Ayia Napa - culoare, aglomeraţie & marketing

TIPĂREȘTE

Aveam programată întâlnirea cu cei de la GoldCar încă de acasă, la ora 9 în aeroport. Luni dimineaţa… v-am zis că dumnica vreau oameni linistiti şi fără grija serviciului. Aşa că ne-am trezit devreme, am trecut pe la bar pentru o gustare uşoară, după care ne-am plantat în staţia de autobuz.

Bineînţeles că ora 9 ne-a prins undeva pe autobuz la mijlocul distantei. Nu ne-am facut probleme că văzusem înante cu o zi o gramadă de firme de inchiriat maşini. E drept că nu văzusem Goldcar, dar bănuam că din neatenţie. Ei bine nu l-am văzut pentru că nu exista, sau în orice caz, nu în aeroport. :D Sediul lor e cam la 3-4 km depărtare de aeroport, dar cum noi întârziasem, nu mai era nimeni… Numărul de telefon pe care îl aveam era inexistent aşa că eram din nou la mâna destinului.

De dimineată mai primisem o veste proastă. Vă amintiţi că v-am zis de un transfer bancar pe care l-am cerut într-un anumit cont? Ei bine banii au ajuns într-altul, la care nu aveam acces cu cardul pe care-l aveam la mine. Şi mă gândeam bine că n-au venit ăştia că le trebuia să facem un depozit de 1100 de euro iar banii ăştia erau în contul buclucaş.

Da nu apuc bine să mă relaxez că telefonul meu începe să cânte… Best Day of my Life. Nu-i aşa că alegerea melodiei e previzibilă? :D E… pentru cine mă cunoaşte. Erau fireşte de la cei de la Goldcar care mi-au explicat că au găsit numărul din contul de pe Booking. Mă arăt uimită… chiar eram.

William şi Sophie ne-au luat din aeroport şi ne-au dus la sediul firmei unde am încheiat contractul de închiriere. Ne-au oferit şi varianta închirierii fără depozit, cu plata unei asigurări suplimentare de 160 euro, maşina era achitată încă de acasă în jur de 80 de euro pentru 5 zile. La astea s-a adăugat suma de 200 de euro blocaţi pe card până la predarea maşinii. Cu toate plimbările adunate au fost cam 700 de km şi am consumat benzină de 50 de euro.

Deşi în contract era trecut că o să primim un Fiat Panda cu 3 uşi, am primit un Suzuki Swift cu 5 uşi şi cutie automată. Eu când am auzit că vor să ne dea automată m-am panicat că mi se părea aiurea. Nu ştiu ce am împotriva maşinilor cu cutie automată, ştiu că e mai uşor cu ele, dar nu îmi plac. Em a zis că nu îl dernjează şi s-a descurcat.

Mai greu de înghiţit a fost că semnalizarea era în stânga. Eram pregătiţi să circulăm pe partea stângă, dar creierului îi trebuie un pic să se obişnuiască. Era foarte amuzant că de câte ori voiam să semnalizăm, dădeam din stergătoare. După o vreme când vedeam ştergătoarele în mişcare începeam toţi să râdem. La primul sens giratoriu am avut o bâlbă. Em zice „nu trebuie să-l fac, numai să ies prin stânga”. Da am sărit pe el şi eu şi peştişorul că TREBUIE. Normal că nu trebuia, noroc că nu era nimeni în intersecţie. După ce ne-am prins că trebuie tinut copilotul la bordură n-am mai avut nedumeriri. Aş zice că nu e greu. Cine se consideră şofer bun poate încerca experienţa fără să îşi facă griji.

Odată ce ne-am văzut cu maşină am zbughit-o spre Ayia Napa. Deja soarele începuse pârjolul de zi cu zi şi toţi neuronii urlau că ei vor în mare.

Auzisem de Ayia Napa că e cel mai potrivit loc pentru bălăceală, că apa e mică şi are o culoare albastră. În toate pozele de prezentare a Ciprului văzusem imaginea care cred că e cea mai reprezentativă, cu Nissi Beach, aşa că acolo am stabilit că vrem şi noi. În 30-40 de minute, ne căutam deja parcare. Numărul mare de maşini pe care-l văzusem deja îmi dădea emoţii. Prima impresie m-a făcut să mă întreb ce căutăm acolo. Sute de oameni avuseseră aceeaşi idee. Să se bălăcească la Nissi Beach. Când se întâmplă astfel de accidente, nu sunt genul care se plânge. Recunosc că nu toate distracţiile sunt potrivite pentru oricine.

Înţeleg de ce e apreciată de turişti. E plin de viaţă, cluburi, am văzut multe maşini de fiţe, chiar dacă erau închiriate. Trei tineri într-un Porche decapotabil făceau ture prin parcare. Muzica se auzea de la distanţă, iar unul dintre ei stătea aşezat pe spătarul scaunului. Aşa… să fie mai înalt. Unii ar face orice să nu treacă neobservaţi. Maşina de altfel cea mai frumoasă bucată din puzzleul pe care-l aveam în faţă ochilor, avea numere roşii. Închiriată. Încercam să ne facem loc spre plajă, iar drumul ne-a dus inevitabil spre cei trei băieţi. Aud ca prin vis vocea unuia „hei gagica, te facem o plimbare? ” Nu, nu mi se adresa mie, dar sincer, m-am gândit că aş fi preferat să aud orice altă limbă…

Sigur că e normal că unde sunt sute de oameni mai găseşti şi mizerie pe jos sau pe plajă, mirosuri urâte, urlete, agitaţie şi oameni de tot felul. Cu greu am găsit un loc unde marea să nu aducă alge la mal. Mi-a plăcut că era muzică pe plajă, oameni binedispuşi care se bucurau de apă, copii care râdeau în hohote când îi lovea mai tare câte un val. M-am bucurat de toate. Am stat de vorbă cu nişte tineri care fuseseră cu o zi înainte la Aquapark-ul din apropiere şi erau tare încântaţi. E unul dintre cele mai mari din Europa. Plaja avea un nisip alb perlat de bună calitate, păcat că nu mă omor după el. Nu ştiu de ce combinaţia de apa de mare şi nisip mie imi provoacă alergie. La apă cu bolovani nu am decât reacţii pozitive. :D

Plaja în formă de E culcat e foarte apreciată de turişti. O mare porţiune e cu apă mică pe alocuri până la genunchi. În anumite momente, am văzut în poze că se formează o limbă de pământ care te duce până pe insulita din apropiere. La momentul la care am fost noi, limba nu exista, trebuia să te uzi dacă voiai să ajungi pe insuliţă. Nu a fost o problemă.

Pe insuliţă am asistat la un spectacol de sărituri. De fapt astea au fost cele care ne-au atras acolo. Deşi am văzut nişte indicatoare care atenţionau asupra pericolului, curajoşi au fost mulţi. Am stat la distanţă şi le-am admirat inconştienţa. Unii îşi făceau curaj de mai mule ori până la saltul propriu zis. Alţii săreau din prima. Înecercam să îmi imaginez caracterul fiecăruia după felul în care săreau. Am identificat câteva „trestii”, indivizi care se lasau în voia sorţii. Închideau ochii şi săreau fără avânt, fie ce-o fi. În caz de eşec, probabil erau pregătiţi să creadă că aşa le era scris. Alţii erau „săbii”, se aruncau cu încredere înainte, săreau cât puteau de departe spre locul în care credeau că apa e mai adâncă. Mi-i imaginam genul de oameni care se cred centrul universului, şi făra ei lumea ar fi sortită dezastrului, pentru că doar ei pot s-o pună în miscare. Am identificat şi nişte „creioane”. Calculau atat de mult unghiul şi rata de risc încât se pregăteau de mai multe ori, îi lasau pe alţii, se mai pregăteau o dată, făceau loc altora până mai calculau ceva, până ieşea calculul corect şi daca nu îi părasea curajul, în cele din urmă săreau. Mie mi s-au părut un specatacol, mai ales că toate personajele au ieşit din scenă pe picioare. Adica înot... Eu am stat şi i-am pozat în voie pentru că asta a fost placerea mea. Când am auzit că peştişorului îi vin idei să încerce, am zis că e momentul s-o luăm din loc. Doar nu era să stăm toată ziua acolo. :)

Legat de insuliţă este un ponton cu bărcuţe de închiriat, jet-schi-uri. De acolo puteţi închiria echipament pentru diferite sporturi acvatice, parasaling. Dintre toate plajele pe care le-am vazut, în topurile agenţiilor de turism e pe primul loc. Cea mai frumoasă, nisip fin, apa limpede, servicii, facilităţi gen dus, restaurante, distracţii, muzică pe plajă (bună…), siguranţă, apă mică, salvamari la tot pasul, peisaj superb. Are de toate. Nu renunţaţi la ea, dar în topul meu personal a fost pe ultimul loc. Prefer oricând o plaja sălbatică, neamenajată, unică, naturală, cu bolovani, stânci sau ce i-a lăsat natura unde să fiu doar eu şi marea. Sau hai să zic maxim 10 de persoane. Nu vă faceţi griji. Am găsit şi de-alea.

Ayia Napa, e capitala petrecerilor şi a vieţii de noapte. Unii o pun alături de Ibiza, Rimini sau Myconos. Zic ei că au peste 20 de cluburi adunate în același loc, baruri, cafenele, puburi și restaurante. DJ faimoși întreţin ritmul cam de pe la ora 8 seara până spre dimineaţă. E destinația numărul unu de distracție a insulei și unele cluburi au mai multe încăperi astfel că pînă la urmă tot gaseşti pe undeva muzica potrivită. Taxele de intrare ajung până la 25 de euro, dar dacă te ţine pentru mai multe seri, preţul scade şi la jumătate. Ai ocazia să întâlneşti tineri din toată lumea în căutare de distracţie. Noi am părăsit Ayia Napa înainte să se întunece. Ne-am întors în Larnaca.

Încerc să nu vorbesc despre plajele Finikoudes, cu terase la tot pasul, baruri, cluburi si o faleză lungă de la Fortul Medieval până în port, pe care te poţi plimba la apus sau dimineata devreme. Nu insist nici pe cea de la 2-3 kilometri, plaja Mackenzie deasupra căreia poti admira zborul avioanelor care aterizează pe aeroportul Larnaca. Mai aproape de locul unde eram cazaţi, în Kiti era Faros Beach, mult mai mică decât primele două, dar mai puţin aglomerată. Nu căutaţi aici nisipul fin, deschis la culoare. E mai bolovănos, dar peştii se vad mai bine.

De mâine ne deplasăm spre Paphos. Fiţi pe fază, de-acolo ar fi păcat să lipsiti. Sunt locuri plinde de magie prin care am sa vă plimb în curând.

---

VIZUALIZĂRI: 3814 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI