Acasă la doamna Athina

TIPĂREȘTE

În cea de-a şasea zi a circuitului nostru balcanic ne propusesem să vizităm Ioannina, capitala Epirului, după care urma să ne îndreptăm spre Veria şi să înnoptăm la Koumaria, un sat de munte din apropierea Veriei. Dimineaţa, la cafea, am hotărât împreună cu prietenii noştri să renunţăm la o parte din obiectivele turistice de pe lista cu care plecasem la drum şi să luăm o binemeritată pauză de o jumătate de zi pe care fiecare să o petreacă după bunul plac. Ne apropiam uşor de finalul excursiei şi oboseala începea să-şi spună cuvântul... Odihnă, plimbare pe străduţele pitoreşti din Meţovo, căscat gura şi cheltuit ceva bani prin prăvălii până la amiază... program de voie, pe gustul meu! Recunosc, nu sunt adepta bifării cu orice preţ a multor obiective turistice, prefer să savurez vacanţele în ritmul meu, să mă plimb alene, să admir casele, să privesc oamenii, să beau o cafea pe o terasă cochetă plină de flori, să aleg cu grijă mici cadouri pentru oamenii pe care-i iubesc.

Am primit jumătatea de zi liberă ca pe un dar şi am trăit cu intensitate fiecare clipă pe care am petrecut-o în Meţovo, un orăşel care m-a fermecat pentru totdeauna. La ora prânzului ne-am reîntâlnit cu prietenii noştri şi am plecat cu maşina prin satele din jurul Meţovei, locuite de vlahi. Case vechi şi frumoase, peisaje spectaculoase ce-ţi taie respiraţia, cascade învolburate, poduri arcuite din piatră, tocite de caravanele vlahilor secole la rând... Am revenit la Meţovo pentru o masă îmbelşugată, cu delicioase bucate gătite după reţete vechi, transmise din generaţie în generaţie. Am mai fi stat câteva zile la hotelul Egnatia la care mă voi întoarce cu siguranţă într-o bună zi dar călătorului îi şade bine cu drumul, nu-i aşa? Gata cu răsfăţul, pornim mai departe!

De la Meţovo până la Veria, prin Grevena, sunt 150-160 km. Capitala prefecturii Imathia din Macedonia Centrală, Veria este un oraş plăcut, cu istorie milenară. În zilele noastre a devenit un cunoscut loc de pelerinaj pentru creştinii din Grecia şi din celelate ţări ortodoxe care poposesc la bema Sf. Apostol Pavel şi la biserica închinată Sf. Cuvios Antonie cel Nou de la Veria, ocrotitorul oraşului. După două ore de plimbare prin Veria, odată cu lăsarea întunericului, ne-am îndreptat spre Archontiko Athina din Koumaria, pensiunea în care urma să petrecem cea de-a şasea noapte a călătoriei noastre.

Situat pe pantele estice ale Muntelui Vermion, la o altitudine de circa 750m, satul Koumaria este întemeiat de păstorii vlahi coborâţi din Munţii Pindului. Vechea denumire dată de vlahi acestei aşezări este Doliani. Se află la distanţe aproximativ egale (10-12km.) de oraşul Veria şi de renumita staţiune de schi Seli, la 70 km. de Kastoria şi la 80 km. de Salonic. Pustiu la începutul lunii mai, satul Koumaria se trezeşte la viaţă odată cu sosirea verii când turiştii iau cu asalt pensiunile. La fel ca în ţara noastră, mulţi oameni din zonă, stabiliţi în oraşele mari, se întorc vara împreună cu copiii şi nepoţii la casele copilăriei, devenite locuinţe de vacanţă.

Proprietara pensiunii, doamna Athina, ne-a aşteptat în parcarea amenajată în faţa pensiunii. Frumoasă şi energică, trecută demult de prima, ba chiar şi de-a doua tinereţe, doamna Athina ne-a cucerit din clipa în care ne-a strâns în braţe şi ne-a întrebat dacă am călătorit „ghini”. Ghini, cum altfel... ghini ne-am simţit în toate acele zile minunate în care am călătorit prin sate şi oraşe locuite de aromâni, am dormit în casele lor şi am mâncat la masa lor!

Doamna Athina a moştenit vechea locuinţă a familiei sale pe care a renovat-o şi modernizat-o la începutul anilor 2000, transformând-o într-o pensiune fermecătoare care îmbină în chip fericit tradiţia zonei cu confortul dorit de turistul zilelor noastre. Clădirea trainică, cu ziduri masive din piatră, a fost construită în stilul tradiţional al zonei cu mai bine de un secol în urmă, în anul 1906. De la început a găzduit la parter o cafenea, fiind loc de întâlnire pentru săteni şi călători. Turiştii care trec prin Koumaria în drum spre Seli, chiar dacă nu se cazează la Archontiko Athina, pot poposi la cafeneaua pe care doamna Athina a readus-o la viaţă, ducând mai departe tradiţia familiei.

Deşi pare foarte mare, Archontiko Athina nu poate primi mulţi turişti. Închiriază doar şapte camere cu două, trei sau patru paturi situate la cele două etaje ale clădirii. Parterul spaţios cu şemineu serveşte drept cafenea, loc de stat la poveşti, salonaş de mic dejun, sufragerie.

Alături de pensiune se află o viluţă mai mică în care locuieşte proprietara, păzită de doi căţei simpatici cu care ne-am împrietenit la prima vedere. Iubitoare de animale, doamna Athina primeşte în frumoasa ei pensiune, curată-lună, familii care călătoresc împreună cu căţelul din dotare.

Înainte de a ne alege camerele, doamna Athina ne-a întrebat dacă dorim ceai sau cafea. Era prea târziu pentru cafea dar ceaiul fierbinte din plante de munte pe care gazda noastră l-a adus în căni mari a fost binevenit. Am aflat că doamna Athina locuieşte singură la Koumaria tot timpul anului şi se ocupă de pensiune cu ajutorul unei femei din sat. A fost tare bucuroasă să aibă oaspeţi din România, ne-a povestit că are verişoare la Constanţa şi face tratament la Techirghiol. Vecinii doamnei Athina locuiesc la Câmpulung-Muscel şi vin în fiecare vară la Koumaria, la casa moştenită de la bunici, aşa cum mergem noi la casa buncilor mei din Găgeni-Vâlcea.

Mi-a plăcut tare mult felul în care este mobilat şi decorat parterul pensiunii: canapele şi fotolii confortabile, măsuţe joase din lemn masiv, covoraşe aruncate din loc în loc pe gresie, vechea mobilă de sufragerie a familiei admirabil recondiţionată, perdele din dantelă croşetată manual, feţe de masă brodate, multe obiecte cu valoare sentimentală moştenite, primite de la prieteni sau adunate de gazda noastră în călătoriile sale prin lume, vechi fotografii alb-negru păstrate şi înrămate cu grijă. Cât de bine o fi să stai iarna în faţa şemineului cu o cană de ceai fierbinte în mână, alături de cei dragi... O parte a parterului este amenajată ca salonaş pentru micul dejun. Tradiţional cu câteva accente moderne, practic cu câteva tuşe romantice... o atmosferă tihnită şi rafinată ce poartă amprenta puternicii personalităţi a doamnei Athina!

Doamna Athina, deşi dornică de vorbă, a observat că suntem obosiţi şi ne-a condus în camerele noastre, aflate la primul etaj al pensiunii. Nu sunt două camere la fel, unele sunt mai mari, altele ceva mai mici dar toate sunt spaţioase, doar unele dintre ele au şemineu şi balcon. Mobilierul, perdelele, obiectele de decor diferă dar toate camerele sunt frumoase, fiecare are povestea şi farmecul ei discret.

Nu mă interesa şemineul nici mărimea camerei, ştiţi deja că renunţ la orice pentru un balconaş oricât de mic... Desigur, prietenii noştri ştiu şi ei aşa că ne-au lăsat să alegem camera cu cel mai mare balcon, de fapt terasă în toată regula cu măsuţă, scaune comode şi vedere spre piaţeta din faţa pensiunii. Camera noastră, ca de altfel toate camerele de la Archontiko Athina a fost minunată! Luminoasă, aerisită, spaţioasă, pardosită cu gresie, zugrăvită în culori calde... avea chiar şi şemineul pe care nu-l doream neapărat în luna mai dar care iarna dă un plus de căldură camerei şi picură un strop de romantism în sufletul călătorului înfrigurat. Fiind situată într-un sat de munte cu ierni lungi şi friguroase, pensiunea are încălzire centrală, şemineele având rolul lor decorativ şi desigur, practic.

Cu toate că era destul de târziu am petrecut mai bine de jumătate de ceas pe terasă, savurând fiecare clipă de linişte şi respirând aerul rece şi curat de munte. Rar se auzea lătratul îndepărtat al unui câine din sat căruia îi răspundeau prompt cei doi paznici ai doamnei Athina... niciun trecător pe drum... puzderie de stele pe cerul senin şi Luna mirată că mă găseşte pe terasa doamnei Athina din Koumaria nu pe prispa căsuţei mele vâlcene unde-mi dă întâlnire în nopţile senine de vară...

Am avut parte de un pat matrimonial imens cu saltea şi perne foarte bune, lenjerie din damasc alb, discret parfumată şi apretată atât cât trebuie, plapumă subţire şi călduroasă din lână. Nu e de mirare că am alunecat uşurel într-un somn adânc şi odihnitor. Am găsit în cameră tot ce ne trebuia sau chiar mai mult de atât : dulap încăpător, fotoliu, un scaun, un birou mic şi elegant din alte vremuri, suport pentru bagaje, cuier, oglindă cu ramă din lemn asortată cu mobila, frigider, un mic televizor model vechi agăţat pe perete pe care nu l-am pornit nicio clipă. Obiecte decorative de bun gust, covoraşe asortate cu gresia şi mobila, corpuri de iluminat alese cu grijă, în ton cu restul camerei... doamna Athina n-a scăpat din vedere niciun amănunt! Pentru confortul călătorului modern, destule prize şi internet wireless care funcţiona nesperat de bine într-un sat aproape pustiu la început de mai.

Baia este foarte mică şi curată, cu gresie şi faianţă nouă, cabină de duş, uscător de păr bun, prosoape de calitate, impecabile, săpun şi hârtie igienică. Suficient pentru o noapte, pentru mine ar fi fost de ajuns şi dacă stăteam o săptămână, baia mică nu mă deranjează atâta vreme cât este curată şi totul funcţionează aşa cum trebuie.

Zorii zilei m-au găsit aşezată confortabil pe terasă, admirând coamele înverzite ale dealurilor, casele frumoase şi tăcute din vecinătatea pensiunii, grădina colorată în delicate nuanţe de primăvară. Peste acoperişurile caselor se zăresc turlele bisericii din sat... Peisajul nu este atât de spectaculos ca în satele din Munţii Pindului dar compensează prin echilibru şi verdele intens al pădurilor. O stare de bine, de calm şi împăcare cu sine şi cu lumea întreagă te cuprinde uşor...

Adierile vântului aduceau spre mine miresme suave de liliac. Am coborât în grădina îngrijită cu pasiune de stăpâna casei şi am pornit la plimbare, escortată de cei doi blănoşi prietenoşi care-mi cerşeau mângăierile. Alături de Archontiko Athina se află o casă bătrână, probabil una dintre cele mai vechi din sat, care găzduieşte un mic muzeu dedicat viticulturii. Alături, o casă nouă, frumoasă, cu restaurant la parter... un pic mai departe, biserica din Koumaria pe care o zărisem de pe terasă.

Grădina doamnei Athina este o minune, o încântare pentru sufletul celor care iubesc natura! Cu o zi înainte admirasem trandafirii înfloriţi din curtea bisericii Sf. Cuvios Antonie cel Nou din Veria. La început de mai era cald la Veria, aproape sufocant. La Koumaria, la doar 10 km. de oraş, la poalele munţilor, era răcoare... abia înfloriseră lalelele şi liliacul. În spatele pensiunii se află bucătăria de vară, cu grătar, dotată cu absolut tot ce este necesar pentru pregătirea mesei. În apropierea bucătăriei, o fântână din piatră cu apă bună de izvor, rece ca gheaţa, ne-a scutit de cumpărarea apei plate de la magazin.

Am revenit în casă pentru micul dejun, servit de gazda noastră în salonaşul cochet de la parterul pensiunii. Cafea sau ceai, la alegere... am ales desigur o cafea mică şi tare, fără de care pornesc mai greu la drum dimineaţa. Pâine, unt, o farfurie cu feliuţe subţiri de brânză telemea gustoasă, un platou cu crenvurştei (cei mai mici crenvurşti pe care i-am văzut în viaţa mea, or fi o specialitate locală...), câteva bucăţele de plăcintă cu brânză şi pandişpan făcute de doamna Athina, lapte cald, o carafă cu suc din cutie şi una cu apă rece. Cam subţirel mic dejunul, dar nu ne-a deranjat... norocul bărbaţilor din grup, obişnuiţi să mănânce zdravăn dimineaţa, au fost cele cinci-şase borcane cu dulceaţă delicioasă preparată de gazda noastră, aflate pe bufet, din care am fost invitaţi să gustăm.

Turiştii care petrec mai multe zile de vacanţă la doamna Athina pot vizita oraşul Veria, mormintele regale ale lui Filip al II-lea al Macedoniei descoperite la Vergina, frumoasa staţiune de schi Seli, mânăstirea Panagia Soumela din apropierea satului Kastania, parcul şi mânăstirea Agios Nikolaos de lângă Naoussa. Doamna Athina a insistat să oprim, în drum spre Salonic, la Agios Nikolaos. Îi suntem recunoscători pentru că ne-a deschis drumul spre un loc de o frumuseţe care te lasă fără grai, mai puţin cunoscut turiştilor străini.

Nu ştiu dacă vreodată, în călătoriile mele, voi mai ajunge la Koumaria dar ştiu sigur că întâlnirea cu doamna Athina şi casa ei de vis n-a fost deloc întâmplătoare... Dacă veţi avea nevoie de o cazare bună în această zonă a Greciei nu uitaţi că doamna Athina are o pensiune minunată, iubeşte România şi îi aşteaptă cu braţele deschise pe români!

---

VIZUALIZĂRI: 1360 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI