de suveniruri. Drumul la întoarcere e la fel de greu de suportat. Localnicii, unii activi, altii lenevesc la umbra. O alta serie de copii ies de la scoala, am vazut scoala, e o constructie amarâta cu maxim doua încaperi cu spatiu insuficient pentru puzderia de copii. Aceleasi halate ponosite deasupra hainutelor lor.

Am ajuns în port, e o viermuiala de oameni saraci, o îngramadeala de locuinte insalubre, fara canalizare, cu mirosuri tari …

Am rasuflat usurata când m-am întors pe vas. Pacat de o asa natura, de plajele mirifice daca e atâta saracie…

Mâine ma asteapta o alta excursie spre doua insule bijuterii Komba si Tanikely.

---

VIZUALIZĂRI: 1112 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI