Glyptoteket, muzeul de artă dăruit Danemarcei de cel mai vestit berar al ei

TIPĂREȘTE

Anul acesta am fost cam leneș. Nu, nu la plimbări, pentru că de astea am avut, slavă Domnului, parte: Maroc, Bulgaria, Grecia-Halkidiki, Franța și Elveția, Grecia-Pieria, Valencia și Danemarca, în total 7 „ieșiri”.

Am fost leneș la scris, pentru că nu am scris decât 12 review-uri; bine, „leneș” e un fel de a spune, pentru că nu lenea m-a împiedicat să scriu mai mult, ci treburile de zi cu zi: serviciul și alte pasiuni pe care le mai am.

Așa că, în aceste zile m-am decis să mai scriu câte ceva și în acest fel a apărut acest ultim review scris de mine pe anul acesta. Este despre un loc în care am fost la ultima ieșire, în Copenhaga, un loc unde mi-am dorit mult să merg și unde am fost încântat de ce am văzut.

Este vorba de Glyptoteket.

Gliptoteca este, în sens general, o colecție de gravuri în piatră sau, mai general, un muzeu de sculptură. Acesta este și cazul muzeului Ny Carlsberg Glyptotek, fondat de Carl Jacobsen, unul din marii industriași danezi ai secolului al XIX-lea, deținătorul berăriilor Ny Carlsberg, marcă ce e cunoscută în toată lumea, chiar și la noi prin cele două tipuri de bere: Carlsberg și Tuborg.

Atât clădirea în sine, în care se află muzeul, cât și principalele colecții sunt donații ale magnatului. Între timp, de la deschiderea sa, în 1897, până în prezent, colecțiile muzeului s-au îmbogățit permanent, ajungându-se la un număr de peste 10000 de piese.

Ce este de remarcat la clădirea ce adăpostește muzeul este faptul că ea a fost concepută ca un loc de relaxare, în care vizitatorul să se desprindă de viața de zi cu zi. Axa întregii construcții este Grădina de Iarnă, o oază de liniște în care se pătrunde imediat ce ai lăsat lucrurile la vestiar.

În mijlocul grădinii se găsește o mică fântână arteziană, cu o sculptură în marmură (Kai Nielsen - Mama apelor), iar în fața treptelor ce duc spre muzeul propriu-zis se înalță statuia de trei metri Gloria Victis, copie a lucrării lui Antonin Mercié (originalul se află la Washington).

Muzeul este găzduit de fapt de trei clădiri separate, care comunică între ele prin culoare de legătură. Prima dintre clădiri, proiectată de arhitectul danez Vilhelm Dahlerup, a fost inaugurată în 1897. Același arhitect este și cel care a proiectat Grădina de Iarnă, inaugurată în 1906, an în care s-a mai adăugat muzeului o a doua clădire, proiectată tot de un arhitect danez, Hack Kampmann. În 1996 s-a adăugat o clădire modernă, proiectată de un alt danez, Henning Larsen.

Evident, din cele prezentate până acum, reiese clar faptul că Gliptoteket este un muzeu de artă. El conține câteva expoziții permanente, dar puteți vedea aici și expoziții temporare.

Cea mai veche clădire a muzeului găzduiește expoziția Sculptura daneză și franceză, cu sculpturi din secolele al XIX-lea și al XX-lea, cea mai importantă parte a acesteia fiind colecția de sculpturi ale lui Auguste Rodin. Administratorii muzeului se mândresc cu faptul că aceasta este una dintre cele mai importante colecții avându-l ca autor pe sculptorul francez. Nu știu dacă este așa, dar, oricum, colecția este cel puțin la nivelul celei de la muzeul Rodin, din Paris.

Tot în această clădire se găsește și expoziția Epoca de Aur Daneză, termen ce desemnează perioada de glorie a sculpturii clasice daneze, dintre anii 1800-1860.

Cădirea proiectată de Hack Kampmann adăpostește două expoziții: Sculptura greacă și romană și Egiptul. Prima este o călătorie în timp, din perioada greacă (circa 600 î.C.), până în perioada Imperiului Roman, spre 400 d.C, a doua, evident, tot o călătorie în timp, dar în vremuri mult mai îndepărtate.

Ca un fapt amuzant, din prima expoziție face parte și nasoteca, o colecție de nasuri. De unde provin ele? Până acum vreun secol, statuile găsite fără nas erau „înfrumusețate” prin adăugarea unui nou nas, din marmură sau ghips. Mai recent, a început să se considere că adăugarea nasurilor noi este ca și cum ai trișa; totul trebuie să fie autentic, așadar nasurile adăugate au fost înlăturate. Colecția de nasuri de la Gliptoteket provine numai de la statuile aparținând colecțiilor muzeului.

Interesant la aceste expoziții de antichități este faptul că, așa cum am văzut și la Pergamonmuseum, din Berlin, muzeografii oferă vizitatorilor ocazia să vadă și cum arătau statuile la origine, în culori vii, expunând copii colorate ale statuilor originale.

A doua expoziție reprezintă o călătorie în timp în Egiptul antic, care se încheie, evident, cu ce alte exponate, decât mumiile, care sunt expuse într-o cameră în care se coboară și care reproduce un mormânt egiptean.

Cea mai nouă clădire, construită cu facilități speciale, ce creează un microclimat adecvat, adăpostește expoziția Pictura franceză. Este suficient să spun: Manet, Degas, Monet, Cézanne, van Gogh, Gauguin și oricine își dă seama că este vorba, în principal, de impresionismul francez. Ceea ce trebuie să subliniez este faptul că sunt peste 200 de lucrări, având ca autori pictori francezi celebri, dintre care cel mai bine reprezentat este Paul Gauguin.

În afara expozițiilor permanente, muzeul oferă vizitatorilor posibilitatea vizionării unor expoziții temporare. Cea pe care am văzut-o noi, expusă în perioada 12.10.2017 – 25.02.2018, poartă numele Faraon. Chipul puterii și oferă o privire asupra structurilor puterii, venerării zeilor și vieții cotidiene din Egiptul Antic, când faraonul domnea ca un zeu personificat și o autoritate indiscutabilă. (citat tradus din pliantul expoziției temporare). Ea este organizată în continuarea celei permanente cu același subiect.

Exponatele acestei expoziții temporare sunt unele proprii muzeului, alături de care au fost aduse prin împrumut exponate deosebite, de la The Metropolitan Museum of Art, din New York, Medelhavsmuseet, din Stockholm, The National Museum of Denmark și The Museum of Fine Arts, din Boston. Evident, cea mai impresionantă parte este cea unde sunt expuse mai multe mumii.

Din păcate, fiind aproape iarnă, accesul pe terasa clădirii, ce oferă o priveliște de la înălțime asupra capitalei daneze, nu era permis, așa că, la sfârșitul vizitei ne-am mulțumit cu o plimbare pe Strøget, pentru „a lua pulsul” orașului.

Glyptoteket este un muzeu de „categoria grea”, dacă-mi permiteți să spun așa, stând, fără îndoială, alături de marile muzee ale lumii. Ca atare, dacă ajungeți în Copenhaga și dacă aveți mai mult timp, mai ales dacă vremea nu este prielnică plimbărilor în oraș, nu-l ocoliți!

Muzeul este peste drum de parcul de distracții Tivoli, pe H. C. Andersens Boulevard, în locul unde acesta se desparte, lăsând între cele două sensuri un spațiu numit Piața Dante, având în mijlocul lui o coloană purtând statuia lui Dante. Adresa oficială este: Dantes Plads 7.

Programul de vizitare este între orele 11-18, zilnic, cu excepția zilei de luni și a sărbătorilor legale. De asemenea, trebuie subliniat faptul că joia au program prelungit, până la ora 22.

Prețul biletului de intrare pentru un adult, inclusiv expozițiile temporare este de 110 coroane (aproximativ 68 lei), respectiv 95 coroane, fără acces la expozițiile temporare.

Poate părea un preț mare, dar el trebuie raportat la prețurile medii din Danemarca și atunci nu mai pare la fel … :)

Pentru cei care vin mai des la Copenhaga și, cu atât mai mult pentru cei care locuiesc acolo, există un bilet sezonal, valabil de fapt un an întreg, la prețul de 245 coroane, sau 395 coroane, caz în care posesorul mai poate invita încă o persoană.

Legat de biletul sezonal (sau abonamentul anual, cum este numit prin alte locuri), aș vrea să fac o precizare. Într-o discuție pe acest subiect, cineva mi-a dat următoarea replică: abonamentul anual mi se pare o chestie inutilă; cine și-ar lua așa ceva? Drept să spun, dacă aș locui într-un oraș unde se află un astfel de mare muzeu, eu mi-aș lua un astfel de bilet. De ce? În primul rând, referindu-mă la Glyptoteket, dar e valabil și în multe alte cazuri, acesta este un muzeu mare, parcurgerea lui reprezentând în sine un efort consistent pentru cine nu are antrenamentul necesar. Pe de altă parte, timpul necesar parcurgerii muzeului este mare, o zi nefiind suficientă pentru a vedea pe-ndelete toate exponatele. În sfârșit, expozițiile temporare, cu exponate aduse de la alte mari muzee ale lumii sunt în sine motive suficiente de a repeta vizita în muzeu. Destule motive de a-ți lua un astfel de abonament, nu-i așa? De altfel, știu că și unele muzee bucureștene și din alte orașe de pe la noi oferă această facilitate.

În întreg muzeul, fotografierea și filmarea sunt permise fără plata unei taxe suplimentare. Mai mult decât atât, este permisă și fotografierea cu blițul, dar nu în sălile unde sunt expuse picturi. În rest, singura restricție impusă de organizatori în privința fotografierii și filmării este aceea de a nu deranja alți vizitatori. Adică, să nu le declanșați blițul în ochi, da?

În concluzie, vizitarea muzeului de artă danez, Glyptoteket merită cu prisosință efortul, dacă ajungeți la Copenhaga și aveți mai mult timp. El este doar unul dintre multe alte muzee pe care ni le oferă capitala daneză, dar unul foarte important. Singurul motiv care v-ar putea „speria” în a întreprinde o astfel de aventură culturală este prețul. Dar dacă ați luat decizia de a vizita aceste locuri, știți deja și sunteți pregătiți să scoateți ceva mai mulți bănuți din buzunar, nu?

În final, vă invit să priviți câteva fotografii, prilej cu care am să cer și webmasterului favoarea de a-mi permite încărcarea unui număr mai mare de fotografii, decât cel obișnuit. Mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 1904 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI