ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 08.10.2017
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Galați
ÎNSCRIS: 27.07.12
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
JUL-2017
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă Paleokastritsa

Paleokastrița, „cel mai frumos loc de pe pământ”? Poate că da!

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

Prima zi pe insula Corfu a fost de la început destinată Paleokastriței. Aveam să stăm toată ziua cu roțile-n sus, să ne perpelim la soare, să ne scăldăm în apele turcoaz, să mâncăm chestii tradiționale și să vizităm mânăstirea de pe promontoriu; cam ăsta era planul... Despre plimbarea cu submarinul galben nu eram siguri, auzisem păreri împărțite, om vedea...

Pe scurt despre Paleokastrița

Paleokastrița se află în vestul insulei Corfu, pe o mică peninsulă, în jurul unei salbe de 6 golfuri orientate către sud. Ele sunt următoarele, de la vest spre est: Ampelaki (are un centru de închiriat bărci), Agios Petros (plajă pietroasă și un centru de ski marin; în apropiere se află și Acvariul ce poate fi vizitat, desigur), Agios Spiridonas (plajă cu nisip, se pot închiria hidrobiciclete; are și un ponton de unde se pleacă în excursii pe mare), Alipa (aici e portul stațiunii, inclusiv „stația” submarinului galben), Platakia (plajă pietroasă) și Agia Triada (în capătul estic se află un centru de scufundări). Pe vârful promontoriului dintre Agios Petros și Agios Spiridonas se înalță Mânăstirea închinată Fecioarei Maria.

Un must pentru cei ce își aleg ca bază de vizitare a insulei alte puncte cardinale este satul Lakones (de fapt, Paleokastrița era inițial portul acestui sat), ale cărui case sunt înșirate pe un pinten de munte, la vreo 300 de metri deasupra Paleokastriței. Satul e deosebit de frumos, dacă vă pălește foamea recomand din inimă taverna tradițională Boulis (salivez de câte ori îmi amintesc musacaua servită aici). La aproximativ 1 km după ieșirea din sat se află Restaurantul Golden Fox, de pe terasele căruia puteți admira splendida panoramă a Paleokastriței, cu toate cele 6 golfuri ale sale și cu mânăstirea (noi ne-am cazat la studiourile Bella Vista din imediata vecinătate, tocmai ce vă povestii). Mai mergeți puțin și, înainte de a intra în următorul sat, Krini, se face un drum în stânga spre Angelokastru (Castelul Îngerilor), un vechi castel bizantin cocoțat pe o stâncă (pe care am avut intenția de a-l vizita, dar până la urmă ne-am mulțumit a-l admira din depărtare, de pe balconul nostru de la Bella Vista).

Cum ne-am petrecut noi ziua

Pe la ora 10, când am coborât în Paleokastrița, n-a fost deloc simplu să găsim un loc unde să ne lăsăm mașina. Am observat că sunt mai multe spații de parcare, dar peste tot era aglomerat, fiind început de iulie. Ba, se pare că era taman ora când încep să vină autocarele cu turiști din restul insulei. Până la urmă am reușit, chiar în parcarea din capăt, de lângă Acvariu, dar numai după ce a mutat Tati coșul de gunoi un pic mai încolo. Ne-am luat prosoapele și sticla de apă și am pornit să găsim un loc de lâncezit.

Prima dată am prospectat plaja din golful Agios Petros. Nu era multă lume, probabil pentru că e cu pietricele, nu cu nisip. Pe mine nu m-ar fi deranjat, aveam papucii speciali în portbagaj, chiar am propus să rămânem, peisajul era frumos, cu stânci presărate în apele cu nuanțe spectaculoase, dar Tati a zis să mai vedem și altceva. În stânga golfului, aproape de intrarea la Acvariu, sunt șezlonguri înșirate pe un soi de terase amenajate, acolo chiar nu era de noi. Am observat însă că se putea merge pe o alee care înconjoară stânca din stânga și am zis să vedem și noi ce-i acolo. Am mers până la capătul ei, de unde se continuă cu o pasarelă de lemn ce înaintează în mare pe o distanță de vreo 50 de metri. Vederile oferite sunt deosebit de frumoase, dar în afară de câteva poze reușite, nu prea ai ce face pe acolo. Bine, erau câțiva fachiri întinși pe stâncărie, dar noi ne-am născut normali (sau așa ne place să credem).

Am trecut la următorul golf, Agios Spiridonas. Ei, da, aici ne-a plăcut tare mult! Nisip fin (cred că adus, din moment ce toate golfurile Paleokastriței sunt pietroase, dar aspectul ăsta chiar nu mă deranjează), mult nisip fin care părea că se continuă și în apă! O mare de lume pe plajă, dar ne-om găsi și noi un locșor pe undeva! Și chiar ne-am găsit, ba chiar mai ușor decât ne-am imaginat. Ne-am întins prosoapele și... ghici ce am făcut după aceea?! Exact, fix în apa de cleștar ne-am imersat! Citisem că în Paleokastrița apa e mai rece decât în restul insulei. Vă spun cu mâna pe inimă că, cel puțin în ziua de 2 iulie 2017, apa în golful Agios Spiridonas a fost per-fec-tă! Am fi stat acolo pentru tot restul vieții noastre! :)

Tati n-are prea multă stare când mergem la plajă și de obicei bântuie prin împrejururimi. De data asta, nu s-a întors cu mâinile goale, ci cu un pliant care promova o excursie cu barca pe mare pe la grotele și plajele vecine, incluzând și apusul de soare. „Ce zici, Mami?” „Cool! Niciodată n-am văzut apusul de pe mare!” S-a dus să plătească, 15 euro de persoană, pentru seara respectivă (excursia se face o dată la 2 zile). Agenția se ocupă și cu închiriat de bărci, nu mai știu exact cât ar fi costat, dar pentru că luasem deja o excursie de la ei, ne-ar fi făcut reducere. Cât pe ce să punem botul, Tati tocmai își căpătase licența de skipper, însă ne-am gândit că mai multe locuri am vizita cu mașina decât cu barca. Altădată!

Pentru masa de prânz nu ne-am mișcat fundurile prea departe, ci fix peste drum, la prima mâncătorie pe care am găsit-o, pe numele ei Il Pirata. Am găsit destul de greu locuri pe terasă, jumate la umbră și jumate la soare, dar ne-a fost lene să căutăm altceva. Berea a fost rece și bună, iar mâncarea delicioasă, precum era de așteptat (eu am luat giros, iar Tati escalop de porc, plus nelipsita salată grecească de șeruit). Cârciuma are lipit de ea un bancomat, e bine de știut.

Soarele ardea de-acum cam tare și cred că ne-ar fi pedepsit un pic dacă ne-am fi întors pe plajă. Am considerat că putem folosi timpul până la domolirea arșiței pentru a vizita mânăstirea. Se poate urca pe jos, nu e cine știe ce, dar Tati a zis că nu, e prea cald, hai cu mașina. La poalele delușorului sunt multe tarabe cu suveniruri, pe noi nu ne-au interesat, le amintesc totuși pentru cei care nu sunt ca noi. Drumul către mânăstire e asfaltat, dar destul de îngust, așa că la ambele capete s-au montat semafoare. Oricum, nu durează mai mult de 3-4 minute până ești sus, 2 serpentine și ai ajuns! Mașinile pot fi lăsate într-o parcare destul de generoasă, de unde se urcă per pedes - nu mult - pe o alee flancată de leandri în toate culorile până la platoul pe care se află locașul, precum și o tavernă ce oferă priveliști frumoase asupra mării.

Citisem într-un ghid că mânăstirea se poate vizita de dimineață până seara, cu 2 ore de pauză la prânz (13-15). Lângă poarta de intrare, am citit un anunț în 4 limbi (engleză, franceză, germană și italiană) care spunea că turiștii sunt așteptați de la 1 aprilie până la 31 octombrie, de la 7 la 13 și de la 14 la 20. Nu se percepe nicio taxă de vizitare, dar se recomandă o ținută decentă (eu, cu tricoul pe care-l purtam și cu pantalonii peste genunchi am fost declarată corespunzătoare, dar lui Tati i s-a oferit o fustiță să și-o pună peste pantalonii scurți).

Locul mi s-a lipit de suflet din prima clipă, mi s-a părut un mic colț de rai, plin de flori, de pisici și de icoane pictate peste tot! Se pare că prima mânăstire a fost ridicată pe acest loc în 1228, dar a ars într-un incendiu și ceea ce vedem acum datează de prin sec. 18. Din biserică am o singură poză cu plafonul minunat pictat, restul mi-a fost jenă să fotografiez, fiind plin de oameni. În schimb, am zeci de poze din curtea mânăstirii, mi-a fost extrem de greu să selectez doar câteva. Am vizitat și un magazin cu produse făcute chiar de călugări (ulei de măsline, vin și altele), unde era expusă și o presă veche de ulei. Există și un muzeu cu piese extrem de interesante, toată lumea se extaziază în dreptul carcasei unei scoici uriașe (chiar uriașe!) și a scheletului gigant al unui mamifer ce a fost pescuit în apele Paleokastriței (s-a crezut că e un monstru marin, dar probabil a fost doar o sărmană balenă), dar mie mi-a plăcut mult colecția de icoane bizantine, unele cu o executare artistică absolut superbă! A, să nu uit să amintesc de clopotnița alb-gălbuie, de inspirație venețiană, pe care urcă buganvilla sângerie - un minunat tablou romantic!

La ieșirea din mânăstire, în stânga, se află un tun de fontă instalat pe un mic platou, de unde de asemenea ies niște poze fantastice. Am lăsat taverna în pace deocamdată și am urmat cărarea care se face chiar în față, către capătul vestic al promontoriului. Pe dreapta, am descoperit - în ordine: o grădină cu o fântână rotundă în mijloc, o fermă de animale și cimitirul mânăstirii. Niciuna din acestea nu se vizitează. De acolo unde se termină cărarea, se poate admira o priveliște minunată, cu golful Agios Petros. Ascunsă printre buruieni, am descoperit o piatră albă, plată, pe care cineva scrisese cu vopsea albastră un nume și niște numere (Brad, 25-8-87 to 28-7-11). Sărmanul Brad! Aici o fi murit? N-ar fi imposibil, deși locul nu mi se pare periculos, decât dacă te apropii prea tare de margine. Oricum, ciudata piatră comemorativă mi-a adus o umbră în suflet...

Am revenit la tavernă și ne-am așezat la o masă chiar în partea de lângă mare. Nu ne mai era foame, evident, dar o cafea a mers de minune! Din locul unde stăteam am zărit crucea înfiptă în vârful stâncii vecine și am zis să mergem și noi până acolo. Cărarea se face chiar între tavernă și platoul cu tun, coboară puțin, apoi urcă. Drumul nu e greu și nici lung, cam 10-15 minute să fi făcut, cu tot cu pauzele de foto. Pentru că da, priveliștile asupra mării sunt incredibile și de aici! Recomand!

A venit momentul să coborâm înapoi, în Paleokastrița. Eu am hotărât să fac traseul pe jos, ca să pozez golfurile, iar Tati avea să mă aștepte cu mașina la capăt. Așa am făcut și da, au ieșit poze faine, o să vi le arăt! Și nu, nu a fost greu deloc, cred că vreo 20 de minute să-mi fi luat.

Dacă tot pierduserăm locul de parcare, am zis să mai vedem și celelalte golfuri, poate mai găsim ceva drăguț. Am ajuns în port, dar n-am rămas decât preț de câteva foto. Am zărit în golful alăturat o plajă care părea interesantă și ne-am îndreptat într-acolo. Am parcat vis a vis de complexul Belvedere, a cărui curte am traversat-o ca să ajungem la plajă, după cum ne îndruma o săgeată. Am coborât muuulte scări până la țărm. Plaja însă nu s-a dovedit a fi tocmai idealul nostru în materie, îngustă și cu pietre. Aveam două variante: să ne întoarcem la mașină și să ne luăm papucii de pietre:) sau să revenim pe plaja cu nisip unde am stat dimineață. Am ales a doua variantă, desigur.

... Cât pe ce să ne alunge ploaia la un moment dat, dar am îndurat stoici cele câteva picături reci care au dispărut cum au venit! Până la 7 seara acolo ne-am făcut veacul, mai o bălăceală, mai o citeală, chestii de-ăstea... Bine, mie îmi place la nebunie și să stau pur și simplu cu ochii în mare, mă relaxează teribil, n-am apucat să mă plictisesc niciodată de asta!...

La 7 jumate începea excursia, așa că pe la și un sfert ne-am înființat pe pontonul din dreapta plajei noastre. Am socializat în primă fază cu o pereche din Canada, i-am dat pe spate când le-am arătat (cu deștu') unde stăm noi în Corfu! Încet, încet ne-am strâns vreo 15-20 de persoane și la ora stabilită a apărut și Căpitanul, care ne-a repartizat frumos și egal în barcă. Barca era cu motor și avea un fel de cadru metalic deasupra de care erau prinse... 2 steaguri roș-galben-albastre! Tricolorul românesc, în onoarea noastră, wow!

Am pornit și, în timp ce lăsam în urmă Golful Agios Spiridonas, Căpitanul a început să facă prezența: „Voi de unde sunteți? Dar voi?” Eram din toată lumea, evident: Anglia, Africa de Sud, Canada, Slovenia. Era și o familie din nu-mai-știu-ce țară africană, din aceea de lumea a treia. Din România, în afară de noi, mai era o pereche. ”De ce steagul României?” am întrebat eu. „Pentru că mama mea era româncă, a răspuns Căpitanul. Mă cheamă George și am plecat din Constanța când aveam 2 ani.” Mărturisesc că m-au atins la inimă cuvintele Căpitanului George (rostite într-o română destul de bunișoară), dar mai mult m-a atins semnificația gestului său, de a-și atârna la catarg tricolorul țării în care s-a născut!

George avea niște stick-uri cu muzică și le schimba când simțea el că e cazul (sau după un program prestabilit, nu știu sigur). Mai întâi ne-a însoțit muzica tradițională grecească, desigur. Excursia promitea 7 grote și 10 plaje. N-am stat să le număr, atâtea or fi fost. Cu plajele e simplu, știe toată lumea ce-s alea, cât despre grote, să nu vă așteptați (cum nu ne-am așteptat nici noi, înțelegeam că totul e un frumos pretext) la cine știe ce! Grotele sunt niște scobituri în țărmurile stâncoase din preajma Paleokastriței în care să zic că abia ar putea intra o barcă de mici dimensiuni, cum era cea în care ne aflam noi. Fiecare grotă are, evident, un nume, dar nu m-am străduit să le rețin. Vroiam doar să mă las învăluită de această experiență cu toate simțurile mele: să ascult muzica, torsul motorului și marea, să privesc acele culori minunate, să miros parfumul iute și aromat de insulă grecească!

Tot ce rețin e că prima grotă ce ne-a fost prezentată era cică aia în care Ulise a fost atras de frumoasa Naussica (și am admirat din nou știința grecilor de a construi o poveste din orice și de a face bani pe seama ei). Pe urmă am mai intrat într-o grotă tivită cu margini movulii la contactul cu marea, mi-a plăcut foarte mult. În alta apa avea o culoare ireală, albastru-electric și în ea mișunau puzderie de pești. Dar cel mai mult m-au impresionat ultimile două, tăiate într-un munte ce părea pur și simplu făcut din felii orizontale subțiri puse una peste alta! Parcă nu erau de pe planeta noastră aceste imagini!

În ceea ce privește plajele, au fost două memorabile (am încercat să le localizez ulterior pe GoogleMap, dar decât să vă zic prostii, mai bine tac). Prima, la țărmul căreia chiar am tras, dar fără să coborâm de pe barcă, era o plajă cu nisip, nu prea mare, care avea o grotă în partea dreaptă (nu mă pot abține; e posibil să fie Rovinia Beach, primul comentariu de pe Google zice că e mai greu accesibilă de pe uscat, se merg vreo 600 m din șosea până aici). Ăsta a fost momentul când George a schimbat linia sonoră cu una pop-rock extrem de gustată de auditoriu și a umblat la lada frigorifică, umplându-ne paharele cu vin (la fel de gustat, dacă nu și mai tare). Am stat la mal vreo 10 minute, am ciocnit și ne-am urat una-alta, cred că a fost momentul în care ne-am simțit cu toții „uniți în cuget și-n simțiri”, sentiment care nu ne-a mai părăsit deloc de-a lungul excursiei (mai ales că, la cerere, paharele puteau fi reumplute!).

A doua plajă mi s-a părut super-mega-extra-superbă (sunt conștientă de dimensiunea pleonasmului, dar nu pot să mă abțin, așa de mult mi-a plăcut!). Din păcate, pozele pe care le am sunt puține și slăbuțe, cred că eram atât de copleșită, încât am uitat să pozez! Imaginați-vă însă un perete vertical de stâncă, format din aceleași felii orizontale de care aminteam mai devreme, flancat de-o parte și de alta de pereți asemănători ce înaintează în mare; jos marea se sfârșește într-o plajă îngustă, cu pietricele... E clar că această plajă nu poate fi accesată decât de pe apă, George spunea că există posibilitatea să fii adus aici și să fii luat înapoi când dorești. Am văzut și niște șezlonguri puse unul peste altul într-o margine, probabil că cineva se ocupă de ele, dar nu există nicio posibilitate de a cumpăra mâncare sau băuturi. Super! Visez să revin cândva acolo!

... Ei, și a venit momentul în care se vedea clar că soarele se pregătea de culcare... George a întors barca în direcția golfurilor Paleokastriței, către care ne îndreptam cu toată viteza, tăind valurile. 30 de minute de apus, atât ni se promisese în pliant, dar cred că au fost mai multe... Sau poate pur și simplu s-a dilatat timpul... La un moment dat, am avut impresia că ținta noastră finală va fi chiar soarele! A fost fascinant să urmărim globul de foc strecurându-se printre două stânci în depărtare, nimeni nu mai scotea niciun cuvânt... Când credeam că totul s-a terminat, George a făcut o magie și a făcut ca soarele să reapară la orizont! De fapt, a îndreptat barca din nou spre larg, de unde astrul zilei a putut fi urmărit cum dispare cu adevărat sub linia mării de oțel lichid...

Căzuserăm cu toții într-o melancolie blegoasă, dar George a schimbat iar ritmul muzicii și barca a intrat în port cu noi toți cântând și dansând! La final, nimeni n-a vrut să se debarce până când nu s-a fotografiat cu Căpitanul George!

... A fost o zi minunată, nu mi-aș fi imaginat că poți avea parte de atâta acțiune și distracție chiar când hotărăști să stai loco. Paleokastrița este, într-adevăr, un loc binecuvântat de zei, probabil că cine a descris-o ca pe „cel mai frumos loc de pe pământ” nu a exagerat sau, în tot cazul, nu a fost prea departe de adevăr!

Citește și CONTINUAREA aici

---
Trimis de crismis in 08.10.17 18:33:17
Validat / Publicat: 08.10.17 21:15:27
VIZUALIZĂRI: 3822INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în GRECIA
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (crismis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 40700 PMA (din 43 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
INFO: membrii AmFostAcolo beneficiază - in cadrul sistemului de Privilegii - de preţuri particulare pentru vacanţa în această destinaţie - negociate direct cu tour-operatorii sau cu proprietarii.
  • Verifică: solicită o ofertă personalizată

  • ECOURI la acest articol

    15 ecouri scrise, până acum

    crismis [08.10.17 19:43:11] »

    Rog web a atașa următoarea linie sonoră:youtube

    webmaster45 [08.10.17 21:13:48] »

    @crismis:

    Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

    crismis [08.10.17 21:16:23] »

    @webmaster45: Mulțumesc!

    mishu [08.10.17 21:53:09] »

    @crismis: Dupa cum am mai spus si probabil am sa o mai repet, eu inca nu am ajuns in Grecia si cu fiecare articol minunat ca acesta pe care il citesc imi spun: "Gata, asta e, acolo merg".

    Cred ca ar trebui sa imi iau un an de concediu si sa ajung in toate locurile minunate despre care se tot povesteste pe AFA, dar pana atunci am sa ma multumesc cu cititul si privitul.

    Un articol minunat, niste poze superbe, tocmai bine de privit pe o asa vreme.

    Cat despre

    eu, cu tricoul pe care-l purtam și cu pantalonii peste genunchi am fost declarată corespunzătoare, dar lui Tati i s-a oferit o fustiță să și-o pună peste pantalonii scurți

    asa a patit si sotul meu la una din manastirile din Bucovina si a primit un halat din acela bleomarin sa si-l puna pe el.

    Felicitari, votat cu mare drag.

    crismis [08.10.17 22:30:23] »

    @mishu: Grecia e minunată, pur și simplu e altceva! Iar pozele nu sunt nimic față de realitate. Chiar merită să te gândești la ea ca destinație de vacanță! Știi ceva?! Mai bine nu te mai gândi atât, pur și simplu du-te! Bine, mai la vară, așa... (Deși mă gândesc la varianta unei vacanțe grecești și în sezonul mai puțin cald.) Nu e nevoie să-ți iei un an de concediu, nici nu cred că-ți dorești asta cu adevărat. Mergi pe principiul "azi puțin, mâine puțin". De câțiva ani încoace, noi mergem măcar o dată pe an undeva, în Grecia, măcar câteva zile.

    Mulțumesc pt vizită și vot!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
    elviramvio [08.10.17 23:32:35] »

    @crismis:

    Un articol minunat, mi-ai adus aminte de ceva locuri frumoase. E drept că nu de un George cu care să dansăm.

    Vinul de la mânăstire n-a excelat, chiar slăbuț așa că un vizitator a fost dezamăgit. Dar am o curiozitate, l-ai salutat pe preaferictul Daniel ori l-au dat jos de pe perete? Era în așa zisa cramă a mânăstirii!!

    Un loc în care n-aș sta chiar toată viața dar m-aș întoarce oricând măcar pentru câteva ore să privesc marea de sus!

    Dana2008 [09.10.17 08:31:31] »

    Superb! FELICITĂRI pentru articol și fotografii!

    adrianbogdan [09.10.17 09:16:24] »

    Buna!

    Incerc sa-mi imaginez cum este sa stai la plaja pe pietrele ale, sincer io nu ma vad, oricum compenseaza cu frumusetea golfului.

    Sti Cristina ce nu inteleg io la tine 'de ce mancati tot ce interzici tu prin factura meseriei', sti eu de sideremie crescuta am nevoie si nu de beremie asa cum ne prezinti tu situatia de la fata locului.

    Faine locuri, Doamne si ce vacanta lunga a-ti avut!

    elviramvio [09.10.17 10:07:49] »

    @crismis:

    Frumoase poze! Părcă mă văd cum îmi doream să se dilate timpul când am fost pe acele locuri. Mă bucur că nu le-am dat pe repede aseară și le-am lăsat la savurat azi dimineață.

    Poza cu Tati și căprițele, am râs singură, îi stă bine și se fac bani buni din asta. Poate la pensie face o asociere, avem experiență cu iezii jucăuși ai vecinilor, cu mulsul n-am luat cursuri încă 🤗 Deci?!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
    crismis [09.10.17 16:15:41] »

    @elviramvio: Pe Preafericitul nu-l caut eu unde trebuie, d'-apoi la Paleokastritsa! În fine, prezența pozei sale acolo ar putea avea o explicație; se pare că la Mănăstirea Fecioarei Maria s-ar nevoi (ce-mi place termenul ăsta! ; Doamne, iarta-ți păcătoasa!) cel puțin un călugăr român. Cică ar mai fi unul chiar de loc din Galați și la o altă mănăstire care s-ar afla f aproape de Lakones (n-am dibuit-o, dar îmi amintesc că uneori simțeam miros de tămâie când stăteam pe balcon la Bella Vista). Lucrurile acestea le-am citit de curând, îmi pare rău că nu le-am știut cât am fost acolo!

    Cât despre afacerea cu capritele... Never say never! Și-așa zicem noi că la bătrânețe ne mutăm undeva, pe lângă Mediterana! Deși... am auzit că măgarii sunt la mai mare căutare... Discutăm, desigur.

    @Dana2008: Mulțumesc, am scris cu drag pt că mi-a plăcut mult acolo! Pozele... N-am niciun merit, vorba cuiva: "În Grecia pozele ies fabuloase chiar dacă ții camera invers! "

    @adrianbogdan: Să știi că nu recomand pacienților mei să-si interzică (aproape) nimic! Totul e o problemă de doză. La fel procedez și eu. Acasă gătim în 95% din cazuri ceea ce se cheamă "mâncare sănătoasă". Asta nu înseamnă că nu fac sarmale sau chiftele, de ex, dar știu cum să le fac să nu aibă multă grăsime și să nu fie indigeste. În vacanțe însă nu-mi bat niciodată capul. Comand efectiv ce am chef. În Albania ne-am făcut plinul de pește si de fructe de mare, pt că erau ieftine. Pe cât posibil, încercăm mâncărurile tradiționale pe unde mergem. Nu ne ferim de carnea de porc (care din punct de vedere nutritional e absolut sănătoasă dacă nu e excesiv de grasă, oricum mai sănătoasă decât vita sau puiul de crescătorie). Cartofi prăjiți nu mâncăm decât in deplasare, acasă nu mă îndur să "stric" un kil de ulei, pe care să-l arunc după ce prajesc cartofii (sunt conștientă că nici la restaurant nu se întâmplă asta, dar cred că un ospătar grec s-ar uita la mine ca la felul paișpe dacă i-aș solicita drept garnitură orez sălbatic sau paste integrale fierte al dente!). Iar despre bere... recunosc, e singurul meu păcat! Dulciuri nu mănânc decât f rar, iar acasă nu gătesc (poate un tiramisu de revelion). Dar berea... "să nu-mi iei niciodatăăă... berea meee-aaa! "

    Zoazore [09.10.17 21:00:43] »

    @crismis: Ce mult îmi place să mă mai plimb pe unde-am mai fost!

    În P14, P34 și P35, stânca se numește ”corabia lui Ulisse”.

    Capul de maimuță nu l-ai pozat? Dar cu submarinul ați coborât?

    La poarta mânăstirii, în 2009 erau două fete frumoase, îmbrăcate în costume corfiote, care ne făceau poze! 5 Euro / poză, în loc de taxa de intrare.

    Mie aici mi-a păcut cel mai mult!

    ANILU [09.10.17 21:00:52] »

    @crismis: Superb, spectaculos, ireal de frumos.

    Deși am fost în Corfu, când am discutat cu soțul în care insulă mai mergem în Grecia, el a zis în Corfu, simt că trebuie să mai mergem o dată, că nu am văzut tot ce era de văzut pe această insulă. Am fost în Paleocastrita și sus la mănăstire dar mai vrem.

    Sper că ne mai povestești despre Corfu, o faci dumnezeieste!

    I-am arătat și soțului pozele, superbe, a râs la cea cu caprele 😀

    Felicitări.

    Mai vreau și eu în Corfu.

    Chiar îmi place să citesc și să văd poze din locurile pe unde am fost și noi.

    Toate cele bune.

    crismis [09.10.17 21:43:16] »

    @Zoazore: Am pozat capul de maimuta/leu, dar am sters poza din greseala cand s-o incarc!

    Pe noi nu ne-a fotografiat nimeni pe bani, om fi iesit si noi in pozele oamenilor asa cum au iesit si ei in ale noastre! Si mie mi-a placut mult la manastire, dar si la Bella Vista, mai vreau si eu!!! Poate, daca suntem cuminti, Doamne-Doamne ne mai planteaza macar o data acolo! Daca nu... e ok sa ne intoarcem si in amintire!

    @ANILU: Tocmai ce l-am instiintat pe Tati ca el si caprele lui au ajuns vedete pe AFA!

    Precum spuneam, si noi ne mai dorim sa revenim, Corfu nu-i o insula pe care s-o faci in 4 zile jumate. Zona de sud aproape ca n-am vazut-o. (Ceea ce va doresc si voua, sa va intoarceti candva acolo si sa petreceti clipe minunate! )

    mogly [11.10.17 23:53:28] »

    @crismis: Ati avut o vacanta frumoasa! Acum intelegi? Cand la prima intalnire cu Grecia dai nas in nas taman cu Paleokastrista si mai stai si 7 zile chiar in inima ei... tot ce vezi dupa parca te impresioneaza mai putin... ca peisaj ma refer. Totusi anul acesta insula Rodos a reusit sa ma impresioneze si chiar mi-a placut foarte mult, Grecia e pe cat de diferita la fel de minunata, fie ea ionica, cicladica, dodencadeza...

    Vacante de vis!

    crismis [12.10.17 11:12:51] »

    @mogly: Înțeleg foarte bine! Și pentru mine prima imagine despre Grecia (exceptând Atena), care-mi urmărește visele a fost cea cu case albe cocoțându-se pe amfiteatrul cenușiu al insulei Hydra, deasupra catargelor din port! Dar am iubit pe urmă tot ce a ținut de Grecia, în tot am găsit ceva fermecător, probabil că iubesc mai mult ideea de vacanța și libertate, iar Grecia este sinonimă cu aceasta (s-a mai discutat, nu reiau).

    Mulțumesc pt vizită, cât mai multe vacanțe memorabile îți doresc!

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    adrianbogdan, ANILU, crismis, elviramvio, mishu, mogly, Zoazore
    Alte impresii din această RUBRICĂ:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

    [C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
    AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
    pagină generată în 0.107542991638 sec
    ecranul dvs: 1 x 1