Cele mai populare atracţii: Guinness Storehouse (bere) şi Old Jameson Distillery (whiskey)

TIPĂREȘTE

Dublinul are biserici şi catedrale de 1000 de ani, muzee interesante, parcul cel mai mare din Europa, multe clădiri georgiene şi victoriene şi totuşi dacă nu vizitezi măcar un pub, Guiness Storehouse şi Old Jameson Distllery, se poate spune că n-ai văzut oraşul.

Guiness Storehouse

Este un depozit de 7 etaje deschis în 2000 şi care până acum a fost vizitat de 4 mil de oameni. Este amplasat cam excentric faţă de centrul istoric, aşa că ar fi bine să luaţi un mijloc de transport: hip-on hip-off roşu staţia 14, autobuzele 13,40,123 sau tramvaiul Luas până la staţia Jame´s street unde se află o biserică impunătoare cu acelaş nume.

Noi ne-am dus cu autobuzul 13 până la staţia feroviară Heuston de unde îndrumaţi de o româncă, luând-o pe nişte străduţe foarte înguste am ajuns la intrare. Pentru că aveam Dublin Pass nu am plătit intrarea scumpă de 20 eu şi nici n-am stat la coada care în dimineaţa aceea era doar de câteva zeci de persoane dar în WE putea ajunge la sute.

La intrare ni s-a dat un tichet pe baza căruia am avut dreptul la un ˝pint˝ gratuit de bere neagră 0.568 l pe care l-am servit la et. VII, în barul Gravity.

Arthur Guinness a fondat fabrica în 1759 după ce a cumpărat concesiunea unui teren de 60 acri (24 ha) cu 100 lire sterline pe timp de 9000 de ani Nu, nu e greşeală, ni s-a arătat contractul. Graţie dinastiei formată de cei 10 băieţi şi urmaşii lor, fabrica s-a dezvoltat ajungând după 250 de ani cea mai mare din Europa cu export în 150 de ţări.

Clădirea în care se află depozitul a fost construită în 1902 ca linie de fermentaţie funcţionând sub această formă până în 1988. A fost prima construcţie din Irlanda construită din oţel cu mai multe etaje. În 1997 s-a hotărât deschiderea depozitului interactiv în forma actuală.

După ce vizitezi magazinul de prezentare de la parter intri în etapele procesului de fabricaţie. Producerea şi maturarea unei halbe de bere durează 10 zile. În butoaie uriaşe sunt prezentate ingredientele orz, hamei, drojdie. Se consumă zilnic 8 mil. l apă adusă din munţii Wicklow. Cu ajutorul graficii 3D am luat cunoştinţă de fazele procesului de fabricaţie: fermentaţie, maturare. Există săli interactive cu tematică, de ex. transportul, începând cu butoaiele de bere cărate cu căruţa până la liniile rapide computerizate pentru distribuire.

Sala celebrităţilor prezintă istoria familiei Guinness. Arhiva Guiness conţine fotografii, filme de epocă, formate de sticle de bere, afişe de reclamă.

La etajul V este un bar în care poţi servi contra cost mâncăruri irlandeze, natural acompaniate de bere Guinness. Copiii au un spaţiu aparte numit ˝lumea minunată a lui Gilroy˝ în care li se pun la dispoziţie jocuri animate.

Centrul de afaceri are o capacitate de 1000 de persoane. Scările rulante, sălile interactive te duc într-un spaţiu al viitorului.

La etajul VII unde am fost serviţi cu pintul de bere (ieşit din dozator de culoare cafeniu deschis şi înnegrindu-se în două minute) s-a deschis o panoramă superbă asupra oraşului. Turlele catedralelor St. Patrick şi Chris Curch au fost repere care împungeau cerul plumburiu.

Old Jameson Distillery

Ca să ajungem la Old Jameson Distillery am mers cu hip-on hip-off şi am cuplat cu vizita la St. Michanś dar după ce am mai învăţat oraşul ne-am dat seama că pe jos, chiar cu viteza mea am fi ajuns în jumătate de oră. Intarea este scumpă 18 eu dar noi nu am plătit având Dublin Pass. Dacă intenţionaţi să vizitaţi Dublinul, reţineţi-vă Pass pe net dar gândiţi-vă bine la program ca să nu se suprapună costuri inutile.

Distileria a fost deschisă în 1780 în Bow street de James Jameson şi reţeta de fabricaţie a rămas secretul familiei timp de generaţii. Afacerea s-a extins sub fiul şi nepotul acestuia ajungând ca distileria să ocupe o suprafaţă de 5 ha în 1886. La începutul secolului trecut ajunsese cea mai mare fabrică de whiskey din insulă dar prohibiţia americană, războiul comercial dintre Irlanda şi Anglia şi în urmă preţul mai ieftin a scotchului i-a scăzut cifra de afaceri. În 1966 a făcut un cartel cu vechii lor concurenţi din Cork pentru ca în 1971 distileria să fie închisă.Ce a mai rămas din vechea distilerie a fost mutată şi înghiţită de distileria din Midleton din oraşul Cork.

Am intrat în fosta distilerie unde la parter după ce am trecut de magazinul de prezentare ne-am uitat la fotografiile expuse pe perete. Jameson I, II, III, IV, apoi alte nume poate gineri, poate nepoţi. Creşterea unui imperiu şi apoi decăderea lui. Sunt fotografii din timpul recesiunii, din 1990 când se propusese demolarea distileriei şi acum… un discurs despre un nou început la Midleton unde se produce o marcă de whiskey Jameson.

Apoi am fost preluaţi de un ghid care ne-a explicat etapele de fabricaţie şi materiile prime necesare. De la bobul de grâu până la fermentare şi maturare, totul a fost explicat şi ilustrat pe panouri.

La sfârşitul vizitei am fost poftiţi într-o sală rotundă în care în faţa fiecărui invitat erau trei pahare de whiskey şi unul de apă. Unul era scotch dublu distilat, cel din mijloc era Jameson triplu distilat şi ultimul whiskey american Am fost invitaţi să facem diferenţa.

Ce diferenţă, ce mă pricep eu? Ştiam că băuturile nu se amestecă aşa că am luat o sorbitură din Jameson, era tare-tare aşa că am băut repede apa din pahar. La ieşirea din distilerie, în faţa uşii nişte conaţionali de-ai noştri mai bruneţei la origine invita lumea să facă o plimbare cu o trăsura trasă de un cal.

Nu ştiu cât de convingătoare am fost cu ceea ce am scris pentru ambele atracţii. Pierdeţi-vă două minute şi uitaţi-vă la poze!

---

VIZUALIZĂRI: 3450 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI