AFA are dreptate - vila îşi merită locul! ;)

TIPĂREȘTE

Salutare tuturor! (din păcate, iarăşi după o pauză foarte lungă:()

Deşi am lipsit atâta timp, o să continui cu postările în ordine cronologică. Aşa cum spuneam în primul articol dedicat mini-sejurului petrecut în zona Lacul Roşu, planificarea acestei excursii s-a făcut “instant”, în mai puţin de un sfert de oră, aici incluzând şi rezervarea pentru cazare. Aş putea spune că a fost o premieră, fiind prima dată când procedăm astfel, fără documentare prealabilă, fără să ne batem capul despre... ce, cum, unde, etc.

Aşadar, locul de cazare l-am stabilit cât se poate de simplu şi rapid: am intrat pe AFA, am folosit funcţia de căutare pentru a găsi lista cu unităţile de cazare de la Lacul Roşu, am luat-o pe prima din listă, am verificat pe hartă să vedem dacă amplasarea este în regulă pentru ceea ce noi aveam de gând să facem în zonă, am pus mâna pe telefon şi am sunat să vedem dacă au camere libere şi... gata, în doar câteva minute problema cazării era rezolvată. Simplu şi rapid!

Deşi făcuserăm rezervare pentru o cameră dublă, a doua zi aveam să constatăm că primim cu totul altceva, nicidecum ceea ce am rezervat – că a fost „de bine” sau nu... o să vă povestesc la timpul potrivit, deocamdată o să fac o prezentare generală a pensiunii.

Pensiunea se află în staţiunea Lacu Roşu, pe strada Bicăjel nr. 4 – aşa cum îi spune şi numele, este drumul ce duce către localitatea Bicăjel şi pe unde sunt trasate cele mai multe trasee turistice din zonă.

Ca să ajungem la Vila Adela, din zona centrală a staţiunii părăsim drumul naţional şi intrăm în dreapta (pe sensul de deplasare dinspre Braşov) pe strada Bicăjel – intersecţia este uşor de recunoscut, aici existând o săgeată indicatoare către Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” şi mai multe panouri cu reclame la pensiunile din zonă, inclusiv unitatea în cauză – care conform indicatorului ar fi situată la o distanţă de 450 de metri de DN. Drumul până la destinaţie era unul forestier însă se prezenta în bune condiţii.

Coordonatele GPS ce pot fi folosite atât pentru localizare pe hartă dar şi pentru acces sunt: 46.794560/25.805104

Pensiunea este compusă din două spaţii de cazare (două corpuri), bucătărie, curte şi parcare.

PARCAREA amenajată poate „găzdui” patru automobile însă doar două cu ieşire directă la drumul de acces, acestea două blocându-le pe cele din faţa lor. Oricum, chiar dacă acel spaţiu este astfel conceput şi poate deveni neîncăpător, loc de parcat se găseşte din plin, lângă unul din gardurile laterale ale curţii – acolo îşi ţin maşina şi proprietarii pensiunii.

CURTEA nu este nici ea foarte mare, în schimb este bine îngrijită. O parte este acoperită de spaţiu verde şi este dotată cu diverse ornamente (figurine şi obiecte din lemn sau ceramice), flori, arbuşti, leagăne, un mic foişor, loc de joacă pentru copii (cu balansoar şi topogan), plus loc amenajat pentru grătar, acest spaţiu fiind acoperit şi dotat inclusiv cu tot ce trebuie, inclusiv masă şi scaune.

Singurul aspect pe care l-aş putea cataloga (oarecum) negativ ar fi pietrişul ce acoperă cealaltă parte a curţii (zona de trafic) – strict ca părere personală, cred că ar fi fost mai frumos un gazon mai rezistent la uzură, traversat de nişte alei pavate însă probabil şi costurile ar fi fost mult mai mari (repet, este doar o părere personală.

Şi ca să nu închei acest capitol într-o notă negativă, o să revin la „cele bune” şi o să o menţionez pe cea mai cea dintre toate: priveliştea. E drept că nu e un punct forte doar al curţii ci al întregii unităţi însă am preferat să-l menţionez aici căci vă spun, e o adevărată plăcere, mai ales pentru nişte iubitori ai muntelui, să stai şi să te legeni uşor în leagăn, admirând impunătorii pereţi stâncoşi ce formează o adevărată poartă de piatră – în stânga e “Grădina Zânelor” iar în dreapta “Peretele Poştei”. Dacă mai ai şi norocul ca acest minunat peisaj să fie completat de un curcubeu în toată splendoarea sa... ce să mai zici!!!

Şi încă ceva: la data când noi am fost acolo, se lucra de zor la amenajarea unei terase şi presupun că aceasta e deja finalizată, deci ar mai fi încă un plus.

BUCĂTĂRIA se găseşte într-o construţie separată de spaţiile de cazare iar accesul se face din curte. Este constituită dintr-o cameră destul de spaţioasă, amenajată (oarecum) rustic, ce conţine aproape... de toate: masă şi scaune, frigider, cuptor cu microunde, aragaz, hotă, maşină de spălat, veselă şi tacâmuri pe alese, dar şi consumabile – de la detergent de vase, la diverse condimente, sare, zahăr, cafea şi ceai (acestea din urmă, de mai multe sortimente). Deci... aproape de toate – zic asta deoarece nu-mi aduc aminte să fi văzut vreun filtru de cafea (ce-i drept, nici nu m-am apucat să mă uit prin dulapuri) şi cine ştie... s-o găsi vreun cârcotaş să-i reproşeze lipsa. Foarte important de remarcat mi se pare şi faptul că nu am am găsit nimic de comentat la adresa curăţeniei, totul fiind aşa cum ar trebui să fie.

SPAŢIILE DE CAZARE sunt împărţite în două corpuri de clădire, botezate simbolic: „cabana veche” şi „vila nouă”. Din discuţiile avute cu proprietara am aflat că au debutat în această afacere doar cu ceea ce ei au numit cabană şi de abia după câtiva ani buni, în 2010 (sper că am ţinut bine minte) s-au extins şi au amenajat şi camerele din vilă. Despre aceasta nu aş putea spune prea multe căci nu am intrat să văd cum arată însă din câte am băgat de seamă, se pare că la parter locuiesc proprietarii pensiunii iar la etaj sunt amenajate patru camere duble.

„Cabana” are doar două camere, una la parter şi cealaltă la etaj, fiecare dintre ele putând găzdui (cel puţin) patru persoane. În primul rând, ce se poate spune despre aceste două camere este că sunt destul de spaţioase, aş sputea spune chiar foarte spaţioase – personal, nu îmi aduc aminte să fi stat sau să fi văzut până acum în vreun hotel sau vreo pensiune o cameră aşa de mare. Mai multe detalii despre camera în care am stat noi urmează în următorul capitol

CAMERA

Vă spuneam la începutul articolului că deşi făcuserăm rezervarea pentru o cameră dublă, am primit cu totul altceva. Mai exact, ajunşi la faţa locului, am fost întâmpinaţi de către proprietarul pensiunii (sau mai bine zis, soţul proprietarei ;) căci am văzut că dânsul este mai mult cu munca fizică şi doamna se ocupă cu ce ţine de administrare), care după ce ne-a dat respectuos bineţe, ne-a rugat să acceptăm propunerea de a nu fi cazaţi în vilă (într-o cameră dublă) ci în cabană. Ne-a asigurat că şi camerele din cabană sunt în regulă şi că preţul va rămâne cel care trebuia să-l plătim pentru camera dublă – celelalte, în mod normal au preţul cu 50% mai mare. Motivul solicitării a fost acela că fiind în timpul săptămânii şi neavând clienţi anunţaţi, s-au apucat să facă nişte moficări/amenajări lângă vilă (mai exact, se apucaseră de construit o terasă) şi că s-ar putea să fim deranjaţi de zgomote „căci ştiţi cum e, mai un ciocan, mai o betonieră...”. Binenţeles că am acceptat propunerea şi am şi apreciat gestul, deşi oricum nu ne-ar fi deranjat zgomotul căci noi în cursul zilei nu am fi stat acolo ci urma să fim plecaţi pe coclauri. Şi uite aşa am ajuns să fim cazaţi într-o cameră din cabană şi nu am regretat această schimbare absolut deloc, ba din contră.

Camera foarte spaţioasă, curată, primitoare, amenajată rustic, tapetată integral cu lambriu de lemn, dotată cu dulap, cuier, birou, noptiere, un pat dublu şi două single (alipite), toate din lemn masiv. În dulap am găsit o cutie cu ustensile nesesare întreţinerii/reparării hainelor iar pe birou, o cutie de table.

Singurul reproş pe care l-aş putea face s-ar referi la televizor. Chiar dacă noi nu prea am avut timp şi chef de uitat la el, asta nu mă face să nu recunosc faptul că CRT-ul clasic de 51 de centimetri era mult prea mic pentru dimensiunea camerei şi implicit pentru distanţa între paturi şi locul amplasării televizorului. Deci garantat trebuia unul mai mare, măcar de 102 sau 107 centimetri.

Cum noaptea deja temperaturile scădeau destul de mult, ne-a fost oarecum teamă că cele două calorifere nu vor face faţă însă se pare că ne-am înşelat, neavând vreo problemă cu frigul.

Spre deosebire de cameră, despre baie se poate spune că se încadrează în dimeniuni „normale”, decentă atât ca mărime cât şi ca dotări. Am avut curăţenie, apă caldă, prosoape curate şi consumabile; mai mult nici că ne trebuia.

PERSONALUL

E vorba doar despre cei doi soţi, patroni ai pensiunii. Nu avem decât cuvinte de laudă pentru aceştia. După ce l-am cunoscut pe domnul la începutul mini-vacanţei (v-am povestit deja), mai târziu a venit rândul să o cunoaştem şi pe doamna. Foarte amabilă, am stat mult timp de vorbă, ne-a povestit despre pensiune, despre împrejurimi – ce s-o mai lungesc, ne-a lăsat o impresie foarte bună. Sunt oameni simpli, fără aere de superioritate (de mari patroni) şi foarte amabili, nişte oameni de nota 10.

PREŢUL

Noi am plătit 100 de lei pe noapte, acesta fiind tariful pentru o cameră dublă. Ca si comparaţie, prin zonă am văzut preţuri minime de 60 de lei, destul de multe cazări cu 80 de lei dar şi un maxim de 120 de lei (la hotel de trei stele). Aşadar, tariful la această pensiune este unul mediu sau mai degrabă puţin peste media zonei însă din punctul nostru de vedere merită din plin şi aş plăti oricând la fel pentru condiţiile pe care le-am primit.

Recomandăm această pensiune? Fără vreun dubiu! E clar că nu doar dintr-o simplă conjunctură, aici pe AFA, unitatea (încă) ocupă primul loc în lista locurilor de cazare din Lacu Roşu. Nu ştiu cum or fi celelalte pensiuni dar asta chiar îşi merită locul şi nu trebuie ocolită, chiar dacă în zonă veţi găsi cazări cu 10-20 de lei/noapte mai ieftine.

Vom reveni aici? Cu siguranţă! La fel ca şi prima dată, şi cu următoarea ocazie de a vizita zona, nu ne vom bate capul să căutăm un loc de cazare; fără nici o reţinere vom suna la Vila Adela şi sperăm să găsim locuri libere.

Cam atât am avut de spus! Aici se încheie povestea escapadei de câteva zile prin zona Lacu Roşu – Cheile Bicazului. Aşteptăm cu nerăbdare vremurile când ne vom întoarce şi vom continua aventura căci mai avem multe de descoperit prin aceste minunate locuri ale patriei noastre.

Toate cele bune şi pe curând!

---

VIZUALIZĂRI: 2255 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI